Intr-o tara, oamenii credeau atat de mult in providenta ca aveau urmatorul obicei: persoana condamnata la moarte, inainte de executare, tragea la sorti. In sac se puneau numai doua biletele: pe unul era scris „Viata”, iar pe altul „Moarte”. Daca vinovatul tragea primul biletel, acesta era amnistiat, daca al doilea, sentinta se executa imediat. In acest fel, fiecare condamnat avea o speranta pana in ultimul moment.

Asa s-a intamplat ca un om si-a deschis propria afacere, care a inceput sa infloreasca. Dar succesul i-a adus din pacate si dusmani, a caror calomnie a dus pana la arestul sau si, intr-un final, pana la pedeapsa cu moartea.

Stiind ca fiecare condamnat are o sansa sa supravietuiasca, dusmanii au furat din sac biletelul pe care scria „Viata” si au mai adaugat unul pe care scria „Moarte”. In acest fel, raufacatorii l-au lipsit de orice posibilitate sa traga biletul norocos, asa ca il astepta executarea pedepsei cu moartea.

Dar omul avea si prieteni. Ei au aflat despre fapta dusmanilor, au patruns in camera condamnatului si i-au povestit ce-l asteapta. Prietenii l-au sfatuit sa solicite judecatorilor verificarea sacului inainte de tragerea la sorti.

Auzind toatea astea, condamnatul s-a bucurat, si-a rugat prietenii sa nu spuna nimanui despre cele aflate si s-a aratat convins ca propunerea lor nu-l va salva.

Prietenii au crezul ca situatia creata l-a facut sa-si piarda mintile, dar au acceptat sa pastreze secretul.

A doua zi dimineata, omul a tras la sorti si a fost eliberat.

Atat prietenii, cat si dusmanii nu puteau intelege cum a reusit el sa scape de moarte.

Acesta a procedat in felul urmator: atunci cand a scos biletelul, el l-a inghitit, fara sa-l citeasca. Astfel, judecatorilor nu le-a ramas decat sa verifice biletelul ramas. Iar asa cum pe el era scris „Moarte”, reiesea ca pe cel scos scria „Viata”.

Retine: dusmanii si invidiosii nu apar din cauza unei vieti proaste. Daca ii ai, inseamna ca au pentru ce sa invidieze. Un om talentat si prosper intotdeauna va avea defaimatori.