O femeie a venit la duhovnicul ei:
– Parinte, sotul meu mi-a spus aseara ca m-a inselat cu o colega de serviciu. I-am spus ca nu vreau sa mai locuiesc cu el, ca vreau sa plec la mama mea.
– Ii pare rau pentru ce a facut?
– Da, ii pare. Doar el mi-a spus, ca mie nu mi-ar fi trecut prin cap asa ceva. Dar nu vreau sa il iert. Nu meritam asa ceva. O sa divortez.

Duhovnicul incerca sa o convinga sa renunte la hotararea ei, dar nu reusi. Ii spuse:
– Stai in genunchi sa iti citesc rugaciunea pentru divort.

Femeie ingenunche si, spre mirarea ei, il auzi pe duhovnic spunand o rugaciune ciudata: “Doamne, ne-am saturat sa facem voia Ta, sa tinem poruncile Tale. Nu ne ierta noua greselile noastre, ca nici noi nu iertam gresitilor nostri”.
– Parinte, dar ce rugaciune este asta? Eu vreau sa ma ierte Dumnezeu.
– Nu se poate.
– De ce nu se poate?
– Daca tu nu il ierti pe cel care ti-a gresit, daca tu nu iti ierti sotul, cum vrei sa te ierte pe tine Dumnezeu?

Intelegandu-si greseala, sotia isi suna sotul de la telefonul din fata bisericii.
– M-am razgandit, nu mai divortez. Imi e foarte greu sa te iert, dar te iert.

Sotul s-a bucurat foarte mult auzind aceasta. O iubea pe sotie si nu isi putea da seama cum acceptase sa o insele. Ridicandu-se din pacat, i-a fost credincios sotiei sale pana la sfarsitul vietii.

Extras din Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, editat de Ed. Egumenita, Galati, 2004

sursa: ganduridinierusalim.ro