News Flash:
30.000 de lei amendă pentru deșeuri abandonate și incendiate pe un teren viran de lângă Timișoara
Un nou val de praf saharian trece pe deasupra României
Pregătirile pentru organizarea Forumului Internațional de Afaceri Timișoara, aproape de final
România, una dintre ţările membre UE cu cel mai ridicat deficit guvernamental
Alimentarea cu gaze naturale, sistată temporar pe mai multe străzi din cartierul Lipovei din Timișoara
Ucraina îi va acorda Ordinul de Merit actorului francez Alain
A început montarea de parapet de beton pe zona mediană a centurii de ocolire a Timișoarei
Mateo Susic, Yuri Matias și Adi Păun, doriți de Dan Petrescu la CFR Cluj
Centrul de Proiecte al Primăriei Timișoara a lansat programul „Cultura în prezent"
Pe data de 27 aprilie, la Otelec, are loc Concursul internațional de gastronomie
Din ce luna de sarcina sunt interzise relatiile trupesti?
Azi
37
0
Azi
35
0
Azi
50
0
Azi
28
0
Azi
33
0
gravide
La intrebarea: „Cand incepe educatia copiilor?”, teologia ortodoxaraspunde ca inca de la conceperea lor, din perioada intrauterina. Ba chiar am putea spune ca si mai devreme, de la „imprietenirea” viitorilor lor parinti, pentru ca inca din acele momente, acestia isi propun, in calitate de prieteni si potentiali viitori soti, idealurile lor, aspiratiile, asteptarile, dorintele si sperantele lor legate de viitoarea familie pe care ar putea-o intemeia.
Nimic nu este mai frumos si mai inaltator pentru parinti decat calitatea de a aduce pe lume noi fapturi, copiii lor. Prin aceasta, ei devin impreuna-lucratori cu Tatal Ceresc, Care pe toate le-a adus de la nefiinta la fiinta, din iubire infinita si spre fiintare si fericire vesnica. Insa, in mod deosebit, de aceasta calitate se bucura viitoarea mama. Femeia insarcinata se afla intr-o perioada binecuvantata si de gratie din viata sa. Perioada sarcinii, dincolo de greutatea si dificultatile ei, este pentru aceasta una privilegiata, un timp optim pentru adanca meditatie asupra sensului propriei sale vieti, sens ce nu poate fi gandit in afara familiei si in absenta darului nasterii de prunci.
Este, totodata, un timp potrivit in care sa reflecteze asupra trecutului, dar mai ales asupra viitorului, a realizarilor de pana la acel moment si in mod deosebit asupra implinirilor viitoare, inaugurate prin insusi actul nasterii copilului. Un timp al dialogului interior, cu sine, dar si cu ceilalti membri ai familiei, si mai ales cu sotul ei si tatal copiilor, privind atmosfera din caminul lor si, in special, asupra principiilor cresterii si educarii viitorului copil.
Din aceste motive si intelegand situatia speciala in care se afla viitoarea mama, intreaga familie, ba chiar si celelalte persoane cu care ea interactioneaza, au responsabilitatea de a o inconjura cu afectiune, creandu-i un climat de armonie si intelegere, pentru ca aceasta sa se „odihneasca” sufleteste si sa se pregateasca, in asteptarea copilului.
Orice neliniste trebuie inlaturata din sufletul acesteia, prin rugaciune. „Daca mama care poarta in pantece se supara si se mahneste, spunea Sfantul Paisie, atunci si fatul se tulbura in ea. Iar daca mama se roaga si traieste duhovniceste, copilasul din pantecele ei se sfinteste. De aceea, femeia, atunci cand este insarcinata, trebuie sa rosteasca Rugaciunea lui Iisus, sa citeasca putin din Evanghelie, sa psalmodieze, sa nu-si pricinuiasca nelinisti, dar si ceilalti sa caute sa nu o mahneasca. Facand astfel, copilul se va naste sfintit, iar parintii nu vor avea probleme cu el, nici cand este mic, nici cand va creste mare”. Responsabilitatea mamei, spunea Sfantul Paisie, creste copiii nu doar in prezent, ci pentru viitor.
In timpul sarcinii, viitoarea mama trebuie sa-si schimbe intregul stil de viata, pentru a da nastere unui copil sanatos care sa fie, mai tarziu, bucurie si mangaiere familiei sale. Recomandarile Sfantului Parinte vizeaza cumpatarea generala si initierea unui program de rugaciune staruitoare, pentru sanatatea mamei si a viitorului copil. El recomanda incetarea sau reducerea „cat se poate de mult” a contactelor sexuale dintre soti, in perioada graviditatii femeii sau „cel putin din luna a opta”, considerand ca prin neinfranarea parintilor, se transmite viitorului copil o predispozitie spre senzualitate si spre patimile trupesti. Pe langa pericolul de avort, arata el, „embrionul participa si el, de nevoie, la placerea pe care o simte mama lui si astfel inca din pantece, dobandeste patima. Exista prunci care sug si care se aprind trupeste. In timp ce exista tineri de optsprezece-douazeci de ani care au o nepatimire si nu sunt razboiti de trupul lor. Cui se datoreaza aceasta diferenta? Starii duhovnicesti a parintilor. Este mostenirea duhovniceasca”. Cu mult umor, ironiza pe mamele fumatoare, spunand ca acestea aduc pe lume „heringi afumati”.
Principala preocupare a femeii insarcinate este aceea de a se pregati pentru aducerea pe lume a viitorului copil, iar apoi pentru cresterea si educarea lui. De aceea, ea trebuie sa-si alcatuiasca un program de viata crestina, in centrul caruia sa se afle rugaciunea. „Femeia, cand este insarcinata, spunea Sfantul Paisie, trebuie sa fie linistita, sa citeasca Evanghelia, sa se roage, sa rosteasca Rugaciunea lui Iisus. Astfel se sfinteste si copilul. Inca de acum incepe educatia copilului. Sa fii atent sa nu mahnesti pe cea insarcinata sub niciun motiv”. Daca parintii vor respecta un astfel de program de vietuire duhovniceasca inalta si se vor ruga, copilul se va naste sfintit, aducand multa bucurie familiei, Neamului si Bisericii.
Dupa nasterea copilului, viata intregii familii se schimba, aceasta fiind chemata sa arate dragoste si grija, preocupare si responsabilitate fata de educarea noului „vlastar”. Sfantul Paisie recomanda ca, dupa nastere, copilului sa i se de un singur nume, pentru ca adeseori, parintii au ajuns sa se certe, ba chiar sa se desparta, din cauza numelor diferite pe care a vrut fiecare sa il dea.
In privinta alaptarii copilului, atunci cand a fost intrebat de o tanara mama cat timp sa hraneasca la san copilul, i-a raspuns ca, in vremea copilariei sale, femeile alaptau copiii pana acestia ajungeau la varsta de cinci-sase ani, dar acum, sa ii alapteze macar un an-doi, pentru ca „laptele mamei da sanatate copiilor ei. Prin alaptare, copiii nu sug numai lapte, ci si dragoste, afectiune, mangaiere, siguranta, dobandind astfel un caracter puternic. Dar si pe mama o ajuta alaptarea. Atunci cand mamele nu-si alapteaza copiii, se creaza anomalii in organismul lor, care pot duce chiar si la extirparea sanului”. Sfantul Paisie Aghioritul considera ca „mama care se leneveste si nu-si alapteaza copilul transmite aceasta lenevire si copilului ei” si ca acei copii care sug lapte de vaca, din cutii, nu laptele matern, cand ajung mari, cauta mangaiere in sticla de la taverna, pentru ca atunci cand au mici, in locul afectiunii si caldurii materne, au primit patimile parintilor.
Un sfat foarte practic a dat Sfantul Paisie cu privire la activitatea si mai ales serviciul tinerei mame. Este cunoscut faptul ca, in virtutea unei campanii care a avut ca scop emanciparea femeii, astazi, cele mai multe sotii si mame sunt angajate, prestand, uneori, profesii incompatibile cu firea lor delicata. Multe dintre „femeile de succes” sunt chiar mai ocupate decat sotii lor, au un venit mai mare si, ceea ce s-a constatat in ultimii ani, pe fondul cresterii independentei lor sociale si economice, cele mai multe cereri de divort sunt introduse de astfel de femei, care doresc sa-si traiasca viata din plin, sa se bucure de placerile ei, adeseori alaturi de alte persoane decat tatal sau chiar „tatii” copiilor lor.
Insa, tot mai multe dintre femeile si mamele de astazi constata pretul mare al acestei emancipari, si anume tradarea caminului conjugal si negarea propriei lor vocatii – de sotie, dar mai ales de mama. Timpul petrecut la serviciu este smuls din timpul care, altadata, era consacrat aproape exclusiv familiei. Or, este cunoscut faptul ca, spre deosebire de barbat, care crede ca se poate implini in viata prin munca, in afara sau in absenta familiei, femeia nu se simte nciodata cu adevarat realizata sufleteste decat in sanul familiei, alaturi de sotul ei si, mai ales, prin copiii ei.
Serviciul sau job-ul mamei, considera Sfantul Paisie Aghioritul, este cerut de cresterea dorintelor familiei de astazi, intr-o spirala fara de sfarsit a expectantelor si intr-o comparatie sociala permanenta cu altii, din dorinta de a-i depasi. Si in acest caz, el recomanda simplificarea vietii, stabilirea unor obiective rationale si rezonabile, decenta in cele materiale si cultivarea valorilor spirituale, intre care prioritatea fundamentala o are educatia frumoasa a copiilor, pentru viata si spre dobandirea mantuirii.
Recomandand ca tatal sa lucreze, iar mama sa stea acasa si sa se ocupe de educatia copiilor, el arata, cu deosebit discernamant, ca „daca va lucra numai tatal si se vor limita numai la strictul necesar, atunci nu va exista nici o problema. Cand insa vor lucra amandoi, pentru ca, chipurile, nu le ajung banii, atunci familia se va risipi si-si va pierde sensul ei adevarat. Si atunci copiii ce sa mai faca? Daca ar trai mai simplu, ar fi si mamele mai odihnite si s-ar bucura si copiii. … De aceea, le spun mamelor sa-si simplifice viata lor, pentru a se putea ocupa mai mult de copiii lor, care au atata nevoie de ele. Altceva este sa aiba si o alta preocupare in casa si sa se indeletniceasca cu ea atunci cand se oboseste cu copiii. Atunci cand mama este in casa, ii poate supraveghea pe copii, randuieste cum trebuie lucrurile si astfel se evita multe necazuri”.
Educatia copiilor este o responsabilitate deosebit de inalta a parintilor, ce vizeaza insasi mantuirea generala. Din acest motiv, toate celelalte datorii de familie trebuie subordonate acesteia. Nu este destul ca mama sa fie casnica. Dimpotriva, chiar si stand acasa, ea trebuie sa acorde prioritate fundamentala educatiei copiilor, si nu treburilor gospodaresti. Ea „are raspunderea cea mai mare pentru educatia copiilor” si de aceea, „este bine ca mama sa se ocupe de educatia copiilor, decat sa se preocupe in mod exagerat de menajul casei, de lucrurile neinsufletite. Sa le vorbeasca despre Hristos, sa le citeasca Vietile Sfintilor si o data cu aceasta sa se ocupe si de curatirea sufletului ei, pentru a straluci duhovniceste. Viata duhovniceasca a mamei va ajuta fara zgomot si sufletele copiilor ei. Astfel, si copiii ei vor trai bucurosi, dar si ea va fi fericita, deoarece Il are pe Hristos inlauntrul ei. Daca mama nu are timp sa rosteasca nici macar un Sfinte Dumnezeule…, atunci cum se vor sfinti copiii?”.
(Sfantul Cuvios Paisie Aghioritul)
Prof. Ioan C. Tesu
Sursa: Doxologia.ro
preluat de pe ortodoxia
Nimic nu este mai frumos si mai inaltator pentru parinti decat calitatea de a aduce pe lume noi fapturi, copiii lor. Prin aceasta, ei devin impreuna-lucratori cu Tatal Ceresc, Care pe toate le-a adus de la nefiinta la fiinta, din iubire infinita si spre fiintare si fericire vesnica. Insa, in mod deosebit, de aceasta calitate se bucura viitoarea mama. Femeia insarcinata se afla intr-o perioada binecuvantata si de gratie din viata sa. Perioada sarcinii, dincolo de greutatea si dificultatile ei, este pentru aceasta una privilegiata, un timp optim pentru adanca meditatie asupra sensului propriei sale vieti, sens ce nu poate fi gandit in afara familiei si in absenta darului nasterii de prunci.
Este, totodata, un timp potrivit in care sa reflecteze asupra trecutului, dar mai ales asupra viitorului, a realizarilor de pana la acel moment si in mod deosebit asupra implinirilor viitoare, inaugurate prin insusi actul nasterii copilului. Un timp al dialogului interior, cu sine, dar si cu ceilalti membri ai familiei, si mai ales cu sotul ei si tatal copiilor, privind atmosfera din caminul lor si, in special, asupra principiilor cresterii si educarii viitorului copil.
Din aceste motive si intelegand situatia speciala in care se afla viitoarea mama, intreaga familie, ba chiar si celelalte persoane cu care ea interactioneaza, au responsabilitatea de a o inconjura cu afectiune, creandu-i un climat de armonie si intelegere, pentru ca aceasta sa se „odihneasca” sufleteste si sa se pregateasca, in asteptarea copilului.
Orice neliniste trebuie inlaturata din sufletul acesteia, prin rugaciune. „Daca mama care poarta in pantece se supara si se mahneste, spunea Sfantul Paisie, atunci si fatul se tulbura in ea. Iar daca mama se roaga si traieste duhovniceste, copilasul din pantecele ei se sfinteste. De aceea, femeia, atunci cand este insarcinata, trebuie sa rosteasca Rugaciunea lui Iisus, sa citeasca putin din Evanghelie, sa psalmodieze, sa nu-si pricinuiasca nelinisti, dar si ceilalti sa caute sa nu o mahneasca. Facand astfel, copilul se va naste sfintit, iar parintii nu vor avea probleme cu el, nici cand este mic, nici cand va creste mare”. Responsabilitatea mamei, spunea Sfantul Paisie, creste copiii nu doar in prezent, ci pentru viitor.
In timpul sarcinii, viitoarea mama trebuie sa-si schimbe intregul stil de viata, pentru a da nastere unui copil sanatos care sa fie, mai tarziu, bucurie si mangaiere familiei sale. Recomandarile Sfantului Parinte vizeaza cumpatarea generala si initierea unui program de rugaciune staruitoare, pentru sanatatea mamei si a viitorului copil. El recomanda incetarea sau reducerea „cat se poate de mult” a contactelor sexuale dintre soti, in perioada graviditatii femeii sau „cel putin din luna a opta”, considerand ca prin neinfranarea parintilor, se transmite viitorului copil o predispozitie spre senzualitate si spre patimile trupesti. Pe langa pericolul de avort, arata el, „embrionul participa si el, de nevoie, la placerea pe care o simte mama lui si astfel inca din pantece, dobandeste patima. Exista prunci care sug si care se aprind trupeste. In timp ce exista tineri de optsprezece-douazeci de ani care au o nepatimire si nu sunt razboiti de trupul lor. Cui se datoreaza aceasta diferenta? Starii duhovnicesti a parintilor. Este mostenirea duhovniceasca”. Cu mult umor, ironiza pe mamele fumatoare, spunand ca acestea aduc pe lume „heringi afumati”.
Principala preocupare a femeii insarcinate este aceea de a se pregati pentru aducerea pe lume a viitorului copil, iar apoi pentru cresterea si educarea lui. De aceea, ea trebuie sa-si alcatuiasca un program de viata crestina, in centrul caruia sa se afle rugaciunea. „Femeia, cand este insarcinata, spunea Sfantul Paisie, trebuie sa fie linistita, sa citeasca Evanghelia, sa se roage, sa rosteasca Rugaciunea lui Iisus. Astfel se sfinteste si copilul. Inca de acum incepe educatia copilului. Sa fii atent sa nu mahnesti pe cea insarcinata sub niciun motiv”. Daca parintii vor respecta un astfel de program de vietuire duhovniceasca inalta si se vor ruga, copilul se va naste sfintit, aducand multa bucurie familiei, Neamului si Bisericii.
Dupa nasterea copilului, viata intregii familii se schimba, aceasta fiind chemata sa arate dragoste si grija, preocupare si responsabilitate fata de educarea noului „vlastar”. Sfantul Paisie recomanda ca, dupa nastere, copilului sa i se de un singur nume, pentru ca adeseori, parintii au ajuns sa se certe, ba chiar sa se desparta, din cauza numelor diferite pe care a vrut fiecare sa il dea.
In privinta alaptarii copilului, atunci cand a fost intrebat de o tanara mama cat timp sa hraneasca la san copilul, i-a raspuns ca, in vremea copilariei sale, femeile alaptau copiii pana acestia ajungeau la varsta de cinci-sase ani, dar acum, sa ii alapteze macar un an-doi, pentru ca „laptele mamei da sanatate copiilor ei. Prin alaptare, copiii nu sug numai lapte, ci si dragoste, afectiune, mangaiere, siguranta, dobandind astfel un caracter puternic. Dar si pe mama o ajuta alaptarea. Atunci cand mamele nu-si alapteaza copiii, se creaza anomalii in organismul lor, care pot duce chiar si la extirparea sanului”. Sfantul Paisie Aghioritul considera ca „mama care se leneveste si nu-si alapteaza copilul transmite aceasta lenevire si copilului ei” si ca acei copii care sug lapte de vaca, din cutii, nu laptele matern, cand ajung mari, cauta mangaiere in sticla de la taverna, pentru ca atunci cand au mici, in locul afectiunii si caldurii materne, au primit patimile parintilor.
Un sfat foarte practic a dat Sfantul Paisie cu privire la activitatea si mai ales serviciul tinerei mame. Este cunoscut faptul ca, in virtutea unei campanii care a avut ca scop emanciparea femeii, astazi, cele mai multe sotii si mame sunt angajate, prestand, uneori, profesii incompatibile cu firea lor delicata. Multe dintre „femeile de succes” sunt chiar mai ocupate decat sotii lor, au un venit mai mare si, ceea ce s-a constatat in ultimii ani, pe fondul cresterii independentei lor sociale si economice, cele mai multe cereri de divort sunt introduse de astfel de femei, care doresc sa-si traiasca viata din plin, sa se bucure de placerile ei, adeseori alaturi de alte persoane decat tatal sau chiar „tatii” copiilor lor.
Insa, tot mai multe dintre femeile si mamele de astazi constata pretul mare al acestei emancipari, si anume tradarea caminului conjugal si negarea propriei lor vocatii – de sotie, dar mai ales de mama. Timpul petrecut la serviciu este smuls din timpul care, altadata, era consacrat aproape exclusiv familiei. Or, este cunoscut faptul ca, spre deosebire de barbat, care crede ca se poate implini in viata prin munca, in afara sau in absenta familiei, femeia nu se simte nciodata cu adevarat realizata sufleteste decat in sanul familiei, alaturi de sotul ei si, mai ales, prin copiii ei.
Serviciul sau job-ul mamei, considera Sfantul Paisie Aghioritul, este cerut de cresterea dorintelor familiei de astazi, intr-o spirala fara de sfarsit a expectantelor si intr-o comparatie sociala permanenta cu altii, din dorinta de a-i depasi. Si in acest caz, el recomanda simplificarea vietii, stabilirea unor obiective rationale si rezonabile, decenta in cele materiale si cultivarea valorilor spirituale, intre care prioritatea fundamentala o are educatia frumoasa a copiilor, pentru viata si spre dobandirea mantuirii.
Recomandand ca tatal sa lucreze, iar mama sa stea acasa si sa se ocupe de educatia copiilor, el arata, cu deosebit discernamant, ca „daca va lucra numai tatal si se vor limita numai la strictul necesar, atunci nu va exista nici o problema. Cand insa vor lucra amandoi, pentru ca, chipurile, nu le ajung banii, atunci familia se va risipi si-si va pierde sensul ei adevarat. Si atunci copiii ce sa mai faca? Daca ar trai mai simplu, ar fi si mamele mai odihnite si s-ar bucura si copiii. … De aceea, le spun mamelor sa-si simplifice viata lor, pentru a se putea ocupa mai mult de copiii lor, care au atata nevoie de ele. Altceva este sa aiba si o alta preocupare in casa si sa se indeletniceasca cu ea atunci cand se oboseste cu copiii. Atunci cand mama este in casa, ii poate supraveghea pe copii, randuieste cum trebuie lucrurile si astfel se evita multe necazuri”.
Educatia copiilor este o responsabilitate deosebit de inalta a parintilor, ce vizeaza insasi mantuirea generala. Din acest motiv, toate celelalte datorii de familie trebuie subordonate acesteia. Nu este destul ca mama sa fie casnica. Dimpotriva, chiar si stand acasa, ea trebuie sa acorde prioritate fundamentala educatiei copiilor, si nu treburilor gospodaresti. Ea „are raspunderea cea mai mare pentru educatia copiilor” si de aceea, „este bine ca mama sa se ocupe de educatia copiilor, decat sa se preocupe in mod exagerat de menajul casei, de lucrurile neinsufletite. Sa le vorbeasca despre Hristos, sa le citeasca Vietile Sfintilor si o data cu aceasta sa se ocupe si de curatirea sufletului ei, pentru a straluci duhovniceste. Viata duhovniceasca a mamei va ajuta fara zgomot si sufletele copiilor ei. Astfel, si copiii ei vor trai bucurosi, dar si ea va fi fericita, deoarece Il are pe Hristos inlauntrul ei. Daca mama nu are timp sa rosteasca nici macar un Sfinte Dumnezeule…, atunci cum se vor sfinti copiii?”.
(Sfantul Cuvios Paisie Aghioritul)
Prof. Ioan C. Tesu
Sursa: Doxologia.ro
preluat de pe ortodoxia
teologia ortodoxa tatal ceresc prunci sfantul paisie copil sanatos
Din aceeasi categorie
© 2024 - BZT.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1173 (s) | 32 queries | Mysql time :0.006221 (s)
Comentarii (0)