Eram prin clasa a saptea cand m-am prins ca poti sa faci asta oriunde si chiar e indicat sa incerci diverse pozitii, te ajuta la coloana vertebrala. In functie de ce probleme ai de rezolvat, poti sa schimbi mereu decorul. Important e sa ai ce trebuie cu tine si sa nu te mai gandesti la altceva.

De cele mai multe ori, oamenii aleg dormitorul pentru actiunea asta. Dar nu trebuie sa fie numai asa. Eu, de exemplu, am facut-o de nenumarate ori in bucatarie, in fata aragazului, in timp ce asteptam sa fiarba ceva, de obicei laptele sau ceaiul. Si de fiecare data au dat in foc si laptele, si ceaiul, pentru ca uneori, atunci cand faci asta, e posibil sa te duci pe o alta planeta mai misto. Am mai facut-o desigur in locuri in care o facem cu totii, in tren, in tramvai, in autobuz, in gara, intr-o statie, asteptand, fluierand. Am mai facut-o in lift, in cada, la birou (pe ascuns), pe terase, la cafea, am facut-o-n aeroport, in sala de asteptare a unei clinici, in masina, chiar si-n avion (desi mor de frica acolo, dar iti ia mintea de la alte ganduri). Am facut-o in timp ce imi faceam exercitiile de gimnastica pentru spate (pe care evident nu le mai faceam cum trebuia), in timp ce curatam niste cartofi, in timp ce rupeam pastaile de mazare si, oricat ar suna de ciudat, am facut-o in timp ce ma uscam pe par (aici e un pic mai complicat, trebuie sa fii atent sa nu te arzi cu foehnul). Sa vedem: cand si unde am mai facut-o? Dimineata inainte de lucru, seara inainte de somn, in zilele ploioase in care nu poti sa iesi din casa, in zilele fierbinti in care te topesti, pe plaja sau in hotel, in parc, pe malul lacului, pe banca sau pe iarba, pana si la coada la supermarket (in serile alea in care e atat de plin nu pentru ca e Craciunul, ci pentru ca toata lumea a terminat lucrul la 8 si magazinul se inchide la 9, iar in aer pluteste disperarea). In liceu, de exemplu, am facut-o inclusiv pe drumul spre scoala, ba chiar si in timp ce urcam scarile spre clasa mea, motiv pentru care intr-o zi m-am piedicat si am fost la un pas sa-mi rup gatul. De asemenea, in copilarie am mai facut-o de nenumarate ori pe ascuns, dupa ora de stingere, sub patura, cu o lanterna aprinsa. Am facut-o si in camera cu alti oameni, sincer nu am fost niciodata deranjata de zgomote, de discutii, de muzica data tare sau de un televizor deschis, ba chiar putea sa se si vorbeasca cu mine si cred ca eram in stare si sa raspund fara sa-mi pierd concentrarea. Am facut-o in case straine, in dormitoare in care nu mai calcasem vreodata si am mai facut-o pentru a intelege, pentru a ma apropia de oameni. De fapt, momentul in care ies dintr-o librarie cu plasa plina cu carti, momentul ala in care sacosa devine o extensie a respiratiei mele, cand anticipez si masor totul in mintea mea, ala-i momentul meu de glorie. Ala-i inceputul unei mari bucurii. Am facut-o: am citit peste tot si a fost bine. Ca si cand, atunci cand citesti, ajungi intr-o intimitate absoluta, tu cu tine, asa cum esti tu, asa cum numai tu te poti cunoaste pe lumea asta. Marturisesti tot adevarul, rostesti toate cuvintele. Cu fiecare carte, mai zdrobesti o usa, mai spargi un tavan, patrunzand, tot mai adanc, in cel mai grozav loc din aceasta lume: la tine in creier.  

Adevarul.ro