Sa va spun o mica istorioara de la inchisoare. Cineva a fost inchis si a stat 20 de ani in inchisoare, un tanar imbatranit in suferinte.
Intr-o ancheta extraordinar de grea, i s-a terminat rabdarea si si-a pus in gand sa gaseasca un mijloc ca sa-si curme viata. Si-a adus aminte insa, ca in tinerete, cand era liber, bunica ii spunea: „Cand ai un necaz mare, sa te rogi Maicii Domnului!”
Si-a adus aminte de acest lucru, si spunea el: „Catre Mantuitorul n-aveam curajul sa ma rog – pentru ca a avut si omul acesta greselile lui – dar catre Maica Domnului, care a fost si ea pamanteana ca si noi, m-am rugat! Scurt. O rugaciune la disperare: Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile si presiunile care mi se fac aici! Ajuta-ma!”.
Se ruga in celula. Si peste cateva clipe vede intrand prin usa inalta a celulei o faptura in alb cu un Prunc in brate: „M-ai chemat! Am sa te ajut. Fii in pace!”. Si a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat dupa aceea la ancheta. L-au mutat intr-un alt loc, la Polul Nord undeva, si toata viata lui de dupa aceea – ca a trait inca multi ani in inchisoare – a avut o viata foarte linistita in sufletul lui, desi suferintele din afara erau destul de grele din cand in cand. Maica Domnului l-a ajutat in momentul urmator dupa rugaciunea sa.
Aceasta intamplare o stiu de la cel care a patit-o. El mi-a spus-o. Si in inchisoare nu se minte! In inchisoare spune fiecare ce are curat in inima lui. Mi-a spus bietul om ce a patit si cum i s-a rezolvat problema lui.
Sursa: Arhimandrit Ioanichie Balan, Ne vorbeste Parintele Sofian, Editura Episcopiei Romanului
sursa: ortodoxia.rol.ro