Despre abundenta resurselor turistice care salasluieste pe intinderea frumoasei noastre patrii stim inca de la primele ore de Geografia Romaniei. Nu lipsiti de mandrie patriotica in fragedele noastre minti am invatat ca avem munti cu duiumul, plaje, istorie si traditii cat sa umplem biblioteci intregi, ape termale, castele si cetati de faima internationala, flora luxurianta, fauna pe cat cuprinde…

Ni s-a mai spus, cu gravitate in glas, asa cum tema o impunea, ca indolenta face ca toata aceasta indestulare turistica sa fie lasata in paragina. Prea tineri fiind, nu ne era chiar la indemana sa urcam in primul tren pentru a ne convinge de acuratetea spuselor dascalilor nostri, dar, pe masura trecerii anilor si a inaintarii in varsta, am inceput sa bifam tot mai multe dintre aceste locuri.

Delta Dunarii
Fie ca ai ajuns sau nu in Delta, imaginea pelicanilor care isi duc nestingheriti traiul si a nuferilor plutind mandrii pe intinderea apei iti rasfata cu siguranta imaginatia. O plimbare de cateva ore in leaganul valurilor de pe bratele Dunarii este fix picatura de apa care atinge nisipul desertului unu suflet citadin, prea adesea epuizat de privatiunile spirituale impuse de un oras sufocant. Daca te gandesti ca traseul de 5 ore pe canalele marelui fluviu este prea mult, iti promitem ca la finalul acestuia iti vei fi dorit sa se termine abia o data cu concediul. Sa nu te mire daca te vei trezi intrebandu-te cum de acel univers salbatic si cladirile de birouri pot apartine aceleiasi lumi.

Transfagarasan
Curbele impresionante ale Transfagaraseanului, idealul oricarui sofer, i-au dus vestea acestui serpuitor departe de granitele romanesti. Poate datorita curajului sau de a infrunta fara teama inaltii Munti ai Fagarasului si a uni Muntenia cu Transilvania. Este un drum salbatic, in ciuda cuceririi de catre om, unde forma muntoasa abrupta se imbina armonios cu soseaua, iar valea propune peisaje de ramas in suflet. Muntele alearga la vale, insa tu te poti opri seren pe marginea drumului pentru a admira plenitudinea. Si aerul dulce de munte.

Sighisoara
Poate ca Evul Mediu a fost acuzat de multe, ba chiar numit ”Epoca intunecata”, dar noi stim ca am ramas cu destule comori de pe urma lui. Sighisoara este una dintre ele pentru ca nu fara motiv aceasta cetate medievala, intesata de turnuri, a purtat cu titlul de ”perla Transilvaniei”. Aflata pe malul Tarnavei Mari, mai are astazi doar 9 din cele 14 Turnuri ale mestesugarilor, dar noi nu ne-am face griji ca asta ne lasa fara suficiente obiective istorice cu care sa ne umplem sejurul.

Daca nu ai ajuns inca sa vezi Sighisoara, prima impresie va fi aceea ca ai fost teleportat intr-o poveste desprinsa din Evul Mediu si ca, din moment in moment, un cavaler calare imbracat in armura de otel iti poate taia calea. Senzatia va capata tot mai multa putere pe masura ce vei cauta sa vizitezi Turnul cu Ceas, considerat principalul obiectiv turistic care adaposteste, printre altele, Sala Armelor si Camera de Tortura. Vei afla ca aceasta este una dintre cetatile in care, cu sute de ani in urma, femei erau arse pe rug sub acuzatia de vrajitorie, talharilor li se taia mana, iar nelegiuitii erau batjocoriti de catre multime in Piata Centrala.

In varful Turnului cu Ceas, de jur-imprejurul balustradei, sunt notate distantele exacte catre cele mai mari capitale ale lumii si directia acestora. Dar cui ii pasa cum e in alta parte cand, ridicand privirea, vezi adunarea de case colorate, pitoresti, protejare de acoperisurile din tigla rosiatica.

Cascada Bigar
La terminarea celei de-a sasea zi, imediat dupa facerea lumii si inainte de a se bucura de binemerita zi de odihna, Creatorul si-a amintit de saculetul lui cu minuni. L-a luat cu grija de pe un raft prafuit, a scos dinauntru un pumn si a presarat cu grija continutul din loc in loc, pe toata suprafata lumii. Una dintre acestea a nimerit la un pas de Paralela 45, in judetul Caras-Severin, iar oamenii au numit-o Cascada Bigar. Se aude ca, milioane de ani mai tarziu, prin 2013, cascada ar fi ajuns pe locul I intr-un oarecare top international al cascadelor unice in lume, dar asta este doar un zvon. Se mai spune ca albastrul izvorului te face sa crezi ca acolo a cazut cerul, iar curgerea de apa peste stanca acoperita de muschi pare un voal de mireasa. Dar nu trebuie sa iei nimic de-a buna fara sa vezi cu ochii tai.

Sibiu
Poate ca la nasul turistic al Sibiului nu mai ajungi cu una cu doua de cand a fost declarat capitala europeana, dar cine a fost acolo stie ca motive sunt pentru ambele (si pentru titlul ce i se dat, si pentru ridicarea nasului). Totul pare minimalist, modest, dar in acelasi timp de o finete graitoare, iar frumoasele sale strazile pietruite se incapataneaza sa evoce cu orice pret perioada dominarii habsburgice, E ceva in aerul sibian care pastreaza istoria tumultoasa si, in ciuda linistii, pare ca cel mai mic stranut ar putea dezlantui furtuna.

Cimitirul Vesel de la Sapanta
Cand ai iesit ultima oara zambind dintr-un cimitir? (…fara sa consideri ca ai suferi de anomalii neurologice care te plaseaza alaturi de criminalii in serie.) Daca vizitarea unui cimitir nu ti-a transmis niciodata buna dispozitie, merita sa ajungi pana hat la granita de nord cu Ucraina, in satul care a invatat sa sfideze moartea si sa o priveasca cu veselia tipica omului rustic. Locul este o adevarata manifestare a artei, o imagine total opusa peisajului sumbru la care te astepti cand intri intr-un cimitir.

Este presarat cu cruci de mormant pictate in culori vesele ce contin scene ilustrative din viata celor trecuti in nefiinta. Defunctii sunt reprezentati caricatural dupa meseria pe care o aveau (taietor de lemne, agricultor, cizmar etc), activitatea carora ii dedicau cea mai mare parte a timpului (framantarea painii, tesutul) sau in functie de scena mortii. Sub fiecare sculptura vei gasi cate un epitaf alcatuit cu dibacie (si ironie), cateva versuri care povestesc moartea celui care se odihneste acolo si, de multe ori, o ilustrare hazlie a viciilor acestuia din timpul vietii.

Rosia Montana
Cum? Ce spui? Ai sustinut, fie si numai cu gandul, protestul din 2013, dar nu ai ajuns inca sa vizitezi Rosia Montana? Afla atunci ca salvarea Rosiei Montane nu s-a oprit o data cu nominalizarea acesteia pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO si incetarea exploatarii aurului. Ca urmare a acestui lucru, in prezent, zona se afla in declin economic, iar locuitorii acesteia duc o lupta grea pentru dezvoltarea altor industrii locale care sa le asigure traiul.

Ca sa nu mai vorbim despre dezbinarea comunitatii locale care a survenit in urma evenimentelor din 2013. Desi tineri ambitiosi se lupta pentru scoaterea Rosiei Montane din blocajul economic in care se afla, se preconizeaza ca dezvoltarea turismului local este cel mai eficient inlocuitor al exploatarii minelor de aur. Si sa nu crezi ca, dupa o vacanta petrecuta la fata locului, doar localnicii vor avea de castigat; desi vei fi nevoit sa lasi aurul la locul lui, vei pleca mai bogat spiritual dupa vizitarea superbelor galerii romane sapate cu dalta si cu mainile libere, dupa drumetiile pe care le poti face pana la Piatra Corbului sau Piatra Despicata sau pur si simplu traind pentru cateva zile alaturi de populatia locului.

Cazanele Dunarii – Dubova
E dimineata si te-ai trezit. Primul gand care incolteste este ca, dupa tot drumul lung si obositor care te-a adus aseara aici, la intrarea Dunarii in tara, vrei sa fii rasplatit; vrei ca Dunarea sa iti dea inapoi din efortul pe care l-ai facut venind pana aici ca sa o vezi intr-una din cele mai glorioase posturi. Te ridici din pat si deschizi somnoros geamul, iesi pe balcon si timpul se opreste. Stralucirea apei in soarele diminetii iti ia privirea, iar muntele de la malul din fata ta pare ca se da cu smerenie din calea prea-mandrului fluviu. Chiar esti aici: la malul Dunarii, privind in fata pamantul sarbesc, inconjurat de atata liniste de parca te afli la inceputul lumii. La Clisura Dunarii totul e lirism si maretie, poezie si glorie; mai impunatoare decat statuia lui Decebal este doar curgerea grabita a Dunarii care, fara pic de sfiala, da la o parte muntii din calea ei pentru a ajunge acolo unde soarta i-a dat sa ajunga: in mare.

Asa am descrie noi primele minute de la vederea Dunarii in aceasta ipostaza a ei. Daca vrei sa iti satisfaci inca si mai mult poftele sufletului nu ai decat sa recurgi la o plimbare de aproape 2 ore cu vaporasul.

Calea Victoriei
Se cerea sa includem lista cu un loc apartinand capitalei si ce altul mai potrivit decat artera principala a anilor sai de glorie, coloana sa vertebrala, bulevardul contrastelor, fostul Pod al Mogosoaiei (dupa vechiul nume)?! Este greu de ignorat sentimentul care te incearca atunci cand iei la pas aceasta Calea Victoriei; e ceva in anatomia sa care te sfideaza, iti impune respect si te incanta in acelasi timp.

Calea Victoriei pare sa aiba tot: istorie si cultura incapsulate in deloc putinele cladiri cu arhitectura sfidatoare – Muzeul de Istorie, Sediul CEC, Cercul Militar National, Ateneul Roman, Palatul Cantacuzino (ca sa mentionam doar cateva) – magazine ale brandurilor de lux, arta contemporana in frecventele galerii si expozitii, hipstarime cat cuprinde (a se vedea localurile chic si tinerii frumosi care traverseaza vechiul bulevard la orice ora), pista de biciclete (asta da raritate), viata de noapte, gradini de vara, teatre, cinematografe, restaurante, hoteluri de lux, parcuri… Si te mai intrebi de ce am ales Calea Victoriei?

Mocanita de pe Valea Vaserului
De luni pana sambata, din mai si pana in octombrie, de 84 de ani, locomotiva Mocanita strabate aceeasi 21,6 kilometri intre Viseu si Paltin pentru a transporta lemne si pentru a incanta turisti. Ultima locomotiva cu aburi din lume o ia din loc la 9 dimineata, te poarta prin plaiuri muresene unde natura abia a fost atinsa de mana omului si te aduce inapoi abia la la 3 dupa masa. Daca vrei sa te bucuri cat cuprinde de drumul asta, iti trebuie musai o companie pe masura, fie ea si compania unei carti de suflet.