De la „Supernanny“ la „Cei 7 ani de acasa“, Irina Petrea „a crescut“, in emisiunile sale, mai multe generatii de copiii. Modesta, delicata, dar riguroasa si atenta la detalii, nuantand si aprofundand discutia, Irina Petrea a vorbit despre educatie, generatii diferite, familie, dar si despre mariajul ei atipic.

Irina Petrea, cunoscuta pentru emisiunea ”Supernanny”, pe care a moderat-o in urma cu cativa ani, ascunde o adevarata drama. N-a putut avea copii, iar acest lucru s-a dovedit a fi extrem de dureros pentru ea.
In cadrul unui interviu, Irina Petrea a vorbit despre golul pe care l-a lasat lipsa unui copil, insa a marturisit ca nu a avut curaj sa adopte unul.

“Ne-a lipsit si o sa ne lipseasca mereu un copil al nostru. Mi-a fost atat de greu incat nu mai puteam sa vad copii.

Am un sot foarte ingaduitor si ne facem amandoi timp pentru familie. Credinta m-a ajutat mult, daca asa a fost sa se intample, este pentru un anume scop.
Sotul meu este tata, dar cred ca si amandoi am fi fost o pereche de parinti foarte buni. Ramane sa fim parintii copiilor lui. Vreau sa spun ca sunt impacata cu situatia de acum, daca se va intampla va fi minunat, daca nu se va intampla va fi in regula”, a spus Irina Petrea in cadrul unei emisiuni TV.

“E foarte greu, cand unul dintre parinti este mai mult plecat. Trebuie sa se creeze legatura intre tata si copil. Daca era al nostru era altceva pentru el. Poate nici eu nu am avut curajul sa adopt”, a incheiat vedeta.

“M-am obisnuit cu asta, am trecut peste! Pur si simplu sufar de ceea ce sufera o multime de alte femei, de infertilitate primara, doar ca nu am stiut. Cand am vazut ca nu raman gravida, m-am intrebat oare de ce?

Apoi facand tot felul de analize am constatat ca sufar de acest lucru si nu se poate face nimic. M-am gandit sa adopt un copil, dar pentru asta trebuie sa fii ambii parteneri de acord…, iar acest subiect a ramas suspendat deocamdata.

Nu am putut sa ne punem de accord cu privire la acest subiect si am lasat-o asa, pentru ca e mai bine sa raman echilibrata decat sa ma tulbur cu o gramada de lucruri pe care nu le pot rezolva.

Nu am facut nicio drama din asta, mi-a fost greu, dar am trecut peste, pana la urma trebuie sa accepti ceea ce nu poti sa schimbi”, a povestit Irina Petrea.
Relatia ta speciala cu copiii are vreo legatura cu faptul ca ai fost candva profesoara de limba engleza la un liceu in Piatra Neamt?

Hm, experienta la catedra a fost ceva special. Am predat engleza nu numai la liceu, ci si la o scoala generala din apropiere si chiar si la o gradinita. O provocare mare a fost trecerea de la o varsta la alta, de la o ora la alta.

Uneori, pe parcursul unei zile lucram cu absolut toate grupele de varsta! Liceul avea profil industrial, iar elevii erau, majoritatea baieti. Realizarea cea mai mare a fost sa-i fac sa gandeasca si sa interpreteze singuri, prin prisma propriei personalitati si viziuni, texte literare grele (Shakespeare, Miller, G.B. Shaw, Hardy, Dickens) si sa-i ajut sa se simta confortabil exprimandu-se intr-o alta limba, in pofida inexactitatilor, a ezitarilor si chiar a greselilor gramaticale inerente celor care nu practica acest exercitiu zilnic si nu beneficiaza de „baia lingvistica“.

Deci, daca privim la liceenii de azi, care sunt in conflict cu sistemul, se poate spune ca si relatia ta cu elevii a fost una atipica…

Elevii mei m-au sustinut exemplar la inspectia de grad (pentru examenul de definitivat) si mi-au oferit o experienta unica de autocunoastere, de reflectare si reinterpretare a propriei mele adolescente. I-am respectat, m-au respectat. I-am incurajat, le-am aratat ca imi pasa de ceea ce se intampla cu ei, de ceea ce fac la scoala, de ceea ce primesc de la ore si mi-au aratat ca au inteles.

Unul dintre elevii unei clase de a XI-a chiar m-a intrebat odata de ce imi pasa atat de mult de ei, cand nimanui nu-i parea sa ii pese. I-am raspuns ca aceea era chiar ocupatia mea: sa imi pese de elevii in fata carora veneam zi de zi.

De asemenea, nu am sa uit dedicatia pe care elevii unei clase de a IX-a mi-au scris-o pe prima pagina a unei carti oferite cadou de 8 Martie: A rose is beautiful for one day, but you are beautiful for ever! (Un trandafir e frumos doar o zi, dumneavoastra sunteti frumoasa pentru totdeauna – n.r.). Cred aceasta spune totul despre relatia mea cu elevii mei.

Citeste continuarea