Icoana Mantuitorului nu trebuie sa lipseasca din casa, pentru ca El este cel caruia ne adresam in toate rugaciunile noastre. Tot cultul ortodox este adresat Mantuitorului. In fiecare casa trebuie sa existe macar o icoana a Mantuitorului.

Dar pietatea, si evlavia populara, este mult mai apropiata de Maica Domnului, fiindca o simt ca pe o mama, caruia i se roaga mai cu incredere, cu nadejde, uneori cu mai mult curaj. Maica Domnului, fiind cea mai mare mijlocitoare pentru noi, oamenii de pe pamant, atunci ea este cea careia ii adresam rugaciunile cele mai dese. De aceea, nu intamplator, icoana Maicii Domnului se regaseste in cele mai multe case. Daca fiecare familie are un sfant patronal, atunci e normal sa tina si icoana sfantului respectiv. Daca au numele unui sfant, neaparat ii poarta si icoana in casa, pentru ca acela este protectorul lor in chip deosebit. Nu conteaza ce icoane avem, important este sa avem icoane sfinte, care sunt modele pentru viata noastra crestina.


Am vazut in casele credinciosilor doua variante: ori au icoane in toate camerele, si este foarte bine sa avem macar o iconita in fiecare camera, ori au un colt al icoanelor.
La cineva am vazut o camaruta special rezervata, un adevarat altar, probabil ca acolo isi facea rugaciunile, cu multe icoane, majoritatea dintre ele de valoare. Sa impopotonam casa cu icoane nu are rost.

O icoana intr-o camera e suficient, cred eu, iar daca vrem sa ne facem un altaras, sigur ca putem, dar spatiul respectiv sa fie rezervat numai pentru asa ceva. Altfel, ele tind sa se banalizeze. Cand te rogi in fata icoanei Maicii Domnului si a Mantuitorului, ti-e concentrata mintea la acestia. Cand ai mai multi sfinti, nu stii cui sa adresezi rugaciunea si la care sa te uiti mai intai. Rugaciunea este mai puternica atunci cand este spusa in fata icoanei. Icoanele ajuta sa ne reprezentam persoana careia ne inchinam. Stam in fata icoanei Maicii Domnului, dar nu credem ca acea icoana este Maica Domnului. Este asemenea unei fotografii a mamei, pe care o privim si avem impresia ca stam de vorba cu ea, chiar daca mama este departe. Asa se intampla si cu icoana. Nu cinstim materia, ci persoana reprezentata. Icoanele ne ajuta ca sa ne concentram mai usor la persoana respectiva simbolizata acolo.
Este bine sa avem in fiecare camera cate o icoana. Locul icoanei in casa este pe peretele de rasarit. Pe peretele cu icoana nu trebuie sa mai punem nimic altceva, pentru ca atentia noastra sa nu fie atrasa de alt lucru atunci cand ne rugam in fata icoanei si pentru ca nu este bine sa punem alaturi de icoana lucruri care nu au legatura cu aceasta.

Punem icoana la rasarit pentru ca ne rugam intotdeauna cu fata la rasarit, si la biserica si acasa. Rasaritul, locul de unde ne vine lumina, este semnul lui Dumnezeu, al Mantuitorului Hristos, numit in rugaciunile Bisericii Rasaritul cel de sus, Soarele Dreptatii, etc… Apoi, lumina este semnul lui Dumnezeu, al binelui si al lucrurilor bune care se fac la lumina zilei, in timp ce apusul, intunericul este semnul raului si al lucrurilor care se fac la intuneric.

Deci, trebuie sa avem grija sa asezam icoana la rasarit, pentru a ne inchina cu fata la rasarit. A fost un timp cand unii dintre crestini tineau icoanele ascunse, dupa usa, in vreun coltisor sau chiar in sifoniere sau in valize. A sosit timpul sa scoatem icoanele la vedere si sa le asezam unde le este locul.

Surse: ziarullumina.ro; Coman Constantin, Ghidul practic al crestinului ortodox.