News Flash:

VIDEO - CRONOLOGIE: 1 Mai - de la o sarbatoare tolerata la celebrarea "marelui barbat din fruntea tarii"

1 Mai 2014
601 Vizualizari | 0 Comentarii
Ziua Muncii este sărbătorită în România începând din anul 1890, devenind dintr-o sărbătoare tolerată, ignorată de cele mai multe ori în publicaţiile vremii, una a "marelui bărbat din fruntea ţării", tovarăşul Ceauşescu, evocată în mod propagandistic în ziarele din perioada comunismului. Sărbătorită iniţial în străinătate, sub denumirea Labour Day, în România, Ziua Muncii a fost celebrată pentru prima dată în 1890, fiind considerată în primii ani de după 1920 o "sărbătoare a muncitorimii", de cele mai multe ori ignorată de ziare din perioada respectivă, precum Adevărul, Acţiunea conservatoare, Acţiunea şi Acţiunea Română, iar în cel mai bun caz - "o sărbătoare tolerată" -, aşa cum relata Adevărul pe 29 aprilie 1920.

Sărbătoarea internaţională de 1 mai apare pentru prima dată în presa românească din secolul al 19-lea


Adevărul de sâmbătă 1 mai 1893 face câteva trimiteri la sărbătoarea muncitorilor, în pagina a treia, la rubrica "Din streinatate". "În Englitera manifestaţia de 1 Maiu a avut loc în Dumineca următoare a acestei zile. Peste tot manifestaţiunea a avut un caracter foarte impozant. La Londra au luat parte la manifestaţie 60.000 de muncitori. La Hyde-Park, unde s'a ţinut întrunirea, 24 de tribune au fost rădicate de pe care 24 de oratori au vorbit în acelaşi timp. La un semnal convenit, resoluţiuni în favoarea zilei de 8 ceasuri au fost puse la vot şi aprobate prin uriaşe aclamaţiuni", scria Adevărul din 1 mai 1893, fără a face în vreun material referire şi la sărbătoarea muncitorilor români.


Alte publicaţii ale secolului al 19-lea, între care şi Acţiunea conservatoare, ignoră însă sărbătoarea de 1 Mai. Astfel, ziarul Acţiunea conservatoare apărut marţi 1 mai 1907 nu dedică niciun material vreunei sărbători care să aibă de-a face cu muncitorii.


Câţiva ani mai târziu situaţia se schimbă şi presa din România începe să acorde spaţii restrânse sărbătorii de 1 Mai.


Adevărul de vineri 2 maiu 1919 titrează pe prima pagină: "1 Maiu şi muncitorimea română".


"Anul acesta, muncitorimea serbează ziua de întâi Maiu, în împrejurări cu totul deosebite. Războiul mondial, revoluţiunea cea mare, cum i-a zis un scriitor socialist, s'a terminat şi la Paris, unde se zămisleşte pacea, lumea cea veche cu politica ei de echilibru între popoare e în luptă cu lumea cea nouă, care bate cu pumnii vânjoşi la poarta vieţei, lumea păcei de dreptate şi armonie între popoare (...)", se spunea în articolul Adevărul din 2 maiu 1919.


Un an mai târziu, ediţia de joi, 29 aprilie 1920, a Adevărul publica în pagina 4 o scurtă ştire cu titlul "Serbarea zilei de 1 Mai". În respectivul material se spune că "Partidul socialist a hotărât să sărbătorească ziua de 1 Mai, cu solemnitate" şi se prezintă programul evenimentelor care urmau să aibă loc la diferite fabrici din România. 1 Mai - o zi tolerată ca zi de repaus în perioada interbelică


Adevărul de vineri, 30 aprilie 1920, publica pe pagina 4 o ştire despre "Serbarea zilei de 1 Mai", în care se spune că mai mulţi delegaţi ai partidului socialist vor pleca în provincie pentru a lua cuvântul de 1 mai.


Însă un subtitlu al materialului - "1 Mai zi «tolerată»" - relevă statutul acestei sărbători în respectiva perioadă. Acest lucru este cu atât mai evident cu cât în materialul respectiv este transmisă "Circulara Ministerului de Interne către autorităţile administrative": "Organizaţiunile socialiste muncitoreşti din ţară au hotărât să sărbătorească şi anul acesta ziua de 1 Mai. Această zi a fost întotdeauna tolerată ca zi de repaus şi manifestaţie socialistă aşa că sărbătorirea ei va fi lăsată liberă şi anul acesta, a se face în limitele în care ordinea publică nu va fi turburată (...) Ar fi de dorit ca (...) serbarea să înceapă de dimineaţă şi să se termine cel mai târziu la orele şase seara (...)". 1 Mai şi "cenzura preventivă"


Nu doar că era tolerată, dar sărbătoarea de 1 Mai este asociată în ziare ale anului 1920 cu cenzura.


Astfel, Adevărul de sâmbătă 1 mai 1920 titra pe prima pagină "1 Maiu şi Cenzura preventivă", lansând un atac la adresa guvernării de la momentul respectiv. "Spre a scăpa de încurcătură, guvernul a declarat ziua de 1 Maiu zi de sărbătoare legală. Deşi Conferinţa Păcei a înscris reducerea orelor de muncă la opt ca măsură internaţională, totuşi guvernul nostru nu a recunoscut ziua de 1 Maiu ca o serbare internaţională a muncei, ba din contra, circulara ministerului de interne către autorităţile administrative se referă la «tolerarea» anterioară a acestei serbări pentru a anunţa că ea va fi lăsată liberă şi anul acesta. Guvernul se fereşte a'şi lua răspunderea «tolerărei» zilei de 1 Maiu şi de aceea invocă precedentele (...)", se spunea în Adevărul din 1 mai 1920.


 Pe de altă parte, Acţiunea Română de duminică 1 mai 1921 nu dedică niciun material sărbătorii muncitorilor. În schimb ziarul Adevărul din 1 mai 1921 face în câteva rânduri din pagina a treia, la secţiunea ştirilor din ţară, referire la sărbătoarea de 1 Mai, sub titlul "Serbarea zilei de 1 Maiu", precizându-se că "Şcoala socialistă a decis să organizeze o serbare pe ziua de 1 Maiu (...).

- Ziua de 1 Mai şi problematizarea conceptului de muncă, de muncitori şi patroni


Adevărul de duminică 30 aprilie 1922 făcea referire în pagina 3 la "Ziua de 1 Maiu". Subtitlul materialului era însă: "Se va lucra Luni?.. Ezitarea autorităţilor. Problema e însă tranşată".


"Ziua de întâi Mai dă loc şi anul acesta la tot soiul de discuţii privitoare la întrebarea dacă ziua aceasta poate fi socotită ca sărbătoare legală. Muncitorii şi salariaţii în genere socotesc că ziua de 1 Mai trebuie şomată, deoarece, pe lângă faptul că a fost consacrată de tradiţie, ea a dobândit o consacrare aproape oficială încă de acum doi ani. Patronii, fireşte, refuză a recunoaşte zilei de 1 Mai caracterul de sărbătoare legală. Singurele care nu ştiu ce vor căci n-au o atitudine lămurită în această privinţă sânt autorităţile. D-l prefect al poliţiei Capitalei a îngăduit muncitorilor organizaţi să serbeze ziua de 1 Mai în ajun, adică Duminică, în scopul ca, lucrul să nu se întrerupă. Deci, după prefectura poliţiei ziua de 1 Mai n'ar fi sărbătoare legală. La rândul său, d-l Mârzescu, ministrul muncei, a declarat că întru cât ziua de 1 Mai a fost socotită prin tradiţie ca sărbătoare, rămâne ca patronii şi muncitorii să cadă de acord în această privinţă (...)".


Dilema "zilei şomate" de 1 Mai este reliefată şi în Adevărul de miercuri 3 mai 1922, în pagina 1, prin intermediul unei caricaturi cu titlul "1 Mai 1922".


Caricatura prezintă o imagine cu cetăţeni şi santinele în Grădina Bordei, sub care este postat textul: "Lucrătorii: Ce, nu este aici serbarea de 1 Maiu?/ Santinela: Nu, din ordinul guvernului serbarea de 1 Maiu se face de astă dată la Jilava". Versurile "libere" şi poporul întreg care-l înconjoară pe "marele bărbat din fruntea ţării"


Scînteia, din 30 aprilie 1989, a titrat "Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului popor în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu". În articolul "Aleasă cinstire muncii eroice a poporului condus de partid, remarcabilei activătăţi revoluţionare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauseşcu", autorul materialului a suprins adunarea festivă consacrată zilei de 1 Mai, unde au participat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedinte al Republicii Socialiste România, şi tovarăşa Elena Ceauşescu. "Cu entuziasm, cu bucurie în inimi au întâmpinat pe conducătorul iubit al partidului şi al statului tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe tovarăşa Elena Ceauşescu miile de locuitori ai Capitalei veniţi la Sala Palatului Republicii, unde s-a desfăşurat adunarea festivă. Ca de fiecare dată, reîntâlnirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu oameni ai muncii de cele mai diferite profesii a constituit un prilej de vibrantă reafirmare a dragostei şi a respectului profund cu care partidul, poporul întreg înconjoară pe mare bărbat din fruntea ţării. În aclamaţiile şi uralele participanţilor la adunare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu au luat loc în loja oficială".


Poezia a fost şi ea folosită în acele vremuri pentru sărbătorirea zilei de 1 Mai, ziua "tovarăşului Ceauşescu". "De ziua muncii", publicată în paginile ziarului Scînteia din 3 mai 1989: "E ziua muncii 'nalta noastră ziua/ În fiecare zi din calendarul/ Cu fiecare măsurăm nu numai timpul/ Dar şi suişul nostru, temerarul/ Spre culmile pe care comunismul/ În straie româneşti, de sărbătoare/ Ne-aşteaptă, după datina străbună/ Cu pâine albă, bună, şi cu sare/ Dar ca să ajungem până sus mai este/ Un drum de muncă multă, de sudoare,/ De dăruire-n fiecare faptă/ De încredere-n flacăra cea mare/ Pe care, simplu, o purtăm în noi/ Drept cea mai tricoloră moştenire/ A fost ce-a fost pe-acest pământ erou/ Şi este încă şi va fi şti să fie/ Cît ziua muncii-i ziua noastră zilnic/ La orice răsărit din calendarul/
Cu care măsurăm nu numai timpul/ Dar şi suişul nostru, temerarul/ Spre culmile pe care comunismul/ În straie româneşti, de sărbătoare/ Ne-aşteaptă, după datină străbună/ Cu pîine albă, bună, şi cu sare", poezie scrisă de Teofil Balaj.


- Oamenii muncii şi satisfacţia de a trăi liber, într-o ţară liberă, sub "democraţia" strălucitului conducător


Publicaţia Scînteia deschide numărul din 3 mai 1989 cu "originalul" titlu "Trăiască 1 Mai. Ziua muncii, ziua solidarităţii internaţionale a celor care muncesc!".


Din "La sărbătoarea muncii - manifestări de amplă rezonanţă educativă", articol publicat în filele ziarului din 3 mai, cititorii aflau că tradiţionala zi a muncii a fost întâmpinată cu "hainele sărbătoreşti ale realizărilor remarcabile obţinute în îndeplinirea sarcinilor de plan pe anul 1989 şi pe întregul cincinal". "Aflaţi sub puternica, mobilizatoarea impresie produsă de Adunarea festivă consacrată zilei de 1 mai, manifestare ce a prilejuit reafirmarea unităţii depline a întregului popor în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, reafirmarea hotărîrii de a munci mai mult şi mai bine pentru îndeplinirea sarcinilor mobilizatoare ale programului de dezvoltare economico-socială şi culturală a patriei, care va deschide României zările comunismului, oamenii muncii au dat glas mîndriei, satisfacţiei de a trăi liberi într-o ţară liberă, independentă, omagiind partidul, pe strălucitul nostru conducător".


Astfel, articolul amplu prezintă acţiunile desfăşurate în Capitală, unde "zeci de mii de bucureşteni s-au îndreptat în prima zi de mai pentru a se bucura în tihnă de reînnoirea naturii, de frumuseţea exploziei vegetale", "măiestrit dirijată de arta horticultorilor". "Zeci de mii de bucureşteni s-au «revărsat» în pădurile din preajma oraşului (Pusnicul, Andronache, Băneasa etc.), spre bazele sportive ale pionierilor, uteciştilor, studenţilor sau cele ale diverselor cluburi de la Străuleşti, Băneasa, Tei, Bragadiru, Pantelimon etc.".


Încă de dimineaţă, se arată în articolul citat, "în cochetele chioşcuri, special amenajate pentru a adăposti fanfarele, a răsunat muzica de promenadă, acordurile unor cunoscute marşuri". "Grădinile, estradele special amenajate şi mai ales teatrele de vară care şi-au redeschis porţile cu acest prilej au găzduit (prin contribuţia substanţială a comitetelor de partid şi U.T.C., sindicale ale unor mari unităţi economice) ample şi rezonante spectacole omagiale dedicate zilei de 1 Mai, concerte de muzică populară şi uşoară, recitaluri de poezie patriotică şi revoluţionară, montaje literar-muzicale, proiecţii de filme artistice, documentare şi de animaţie şi, nu în ultimul rând spectacolele teatrale şi muzicale ale unor prestigioase instituţii artistice (care, paralele, au desfăşurat o intensă activitate la sediu )".


Nu au lipsit în acel an nici "serile cultural-distractive dedicate fruntaşilor din întreprinderi". "Bogate şi variate au fost, totodată, în această primă zi, de mai, şi demonstraţiile şi activităţile sportive: astfel, în cadrul manifestării inaugurale «Festivalul cultural-sportiv Buftea», ediţia a V-a au putut fi urmărite evoluţii al cros, viteză, handbal, volei, demonstraţii de aeromodele, karting, tenis de masă etc.".


După revoluţia din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi propagandistice, însă a fost marcată prin evenimente sociale, în aer liber.


- 1 Mai, de la zilele închinate "marelui bărbat din fruntea ţării" la o zi de a Speranţei


Într-un articol publicat pe 29 aprilie 1990, Traian Caraciuc prezenta o istorie a zilei de 1 mai, când, "în urmă cu peste 100 de ani, la 14 iulie 1889, socialiştii din Europa, reuniţi în capitala Franţei, chemau muncitorime din toate ţările să-şi intensifice lupta pentru o lume mai bună şi mai drepată. Cu acest prilej, s-a hotărât ca 1 mai să fie proclamată ca zi a solidarităţii celor care muncesc".


"Chemarea de la Paris a avut un puternic ecou şi în România, încurajând oamenii muncii la acţiuni revendicative, la solidaritate frăţească între toţi cei ce muncesc. Pentru bucureşteni, prima duminică a anului 1890 avea să fie şi prima sărbătoare a muncii din ţara noastră, un prilej de solidaritate cu cei ce trudesc din toate ţările lumii. Să ne închipuim Bucureştiul de acum 100 de ani. Mii de lucrători cu steaguri tricolore au demonstrat pe străzile Capitalei, cîntînd imnul «Deşteaptă-te române». Era o zi frumoasă, cu cer senin, pe care strălucea soarele dătător de speranţă. Din presa vremii aflăm că în grădina Trocadero, de pe dealul Filaretului, bucureştenii veniţi cu famiile lor «la iarbă verde» au ascultat cu interes oratorii care se perindau pe la tribunele improvizate, au aplaudat programele culturale care s-au prelungit pînă seara târziu".


"La Bucureşti, locurile preferate pentru întrunirile de 1 mai erau grădina Trocadero de pe Dealul Filaretului, grădina Băicoianu, Cişmigiul, grădina «Puţul cu apă rece», grădina Bordei, pădurea Băneasa şi pădurea Mogoşoaia. Lozincile sub care se desfăşurau cele mai multe întruniri erau simple: «Ajung 8 ore de muncă», «Repaus duminical», «Libertate şi dreptate».


- Evoluţia 1 mai: "Şomeri din toate sectoarele, uimiţi-vă"


În Libertatea din 2 mai 1991 apărea un articol: "într-un (im) posibil şuvoi de oameni ai muncii, veniţi să îşi serbeze ziua, ar fi trebuit să vedem ieri, în Piaţa Revoluţiei şi o coloana a celor fără muncă. Datele de ultimă oră oferite de Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a Muncipiului Bucureşti evidenţiază 2.213 şomeri faţă de 699 la 1 aprilie. O evoluţie care, în perspectiva derulării negocierilor dintre patroni şi salariaţi, se anunţă îngrijorătoare. Nu ar fi lipsit prea mult să vedem în şuvoiul manifestanţilor şi o altă coloană purtînd pancarta: «nu avem nevoie de ajutor de şomaj». Pentru că, iată, din evidenţele aceleiaşi direcţii municipale reţinem şi un şir de cupoane (mandate pentru ajutor de şomaj) returnate de poştaşi pentru că beneficiarii nu au fost găsiţi la domiciliu sau şi-au dat adresele greşit. Şomeri din toate sectoarele, uimiţi-vă".


- Manifestaţiile artistice-culturale-distractive din vremea "tovarăşului Ceauşescu", înlocuite cu Valea Prahovei


Pe 5 mai 1992, Libertatea publica materialul "Întâi de mai pe Valea Prahovei", un articol în care erau prezentate tentaţiile fiecărui oraş de la poalele munţilor Bucegi. "Anul acesta i-a văzut Dumnezeu pe români că sunt în tranziţie şi cu preţurile în creştere, le-a dat o frumuseţe de vreme fără niciun nor, măcar de asta să aibă parte. Cei care nu au luat-o către mare au apucat drumul spre Valea Prahovei: te scoate mai ieftin şi aerul este mai curat. Din păcate, cît de mulţi şi-au permis acest până şi acest mic lux o dovedeau joi, la casele de bilete C.F.R. de la Agenţia de voiaj. De unde altă dată totul se epuiza cu trei zile înainte, acum, bilete cîte vrei, iar la casă nimeni. Pentru o familie cu un singur copil, un drum dus şi întors cu clasa a doua pînă la Braşov costă aproape 2.500 de lei, la accelerat. Tot cam atât dacă faci benzina jumi-juma cu un prieten. Pentru elevi şi studenţi, la personal, mai ţine încă cu naşul, însă tot mai greu, controalele fiind tot mai «întărite».


De asemenea, din articolul menţionat, cititorii aflau că Breaza este localitatea preferată a celor "cu dare de mînă", metrul pătrat de pământ fiind 25 de dolari. "În Sinaia negru de lume, dar nu mai mult decît într-o duminică obişnuită. Aici te simţi ca acasă: cît priveşti cu ochii numai maşini cu număr de Bucureşti. Apoi străini, foarte mulţi turişti din Germania şi Marea Britanie. Barurile şi băruleţele răsărite peste noapte sunt pline de ei, ca şi de românaşii pricopsiţi peste noapte".


Pe de altă parte, "omul de rînd dă un pol pe o merdenea luată din drum, încă unul pe un Cico răsuflat şi o ia spre Mănăstirea Sinaia". "Mai o plimbare pe la Peleş, mai prin împrejurimi şi soarele începe a scăpăta. În Buşteni s-a stârnit vântul, dar o masă la iarbă verde cu ce şi-a adus fiecare prin sacoşă este mult mai plăcută decât la restaurant".


În ultimii ani, sărbătoarea de 1 mai şi-a pierdut din "profunzimea" iniţială, fiind mai mult un prilej de bucurie pentru salariaţii din sectorul public care beneficiază de zile declarate libere de către Guvern. Mai multe pe Mediafax.ro

Galerie Video

Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZT.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1001 (s) | 24 queries | Mysql time :0.012431 (s)