Cred ca toti am avut impresia ca, odata cu inaintarea in varsta, timpul trece mai repede. Atunci cand te gandesti la copilarie, iti aduci aminte ca zilele parca nu se mai terminau.

Aceasta nu este doar o impresie. Intr-adevar, perceptia asupra timpului este accelerata pe masura ce inaintam in varsta.

In acest sens, exista nenumarate ipoteze care incearca sa-ti explice de ce anumite lucruri, care odata pareau ca necesita mult timp, acum trec cu o viteza cu care nu reusesti sa tii pasul.

Cea mai plauzibila dintre acestea este propunerea psihologului Pierre Janet din 1877. Acesta spunea ca timpul pare ca trece mai repede cand imbatranim, deoarece fiecare noua experienta este o fractiune mai mica, care face parte dintr-un intreg – durata vietii noastre.

„Cand ai cinci ani, un an reprezinta 20% din viata ta. Cand ai 50 de ani, cifrele se schimba si un an ajunge sa reprezinte doar 2%”.

Cu alte cuvinte, aceasta idee a fost reiterata si de Maximilian Kiener prin site-ul sau. In introducere, site-ul precizeaza ca acest fenomen are loc pentru ca percepem timpul relativ raportat la absolutul cu care il putem compara.

„Atunci cand ai o luna de viata, o saptamana este un sfert din intreaga ta existenta, iar spre sfarsitul primului an, devine doar a 50-a parte”, mai mentioneaza acest site.

Wittman si Lehnhoff au o alta ipoteza care se leaga de presiunea sub care, cateodata, timpul te pune.

Acestia sustin ca timpul pare ca trece mai repede atunci cand esti sub presiune. Aceasta este o ipoteza destul de logica, avand in vedere ca intre 16 si 50 de ani luam multe decizii sub presiune.

De exemplu, inchipuie-ti ca ai 50 de ani si inca nu ti-ai atins scopul pe care il urmareai in cariera.

Cand realizezi ca mai ai in jur de 15 ani sa faci asta, timpul parca incepe sa ia la goana si iti dai seama ca mai ai destul de putin la dispozitie.

Cum poti comprima o noapte de somn in cateva ore

Daca esti un om caruia ii place sa faca multe lucruri pe parcursul unei zile, probabil ai deseori senzatia ca nu iti ajunge timpul.

Acest lucru e amplificat de faptul ca ai nevoie si de somn. Medicii recomanda aproximativ opt ore, dar daca ai trecut prin liceu, facultate, masterat sau alte perioade solicitante, cu siguranta ai incercat sa sfidezi regula asta.

Daca esti compus din acelasi material genetic precum un om normal, probabil ai si esuat lamentabil, sfarsind epuizat.

Ei bine, Akshat Rathi de la Quartz a incercat o metoda de odihna pe care a consacrat-o insusi Leonardo da Vinci: somnul polifazic.

Se crede ca acesta nu dormea pe perioada noptii atat cat ar fi trebuit, ci doza somnul in mai multe intervale, pe perioada celor 24 de ore ale unei zile.

Astfel, la fiecare patru ore, da Vinci ajunsese sa doarma 15 minute, limitandu-si astfel timpul de somn la doar o ora si jumatate pe zi.

Iar timpul pe care il ”economisea” astfel il putea folosi la realizarea creatiilor pentru care a devenit celebru.

Se spune ca da Vinci a practicat aceasta metoda multi ani la rand, fara ca macar sa se simta obosit. Din contra, opera lui prodigioasa este dovada faptului ca geniul renascentist isi folosea mintea la capacitate maxima.

Akshat a incercat metoda, reducand perioada de somn recomandata la aproximativ patru ore si jumatate pe zi.

Practic, somnul se imparte in trei etape principale: somnul usor, somnul adanc si REM, aceasta ultima faza fiind cea in care apar visele.

Multe specii de animale aplica metoda aceasta de somn, iar studiile anterioare sugereaza ca si stramosii nostri procedau astfel.