Oamenii au uitat gustul painii adevarate. Mai ales nu-si amintesc ca pe vremuripainea se cocea intotdeauna prin dospire.

Toate componentele de fermentare au fost exclusiv de origine vegetala. Aluatul celebru, taranesc (aluat fermentat cu hamei si stafide, miere sau zahar natural, malt alb si rosu) se prepara din faina de secara, orz si grau. Anume acesti fermenti imbogateau organismul cu vitamine, enzime, biostimulente si, mai presus de toate, il saturau cu oxigen. Datorita acestui fapt corpul uman devenea mai energic, mai eficient, mai rezistent la raceli si alte maladii.

De la mijlocul anilor 40, dupa razboi s-a produs o substituire a fermentarii din hamei pe cea din drojdie. Oamenii de stiinta au descoperit ca principala caracteristica a drojdiei este fermentarea. Drojdia transmite aceasta proprietate prin paine (intr-un centimetru cub de aluat gata sunt prezente 120 de milioane de celule de drojdie), in sange, si incepe a se fermenta. Gazul fuzel format vine, in primul rand, la creier, perturband functiile sale. Se deterioreaza brusc memoria, capacitatea de gandire logica, de munca creativa. Actionand la nivelul celular, drojdia duce la formarea in organism a tumorilor benigne si canceroase. Se produce o influenta asupra celulelor, privandu-le de posibilitatea de a se imparti, deci a produce celule sanatoase.

Nu este intamplator, ca la al doilea Congres Mondial de medicina pe baza de plante, la Praga, in 1990, profesorul Larbert a vorbit despre efectele negative asupra sanatatii umane a painii albe, rafinate, preparate in baza de drojdie. Ingestia prelungita a acestei paini duce la o serie de incalcari descrise de catre Larbert si numite ghemogliaz. Aceasta maladie se manifesta prin dureri de cap, somnolenta, iritabilitate, probleme digestive, incetinirea gandirii, scaderea activitatii sexuale, cresterea vascozitatii sangelui.

Larbert considera ca ghemogliaz este mai raspandit si mai periculos, decat tuberculoza. Impactul negativ al drojdiei asupra organismului este relevat de numerosii savanti din intreaga lume.

Oamenii de stiinta din intreaga lume au batut alarma. Sunt descoperite mecanismele impactului negativ ale drojdei termofile asupra organismului. Drojdie Saccharomyces (drojdie termofila), speciile careia sunt utilizate in industria de alcool, bere si panificatie, in natura nu apar. Celulele Saccharomyces, din pacate, sunt mai rezistente, decat celulele tesutului. Ele nu se distrug, fie in timpul de gatit sau cu saliva in organismul uman. Celulele ucigase de drojdie ucid celulele sensibile umane, mai putin protejate in organism, prin emanarea substantelor otravitoare cu greutate moleculara mica.

Ciupercile termofile nu dispar, deoarece sunt capabile sa reziste si la 500 de grade si, nimerind in organism, se inmultesc si ataca flora intestinala, distrugand-o.

Proteinele toxice actioneaza asupra membranei plasmatice, marind permeabilitatea ei la agentii patogeni si virusi. Celulele de drojdie nimeresc in tractus digestiv, iar apoi in sange. Drojdiile termofile se multiplica in organism intr-o progresie geometrica si permit microflorei patogene sa traiasca in mod activ si sa se multiplice, inhiband microflora normala, care in intestin, cu o alimentatie corecta, poate genera vitamine B, aminoacizi esentiali si acizi. Se incalca grosolan activitatea tuturor organelor digestive: stomacului, pancreasului, vezicii biliare, ficatului, intestinelor.

Stomacul din interior este acoperit cu o membrana mucoasa speciala, rezistenta la acid. Totusi, daca omul abuzeaza de produse din drojdie si alimente acide, stomacul nu poate rezista mult timp la aceasta. Arsura va duce la formarea ulcerului, durerilor de cap si la formarea unui simptom comun, cum ar fi arsuri la stomac.

Utilizarea produselor alimentare, preparate pe baza de drojdie termofila, promoveaza formarea cheagurilor de nisip, iar apoi pietrelor in vezica biliara, ficat, pancreas, constipatie si formarea tumorilor. In intestin cresc procesele de degradare, se dezvolta microflora patogena. Se incetineste evacuarea maselor toxice din organism, se formeaza buzunare de gaz, in care stagneaza pietrele fecale. Treptat, ele cresc in membranele mucoase si straturi submucoase ale intestinului. Sistemul digestiv isi pierde functia sa de protectie si se reduce capacitatea de digestie. Vitaminele se digereaza insuficient si se sintetizeaza, nu sunt digerate in plina masura oligoelementele si cel mai important din ele – calciu. (sursa: obiectiv.info)