Ziua de Florii îi amintește Andreei Marin de mama ei, care i s-a stins în brațe când ea era copil și pe care o chema Violeta. Același nume i-a fost pus și ei la botez, apoi vedeta a ales să-l dea mai departe fetiței sale cu juratul de la “X Factor” Ștefan Bănică, Ana Violeta, care acum are 10 ani. Andreea ne-a povestit despre legătura puternică dintre ea și mama ei, continuată în prezent de ea și Violeta.

Libertatea: Ziua de Florii are o semnificație specială pentru familia ta, întrucât tu și Violeta purtați numele de floare al mamei tale. Cum era această sărbătoare în copilăria ta? Cum arătau aniversările la comun: mamă și fiică?

Andreea: Suntem Violete din mamă în fiică, mama purta acest nume, apoi eu l-am moștenit, Andreea Violeta mă numesc, și l-am dăruit mai departe fiicei mele, Ana Violeta. Îmi amintesc duminicile de Florii din copilărie, când prin tradiție mergeam cu părinții într-o pădure din apropierea orașului Roman, unde m-am născut, și era o bucurie să culegem violete, dar și brândușe și ghiocei. Iar masa în familie, de Florii, avea acea energie pozitivă a începutului de primăvară, iar soarele parca avea mai multă putere și o lumină binefăcătoare în acea zi.

Mama ți-a mărturisit de ce a ales acest prenume pentru tine?

Cred că a decis împreună cu tata, care o iubea nespus de mult, și au simțit să îmi dăruiască și mie numele ei.

Ziua de Florii îi amintește Andreei Marin de mama ei: “există asemănări fizice notabile între noi”
La rândul tău, ai păstrat tradiția și ai dorit ca fetița ta să îl poarte. Ce știe Violeta despre această alegere?

În cazul meu, numele a fost dăruit fetiței mele dintr-un motiv mult mai profund, de data aceasta în amitirea si în onoarea mamei mele, care e înger încă de când eu eram copil. Întâmplător sau nu, nu doar numele este firul care ne leagă, dar ne și asemănăm foarte mult. Bunica, mama și fiica au aceeași energie pozitivă creatoare, aceeași poftă de viață, de asemenea există și asemănări fizice notabile între noi. Fiica mea are ochii albaștri, însă, nu căprui, precum îi am eu, moșteniți de la mama, dar statura, forma corpului, atitudinea sunt aceleași, mă și mir uneori și când o privesc pe Violeta mea, mă vad din nou copilul de odinioară, așa cum eram la vârsta ei.

Din nefericire, destinul te-a privat de la o vârstă fragedă de mama, iar pe Violeta de bunica. Ce amintiri i-ai împărtășit Violetei despre ea?

Violeta știe adevărul despre pierderea tragică a bunicii ei, e o poveste cu înțelesuri pe care are dreptul să le cunoască, ea e cu un an mai mare acum decât fetița ce eram eu odinioară, când mama s-a stins în brațele mele. Are dreptul să știe și îmi doresc să aprecieze faptul că părinții ei sunt în viață, că o iubesc, o sprijină, are parte de prezența lor, spre deosebire de copiii care, ca și mine, au crescut fără caldura mamei, lucru care îți afectează viața în mod deosebit.

Obișnuiești să începi ziua de Florii cu un moment în memoria mamei? Mergi la biserică? Respecți obiceiurile cu împărțirea de bucate în memoria celor dragi?

Da, respectăm tradiția și petrecem Floriile în familie, anul acesta vom fi undeva la țară, împreună cu sora mea și soțul ei, cu verișorii Violetei, ne place mireasma de iarbă proaspătă, bucuria de a petrece timp în livadă și departe de zgomotul orașului. Iar pe dealul opus celui pe care se află căsuța unde vom fi, la țară, se află biserica. E un sentiment de liniște, pace, curățenie interioară.

Ai dezvăluit, la un moment dat, că Violeta se pricepe foarte bine la surprize. Cum arată ziua în care voi două vă serbați? Aveți vreun plan stabilit sau fiecare e pe cont propriu la capitolul daruri?

Da, mă moștenește și în privința suprizelor, deja m-a iscodit să vadă ce mi-ar plăcea, nu prea am putut să o ajut, căci nu de lucruri am eu nevoie, ci de sufletul plin. Iar ea e foarte creativă și stie să mă emoționeze prin darurile făcute cu mâna și cu mintea ei.

sursa: libertatea.ro