Nenumaratii microbi existenti pe sol si pe alte suprafete intra in competitie unul cu altul, in lupta pentru supravietuire. Antibioticele clasice , denumite si de sinteza reprezinta substante secretate de microbi, inofensive pentru ei dar toxice pentru vecini. Pentru a avea utilitate terapeutica acestea trebuie sa aiba 3 caracteristici: sa aiba efect asupra microbilor ce agreaseaza fiinta umana, sa se poata raspandi cu usurinta in corp si sa-si pastreze compozitia pana la contactul cu microbii, dupa cum titreaza Medicina-naturista.ro.
Cimbrul, compozitie si efecte terapeutice
Mai este numit si cimbrul de cultura, iar ca infatisare n-are nimic spectaculos, fiind un arbust cu flori mici, de culoare roz-pal care apar de la mijlocul verii si pana toamna tarziu. In Evul Mediu, arabii au reusit sa prepare uleiul de cimbru care in scurt timp a devenit un panaceu universal in tratarea multor molime care au decimat populatia in acele vremuri. 
Actionand asupra diferitelor parti ale celulelor microbiene, antibioticele au efect asupra protozoarelor, bacteriilor si fungiilor, dar nu si impotriva virusilor, acestia fiind molecule si nu celule. Administrarea lor in cazul unor afectiuni de natura virala nu face decat sa sporeasca rezistenta organismului la substanta activa. Alternativa benefica este terapia cu antibioticele numite naturale care provin din regnul vegetal, fiind produse de plante si nu de microbi. Antibioticele din plante nu provoaca reactii adverse si de asemenea se evita dezvoltarea rezistentei organisnului la bacterii.