Cea mai valoroasa expozitie pe care a gazduit-o Muzeul de Istorie a Banatului vreodata, 'Aurul si argintul antic Romanesc', a ajuns pe simezele timisorene, cele aproape doua sute de piese pretioase expuse fiind asigurate cu suma de 69 de milioane de euro.

Vizitatorii pot vedea zilnic, pana la sfarsitul lunii iunie, parti din istoria Romaniei ce coboara pana in eneoliticul de acum sase milenii, aceasta fiind prima expozitie organizata de Muzeul National de Istorie a Romaniei (MNIR) in care scoate o parte a tezaurului romanesc in afara Bucurestiului.

'Am gandit proiectul acesta de cativa ani, pentru ca un public foarte numeros si-ar dori sa vada aceste odoare, dar nu pot veni cu totii la Bucuresti. Am inceput cu Timisoara si vor urma alte 11 orase pe care le-am inclus in proiectul nostru. Deocamdata, nu ne gandim sa scoatem expozitia si peste hotare, pentru ca este foarte grea deplasarea, convoiul trebuie sa fie 'blindat' de paza pentru siguranta exponatelor', a declarat Rodica Oanta Marghitu, muzeograf la MNIR. 

In jurul fiecarui grupaj de obiecte expuse se tes legende, povesti si istorii frumoase, iar amfitrionii dau asigurari ca niciuna dintre piese nu poarta vreun blestem, ci sunt aducatoare de bucurie pentru cei care le privesc.

'Nu este un tezaur blestemat. O sa va spun nu una, ci mai multe povesti despre piesele din acest tezaur. Avem un tezaur de la Sultana, care a fost descoperit intr-un tel - o asezare din perioada eneolitica, sunt casele incendiate construite unele peste altele. Avem tezaurul de la Pecinari, descoperit in mai multe momente. Un disc descoperit in Oltenia si care o perioada destul de lunga a 'ornamentat' cabina unui tractorist, pana a fost observat de un arheolog. Expunem si un tezaur de la Racatau, care a fost descoperit in timpul unor cercetari arheologice. Avem o imbinare a intamplarilor cu cercetarea arheologica. Putem merge mai departe si sa ne gandim la odiseea tezaurului de la Pietroasa, cu taranii care l-au descoperit, cu negustorul care l-a vandut, cu preocuparea banului Mihalache Ghica care s-a interesat de soarta tezaurului si care a inlesnit recuperarea unei parti din acesta. Ne putem gandi la cele trei morminte princiare de la Apahida, descoperite in momente diferite intr-o zona destul de mica, cam 500 de metri patrati, ne putem gandi la povestile care s-au tesut in jurul bratarilor dacice. Sunt piese vechi, podoabe romane care au fost descoperite cu ocazia unor sapaturi de salvare, deci momentul in care se construia ceva in orase. Nu sunt piese blestemate, ci aducatoare de bucurie', a spus pentru AGERPRES