Uscaciunea vaginala afecteaza o femeie din sase. Acest simptom este frecvent la menopauza, desi poate aparea la orice varsta. Un sondaj recent efectuat de Institutul Louis Harris din Franta arata ca 68% dintre femei au auzit de uscaciunea vaginala (47% au aflat din presa, iar 22%, de la medic). Acelasi sondaj arata ca 21% dintre ele nu au cerut ajutor specializat, considerand ca uscaciunea de la nivelul vaginului este o problema minora, trecatoare.

Poate afecta viata intima

Vaginul are proprietatea naturala de lubrifiere, însa acest mediu umed poate fi usor perturbat de unii factori hormonali, medicamentosi sau psihologici. Lubrifierea fiziologica este asigurata prin eliberarea unui lichid incolor sau putin albicios, fara miros. In timpul excitatiei sexuale, acest lichid este secretat în cantitate mai mare, lucru ce usureaza penetrarea.

Atunci cand peretii vaginului nu se umezesc suficient, vorbim despre uscaciune vaginala, numita în termeni medicali atrofie vaginala. Aceasta îngreuneaza contactul sexual sau chiar împiedica desfasurarea acestuia. De asemenea, atrofia vaginala poate fi însotita si de senzatia de arsura, fiind posibila producerea unor leziuni la nivelul peretilor vaginali.

 Cauzele hormonale, frecvente

In cele mai multe situatii, atrofia vaginala are cauze hormonale: la menopauza (din cauza scaderii nivelului de estrogen), în perioada alaptarii, a sarcinii (mai ales în primul trimestru) sau în diverse afectiuni ale ovarelor. 

De asemenea, poti avea uscaciune vaginala si daca iei unele anticonceptionale sau medicamente precum cele vasoconstrictoare (acestea produc micsorarea calibrului vaselor sanguine), antidepresive, antiacneice sau daca urmezi chimioterapie.

Pot produce uscaciune vaginala si unele infectii locale, stresul, oboseala sau igiena intima excesiva. Daca fumezi sau consumi frecvent alcool, poti avea, de asemenea, atrofie vaginala.

Nu în ultimul rand, lipsa de lubrifiere a vaginului poate avea legatura si cu comportamentul sexual al cuplului (preludiu inexistent sau prea putin), cu lipsa dorintei sexuale sau cu teama fata de contactul sexual.

Exista solutii!

Contactele sexuale regulate îmbunatatesc fluxul sanguin la nivelul organelor genitale, reducand riscul de atrofie vaginala.
Sunt de ajutor si preludiul prelungit si exercitiile Kegel. In cadrul acestor exercitii, muschii care trebuie exersati sunt cei implicati în procesul urinarii (muschii pubococcigieni). Pentru identificarea acestora, este suficienta încordarea muschilor ca atunci cand se încearca stoparea urinarii. Odata localizati, acesti muschi trebuie contractati timp de 3-5 secunde si apoi relaxati, tot pentru acelasi interval.
Folosirea lubrifiantilor este o alta solutie pentru atrofia vaginala.