Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Dintr-un Lemn, judetul Valcea, este una dintre cele mai cinstite icoane din tara, atat pentru vechimea si maiestria cu care este lucrata, cat mai ales pentru nenumaratele minuni savarsite inaintea ei.

“Unele icoane sunt vindecatoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducatoare de ploi binecuvantate si protectoare ale manastirilor si familiilor credincioase. Fara indoiala, toate icoanele sunt facatoare de minuni si ajutatoare credinciosilor. Dar unele poarta o harisma speciala, pe care o simte numai cel ce se roaga mult si cu lacrimi in fata sfintelor icoane” (Arhimandritul Ioanichie Balan).

Manastirea Dintr-un Lemn, aflata in comuna Francesti, la aproximativ 25 de kilometri inspre sud de municipiul Ramnicu Valcea si la alti 5 kilometri m de orasul Babeni, este una dintre cele mai mari manastiri din judetul Valcea.

Una dintre cele mai vechi marturii pastrate despre existenta manastirii valcene este cea din data de 29 iulie 1745, cand mitropolitul Neofit Cretanul spune ca “un cioban cu numele de Radu, in timpul domniei lui Alexandru Voda (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului, despre care aminteste Paul de Alep, si taind stejarul in care a fost gasita icoana, a facut din lemnul ei o bisericuta, numita din aceasta pricina “Dintr-un lemn”. Biserica din piatra dateaza inca din anul 1715, iar documentele din arhiva manastirii amintesc numele domnitorului Matei Basarab si anul 1640.

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dintr-un Lemn este minunata si prin dimensiunile acesteia: 1,50 metri inaltime si 1,10 metri latime. Minunata icoana se afla astazi in biserica de piatra a manastirii, in partea stanga, in locul icoanei imparatesti a Maicii Domnului, pe catapeteasma.

Nu sunt cunoscute cu exactitate cele despre autorul acestei icoane, anul pictarii ei ori conditiile in care aceasta a ajuns la manastirea valceana. Se marturiseste insa, potrivit legendei, ca aceasta icoana a fost gasita in trunchiul unui stefar mare din zona, frate cu cei alti cativa, care se afla in curtea din spate a manastirii.

In anul 1929, profesorul Andrei Grabor, de la Universitatea din Strasbourg, viziteaza manastirea, studiaza icoana si spune ca aceasta ar fi fost pictata in secolul al IV-lea, la Manastirea Theothokos din Grecia, dupa modelul apartinand Sfantului Apostol Luca, cel care a pictat prima oara in icoana pe Fecioara Maria. Conform traditiei, in lume se mai gasesc doar trei astfel de exemplare: la Moscova, Constantinopol si Ierusalim.

Profesorul I. D. Stefanescu afirma ca icoana ar fi fost pictata pe la jumatatea secolului XVI. Conform lui A.M. Muzicescu, icoana ar fi lucrata inainte de anul 1453, la Bizant sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi. Cea din urma ipoteza este si cea mai plauzibila, dar modul in care icoana a ajuns la noi ramane necunoscut.
Restaurarea icoanei Maicii Domnului cu Pruncul de la Manastirea Dintr-un Lemn
In anul 2002 a inceput procesul de restaurare a Icoanei Facatoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Dintr-un Lemn din Valcea. Prima parte a restaurarii a inceput in 2003, s-a incheiat in 2004 si a fost facuta de Dorin Handrea. Receptia lucrarii a avut loc pe 27 iunie 2004 de o comisie de experti evaluatori.

Icoana a suferit un proces de restaurare incorect in anul 2003, drept pentru care, Mihaela Nacu, coordonator profesional al Sectiei de restaurare pictura pe lemn in Muzeul National de Arta al Romaniei, a continuat restaurarea icoanei. Restaurata de catre Mihaela Nacu si Camelia Comsia, icoana a fost reexpusa in manastire in data de 15 noiembrie 2008.

Pentru prima data in Romania, s-a hotarat protejarea icoanei de factorii de microclimat, umiditate excesiva, variatii mari de umiditate si alti factori de degradare prin montarea acesteia intr-o vitrina conceputa special pentru ea, de catre o firma italiana care a proiectat un sistem similar si pentru “Mona Lisa” lui Leonardo da Vinci si alte muzee importante din lume. Icoana si vitrina au fost sfintite in octombrie 2008.
Prin voia si cu binecuvantarea PS Gherasim Cristea al Ramnicului, s-a scos ferecatura de argint, atasata icoanei la anul 1813, de o familie din Bucuresti, si pe partea anterioara s-a mai descoperit o icoana, anume Judecata de Apoi.

Icoana imparateasca a Maicii Domnului cu Pruncul are doua fete, pe spatele ei, pe acelasi lemn, fiind zugravita scena cu Judecata de Apoi. Se crede ca autorul poarta numele “Damaschin”. Icoana are o greutate de aproximativ opt kilograme si dateaza de pe la jumatatea secolului al XV-lea.

Din punct de vedere al executiei tehnice, icoana Maicii Domnului nu este pictata de acelasi mester care a pictat Judecata de Apoi, aceasta din urma fiind prima executata. Daca Judecata de apoi are date convingatoare pentru zona de cultura sarbeasca, infatisarea Maicii Domnului corespunde tehnicii de executie specifica unui atelier bizantin, unui pictor care a folosit un model cu o particularitate iconografica pe care o gasim la Constantinopol, pictata potrivit traditiei de catre evanghelistul Luca. Este vorba de scrisul in greaca de pe vesmantul Maicii Domnului, fragment din Psalmul 44, care apare ca influenta a poeziei liturgice in pictura paleologa.

***
„Potrivit unei vechi traditii locale, manastirea s-ar fi infiintat in primele decenii ale secolului al XVI-lea si a fost ridicata din materialul unui singur stejar. Ea a fost inaltata in cinstea Icoanei Maicii Domnului. Aceasta icoana se pastreaza si azi in biserica de piatra a manastirii“, a precizat maica-ghid Teodosia Barac. In baza acestei traditii, asezarea monahala de aici poarta numele „Dintr-un Lemn“.

Cea mai veche marturie despre manastire a fost consemnata in scris de diaconul Paul de Alep, care l-a insotit pe patriarhul Macarie al Antiohiei in calatoriile sale prin Tarile Romanesti, intre anii 1653-1658. El sustine ca un calugar ar fi gasit o icoana a Maicii Domnului in scorbura unui stejar secular. In acel moment, el a auzit o voce ce l-a indemnat sa zideasca o manastire din trunchiul acelui copac. Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, cercetand manastirea la 29 iulie 1745, scria: „Un cioban cu numele Radu, in timpul lui Alexandru Voda (1568-1577), a visat Icoana Maicii Domnului despre care aminteste Paul de Alep si, taind stejarul in care a fost gasita icoana, a facut din lemnul lui o bisericuta, numita din aceasta pricina Dintr-un Lemn“.

Cam acelasi lucru afirma in 1842 si poetul Grigore Alexandrescu. Existenta stejarilor seculari, precum si a icoanei, se constituie in zilele noastre in probe de necontestat pentru adevarurile consacrate de istorie. Legenda continua si astazi prin existenta unor falnici si batrani stejari, crescuti pe colinele ce duc spre biserica din lemn.

„Construita pe locul stejarului cu icoana, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuta din lemn este lucrata din barne groase, incheiate in coada de randunica. Are o forma dreptunghiulara, cu absida altarului decrosata, cu o lungime totala de 13 m latime, de 5,50 m si o inaltime de aproximativ 4 m. Este inconjurata la exterior de un brau in torsada, sapat in grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fara turla“, a precizat maica-ghid. Iconostasul, sculptat in lemn de tei, in 1814, ca si multe din icoanele de lemn ce impodobesc interiorul bisericutei, este o veritabila opera de arta.

„Icoana din lacasul inimilor noastre“

De existenta Icoanei Maicii Domnului este legata insasi istoria asezamantului monahal. Odorul de mult pret este pastrat cu cinste in biserica mare.
Ea are dimensiuni impresionante. Are o inaltime de 1,50 m si o latime de 1,10 m. In anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat manastirea. In urma cercetarilor intreprinse, a ajuns la concluzia ca icoana ar fi fost pictata in secolul al IV-lea, la manastirea Theothokos din Grecia, dupa un presupus model al Apostolului Luca, cel care a zugravit pentru prima data chipul Maicii Domnului. Potrivit spuselor maicii starete, stavrofora Emanuela Oprea, exista mai multe ipoteze cu privire la aparitia icoanei.

Profesorul I.D. Stefanescu afirma ca icoana a fost zugravita abia in a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Exista pareri conform carora icoana ar fi fost lucrata inainte de 1453, la Bizant sau la Muntele Athos, dupa un model mai vechi. Modul in care icoana a ajuns insa la noi ramane necunoscut. „In lume, se mai pastreaza trei astfel de exemplare, asemanatoare celei din manastirea noastra. Pentru noi, aceasta icoana reprezinta cel mai mare dar pe care Dumnezeu ar fi putut sa ni-l faca vreodata in viata aceasta vremelnica si fara de care poate nu ne-am fi gasit rostul vietuirii monahale.

Am asezat icoana la loc de cinste nu doar in lacasul de cult, ci si in lacasul inimilor noastre. Mangaierea si bucuria pe care le primim neincetat de la Maica noastra sunt impartasite si de pelerinii care vin in numar mare“, a mai spus, cu emotie in glas, maica stareta.