Potrivit unor studii recente, infectiile urinare ocupa la nivel global locul al doilea in privinta incidentei, dupa infectiile respiratorii. Netratate, acestea pot duce la aparitia pietrelor la rinichi si la alte boli renale grave, care pun viata pacientului in pericol. Am intrebat un specialist de ce apare infectia urinara si ce solutii exista ca sa scapam de ea.

Radu Maxim, medic specialist urologie, Spitalul Polisano Sibiu, spune ca infectia de tract urinar poate sa apara in oricare segment al tractului urinar format din rinichi, uretere, vezica urinara si uretra). Cel mai frecvent sediu al infectiei este la nivelul vezicii urinare si al uretrei (cistita si uretrita). In aceste cazuri, simptomele cel mai des intalnite sunt urinarea cu dificultate, urinarile frecvente cu cantitati mici, imperiozitatea de a urina (ne trimite urgent la baie), urina tulbure si urat mirositoare, hematuria (urina rosie, bruna, care indica prezenta sangelui in urina). Aceste simptome pot fi insotite de durere lombara, febra cu frison si greturi, care ne semnaleaza ca infectia a ajuns la rinichi.

Din ce cauza apare infectia urinara

Infectiile de tract urinar inferior (vezica si uretra) sunt cauzate de un agent microbian de regula bacterian, care patrunde din afara prin uretra si ajunge in vezica urinara. E. Coli este cel mai frecvent agent implicat, dar pot fi implicati si alti microbi din vecinatatea cu tractul gastro-intestinal (anus) sau chiar infectii cu transmitere sexuala.

Infectiile de tract urinar sunt frecvent intalnite la femei (una din doua femei face un episod de infectie urinara pe parcursul vietii). Factorii de risc cuprind anatomia uretrei (scurta si mai larga la femei decat la barbati), activitatea sexuala, anumite mijloace contraceptive (diafragm vaginal, spermicide) si menopauza, care produce o scadere a estrogenului si predispune la o aparare mai slaba a organismului la infectii (imunitate scazuta).

Ceilalti factori care favorizeaza infectia urinara sunt probleme ale tractului urinar care nu permit o golire eficienta a urinei la exterior (pietre, malformatii, tumori benigne – inclusiv adenomul de prostata – sau maligne), un sistem imunitar deficitar, diabetul zaharat, utilizarea de dispozitive medicale pentru drenarea urinei sau proceduri endoscopice.

Ce complicatii da

Depistarea la timp si un tratament eficient al infectiilor de tract urinar rareori lasa loc pentru dezvoltarea complicatiilor. Netratate corespunzator, acestea pot duce la complicatii serioase: de la recurente infectioase, pierderea de tesut renal functional, nasterea prematura, pana la complicatii care pun viata in pericol.

Analize care depisteaza infectia urinara

Medicul de familie poate sa depisteze si sa trateze infectia urinara. Cele mai simple teste care depisteaza afectiunea sunt sumarul de urina si urocultura, recoltate din prima urina de dimineata (sau la 4 ore dupa ultima urinare), dupa ce a fost curatata mai intai zona genitala. Analizele descopera prezenta leucocitelor, eritrocitelor, nitritilor sau a bacteriilor. In functie de rezultate, medicul poate sa identifice microbul si antibioticul la care acesta este sensibil. Deoarece urocultura dureaza aproximativ trei-cinci zile, sumarul de urina ne poate orienta pentru inceperea unui tratament antibiotic, antispastic si antiinflamator.

Testele suplimentare se vor efectua la persistenta/recurenta sau cronicizarea infectiei, atunci cand urologul solicita ecografie, computer tomograf, RMN, cistoscopie, pentru bilant diagnostic complet. Infectiile grave – insotite de febra cu frison, stare generala alterata, durere lombara (sub coaste, greturi, varsaturi) – se trateaza in spital, cu tratament antibiotic perfuzabil.

De cate tipuri este

In unele cazuri, este dificil sa fie suportate simptomele infectiei urinare pana la obtinerea rezultatelor. Pacientul este sfatuit sa nu se automedicheze (mai ales in cazul antibioticelor), dar cateva masuri pot fi luate ca sa fie ameliorate simptomele, fara sa fie influentate analizele.

Specialistul ne sfatuieste sa bem mai multa apa si alte lichide decat de obicei, sa aplicam caldura locala (o sticla cu apa calda) si recomanda administrarea unui antialgic uzual. Extractele de afin ajuta la eliminarea microbului si previn reaparitia acestuia, dar inca nu exista studii concludente in acest sens. Aceste masuri pot fi continuate si dupa stabilirea diagnosticului si inceperea tratamentului antibiotic.

In primul rand, se poate face o diferenta intre infectiile persistente si cele recurente (care se trateaza, dar apoi revin) prin folosirea unei uroculturi de control la distanta de cel putin cinci zile de la ultimul antibiotic administrat. Aceasta ne permite sa ajustam la timp tratamentul acolo unde microbul nu a disparut sau sa incepem una din strategiile de prevenire a infectiilor urinare recurente.

Sfaturi pentru prevenirea afectiunii

Masurile igieno-dietetice importante sunt consumul ridicat de apa, igiena intima sa fie facuta intotdeauna din fata in spate si consumul unor fructe si legume cu un continut bogat de apa. Este indicat sa mergem la baie dupa fiecare contact sexual si sa curatam zona intima.