Mama mea, Sofia, nu stia carte, si era necajita cu nu putea sa invete rugaciuni mai lungi, precum cele din cartile de rugaciune. Parintele Arsenie i-a zis:
– “Roaga-te cum stii, ca Dumnezeu iti primeste rugaciunea.”
Avea Parintele si vorba aceasta de la Sfintii Parinti: “Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie.”
Intr-o noapte, in vis, Maica Domnului a invatat-o pe mama mea urmatoarea rugaciune:
“Imparateasa mea preabuna, si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor, ajutatoarea strainilor, bucuria celor mahniti, acoperitoarea celor necajiti, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Necazul meu il stii, ci-l dezleaga precum voiesti, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta mangaietoare buna, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca sa ma ajuti, si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin.”
Cand s-a sculat din somn, mama stia deja rugaciunea pe de rost. Ne-a invatat si pe noi, copiii ei, ca nu cumva s-o uite. Dar n-a uitat-o niciodata. I-a spus si Parintelui Arsenie aceasta rugaciune, si el i-a zis:
– “No, vezi, asa sa te rogi, cum te-a invatat Maica Domnului!”
Dupa un timp, am descoperit ca aceasta rugaciune este si in Ceaslov (la finalul Rugaciunii de Dimineata), exact asa cum a invatat-o Maica Domnului pe mama mea Sofia, ceea ce ne da certitudinea ca rugaciunile care ne-au ramas de la Sfintii Parinti ai Bisericii nu sunt inventate de acestia, nu sunt din mintea lor, ci le-au fost insuflate de Duhul Sfant.
Preotul Ioan Sofonea
Extras din “Am auzit un sfant vorbind: Parintele Arsenie Boca”, Ed. Accent Print, Suceava, 2013