Denumire stiintifica: Sambucus nigra.
Denumiri populare: coramnic, soc negru, iboz.
Socul esteun arbust inalt de patru-cinci metri, sub forma de tufa, cu flori alb-galbui sau chiar albe, dispuse in inflorescente. Apartinand familiei caprifoliaceelor, socul face parte din genul Sambucus, gen care cuprinde o serie intreaga de arbori si arbusti. Scoarta socului este crapata, accidentata.
Planta se remarca prin maduva alba, aflata in cantitate mare in interiorul tulpinilor, in detrimentul partii lemnoase. Infloreste in lunile iunie si iulie. Fructele au culoarea neagra sau rosie. Socul creste in paduri, in luminisuri si poieni, in tufarisuri, in zone cu vegetatie amestecata.
Socul are o importanta medicinala deosebita. Au valoare medicinala florile, fructele, scoarta si radacinile. Din soc se prepara foarte multe produse medicinale, printre care: infuzia de flori, sucul de boabe, decoctul de scoarta, ceai diuretic, vinul de soc.
Substante active importante: sambunigrina - substanta specifica, amine, zaharuri, ulei volatil, rutozide, tanin, mucilagii.
Indicatii terapeutice
Infuzia de soc (flori, fructe, scoarta, radacini) este sudorifica, antiinflamatoare, diuretica, antiseptica, galactogoga (determina secretia laptelui la femeile care alapteaza). Florile de soc (sub forma de infuzie) actioneaza impotriva reumatismului, bolilor de rinichi, gripei, racelilor, bronsitei si provoaca sudoratia.
Infuzia de flori de soc se utilizeaza, de asemenea, in tratamentele de combatere a obezitatii, a constipatiei, iar in uz extern pentru combaterea unor afectiuni precum abcesele si furunculele. Infuzia din fructele, scoarta si radacinile de soc provoaca diureza si o stare de relaxare generala, fiind, totodata, un bun agent de curatire a tractului gastrointestinal si a celui urinar.
Cu infuzia din fructe, scoarta si radacini de soc se fac si bai locale sau se pun cataplasme. Socul face parte din retetele de ceaiuri necesare tratamentului adjuvant in pneumonie.