Declansatorul acestei operatii poate fi definit printr-o sintagma. Alcatuita din numai doua cuvinte. „Apararea Constitutiei”. Este una dintre obligatiile explicit si imperativ asumate de catre Serviciul Roman de Informatii. Pe langa antiterorism si contraspionaj. Apararea Constitutiei face parte din fisa institutiei. Din coloana sa vertebrala. Exercitarea acestei obligatii pune inevitabil intr-o situatie de conflict Serviciul Roman de Informatii si presedintele Romaniei. Cel mai important serviciu secret al tarii si cel mai important personaj politic care, printre altele, are si atributia de a conduce, prin CSAT si prin institutia prezidentiala, comunitatea nationala de informatii. Razboiul e inevitabil.

Mult timp, chiar mult prea mult timp, diviziunea destinata apararii Constitutiei, o sectiune destinata exclusiv apararii integritatii statului si a regulilor dupa care acesta functioneaza, a fost utilizata ca politie politica. Inca de la infiintare, acesta este serviciul care s-a ocupat de sindicate, de presa, de alte organizatii ale societatii civile, infiltrand inclusiv partidele politice, intrucat contestatiile si in general opozitia politica au fost considerate un atac indreptat impotriva ordinii constitutionale. Asemenea operatiuni, din cand in cand, au fost devoalate opiniei publice si au starnit pe buna dreptate uriase scandaluri si multe acuzatii aduse din motive de politizare a actualului serviciu secret al tarii.

Dincolo de asemenea practici din istoria recenta a Serviciului Roman de Informatii, obiectivul in sine, cel al apararii informative a ordinii constitutionale a Romaniei este valabil, ramane in picioare si trebuie indeplinit cu strictete, indiferent cine pune in pericol ordinea constitutionala.

Nu ma refer in acest moment la constatarea, de catre Curtea Constitutionala, a realitatii ca presedintele Romaniei, care are obligatia de a fi garantul Constitutiei, a incalcat Legea Fundamentala, neconformandu-se solicitarii ministrului Justitiei privind revocarea din functie a sefului DNA. Nu ma refer nici macar la realitatea si mai scandaloasa conform careia acelasi presedinte Klaus Iohannis refuza sa execute de indata o decizie CCR referindu-se la aceesi cauza. Nu. Ma gandesc la cu totul altceva. Si anume la faptul ca presedintele Romaniei ii indeana pe cetateni la revolta si a nesupunere civica. Ori asta inseamna nici ai mult nici mai putin decat un atac frontal la ordinea constitutionala.

Sa explic concluzia expusa mai sus, enumerand premizele care m-au condus la acest tip de rationament.

1). La fel cum legislatia este apanajul Parlamentului si, cu exceptia acestuia, doar Executivul mai poate elabora norme juridice care apoi sunt supuse dezbaterii si aprobarii celor doua Camere, la fel cum Justitia este apanajul CSM si al instantelor din intreaga tara, pana la Instanta Suprema, la fel cum puterea executiva apartine prin Constitutie Guvernului, fiindu-i rezervate cateva prerogative, mai mult de natura simbolica, si presedintelui Romaniei, si societatea civila are atributiile, competentele si limitele fixate tot prin Constitutie in care se poate desfasura.

2). Cetatenii, ca persoane fizice, comunitatile de cetateni, ca sume ale acestor persoane fizice si organizatiile nonguvernamentale, ca forme organizate de aparare a interesului cetatenesc, pe segmente de preocupari, pot dezbate separat sau in mod organizat, pot propune imbunatatiri legate de organizarea vietii publice si pot contesta prin mijloace specifice masuri care li se par abuzive, de natura a leza interesele cetatenilor.

3). Niciun cetatean insa si niciun ONG luat individual si nicio comunitate de cetateni si nicio comunitate de ONG-uri nu au privilegiul conferit de Constitutie de a rasturna prin forta normele existente si ordinea de drept existenta sau ierarhii rezultate in urma unor scrutinuri electorale. Aici este necesara o scurta explicatie. Cum bine remarca unul dintre parintii fondatori ai Constitutiei, Adrian Severin, numai Parlamentul, presedintele si autoritatile locale alese au o legitimitate conferita prin votul direct a cetatenilor. Numai Guvernul are o legitimitate indirecta, conferita in  mod constitutional de catre Parlament. Prin urmare, in procesul decizional, atunci cand este vorba de guvernarea statului sau de activitatea legislativa, cetatenii si ONG-urile nu pot interveni in niciun fel. Cu exceptia exprimarii civilizate a unor opinii. Si doar atunci cand au loc alegeri locale, parlamentare sau prezidentiale, cetateanul devine suveran si ii poate schimba pe actorii politici.

4). In interiorul unui ciclu electoral, Parlamentul sau Guvernul pot comite si comit adesea greseli, unele deosebit de grave. Sunt momente in care opinia publica se poate exprma si se exprima democratic si uneori – s-a intamplat de doua ori in istoria recenta a Romaniei, poate influenta optiunile parlamentarilor alesi intr-o asemenea masura, incat acestia se regrupeaza si decid sa-i retraga increderea Guvernului. In aceste fel au fost dezavuate doua Guverne, cel condus de Emil Boc si cel condus de Mihai Razvan Ungureanu, s-au format alte majoritati parlamentare, iar la Palatul Victoria s-au instalat noi echipe, care au raspuns mai bine asteptarilor cetatenilor.

5). In niciun caz insa, grupuri de cetateni si grupuri de ONG-uri nu se pot organiza cu scopul explicit de a bloca procesul legislativ, de a perverti vointa reprezentantilor poporului constitutional alesi ca senatori si deputati sau de a rasturna o majoritate parlamentara sau chiar un Guvern. Daca s-ar intampla asa, ar fi anarhie. Daca s-ar intampla asa, ordinea constitutionala ar putea fi data oricand peste cap de catre o minoritate agitata si radicalizata.

Asa stand lucrurile, urmeaza sa punem fata in fata fotografia momentului cu ordinea constitutionala. Ce vedem? Vedem grupuri de cetateni de ordinul miilor, poate de ordinul zecilor de mii, din ce in ce mai radicalizati, din ce in ce mai violenti, dar si din ce in ce mai inconsistenti sub aspect numeric, care, in diferite orase ale tarii, inclusiv in Capitala, fac manifestatii impotriva majoritatii parlamentare si a Guvernului, solicitand practic o schimbare fundamentala de paradigma politica. Conform acestora, coalitia majoritara in Parlament trebuie sa se autodizolve, in nicun caz sa nu mai legifereze, iar guvernantii trebuie sa plece acasa. Asemenea solicitari sunt fireste excesive si nu au cum sa fie onorate decat dupa alegerile parlamentare si numai daca majoritatea cetatenilor Romanei decide altfel. In caz contrar, avem de-a face cu tentative de rasturnare nelegitima a ordinii constitutionale. Cu alte cuvinte, cu tentative de lovitura de stat.

Asemenea fenomene nu sunt singulare si, evident, nu caracterizeaza doar Romania. Ele pot fi intalnite cu o oarecare frecventa in special in state vulnerabile sub aspect democratic, dar chiar si in state cu o democratie consolidata. Ce face insa diferenta specifica? De ce il plasez eu pe presedinte ca principal actor intr-o operatiune de tip anticonstitutional?

Diferenta specifica este ca in Romania, spre deosebire de alte state ale lumii care au cunoscut sau cunosc experiente asemanatoare, insusi presedintele statului, persoana legitimata de votul majoritatii cetatenilor, se pune in fruntea acestor grupuri minoritare, le dezinformeaza sistematic, incercand sa le furnizeze astfel o munitie ideologica, le radicalizeaza si le indeamna sa ia puterea cu asalt. Presedintele este principalul actor din Romania care, in acest moment, da semnalul declansarii razboiului impotriva ordinii constitutionale. In consecita, violentele extrem de grave si extrem de numeroase pe cale de escaladare, pe care le observam atat in mediul virtual cat si in mediul urban, sunt in mare masura consecinta unor initative luate pe cont propriu si in nume propriu si slujind interese personale ale domnului Klaus Iohannis. El indeamna un segment al populatiei din ce in ce mai dezinformat la nesupunere civica, la revolta, la asalt impotriva Guvernului si Parlamentului, dupa un model pe care l-am mai vazut in Germania, atunci cand Germania a fost contaminata de nazism. Cu singura deosebire insa ca cetatenii inrolati in trupe de asalt nu ascultau la acea data de indemnurile presedintelui Germaniei, ci executau ordinele cancelarului, atunci Adolf Hitler, care isi propunea dizolvarea Reichstagului, respectiv a Parlamentului si schimbarea in forta a ordinii comstitutionale. Atunci totul s-a petrecut sub ochii miopi ai liderilor democratiilor occidentale. Dar astazi?

Facem parte din Uniunea Europeana si din NATO. Chiar daca democratia este fragila, chiar daca in multe privinte statul roman este esuat, chiar daca ne confruntam cu provocari grave de politica interna si externa, exista totusi in aceasta tara norme constitutionale si principii, care au stat la baza acestor norme sau care sunt derivate din ele, care trebuie pastrate si aparate. Institutia insarcinata cu apararea sub aspect informativ a ordinii constitutionale este Serviciul Roman de Informatii.

Prin urmare, Serviciul Roman de Informatii, care a jurat inainte de toate credinta poporului roman si nu unor persoane, are obligatia, prin diviziunea sa destinata apararii Constitutiei si bine finantata in acest scop din bani publici, sa puna la dispozitia institutiilor abilitate ale statului, cele indreptartite sa-si exercite puterea, toate informatiile relevante despre persoane sau grupuri de persoane, incepand chiar cu presedintele Romaniei, sau cu nuclee politice din interiorul unor partide, care intentioneaza si desfasoara activitati in sensul subminarii statului si a rasturnarii prin forta a ordinii constitutionale existente. Dupa care este rolul exclusiv al acestor institutii, inclusiv a Parchetului General si a instantelor de judecata, sa actioneze pedepsindu-i cu asprimea cuvenita pe cei vinovati.

Iata de ce ma gandesc ca, desi Eduard Hellvig a fost nominalizat de catre presedintele Klaus Iohannis pentru importanta functie de director SRI si a primit in acest sens girul Parlamentului Romaniei, el are astazi o sarcina extrem de dificila. Aceea de a se indrepta, slujindu-si tara, chiar impotriva celui care i-a asigurat ascensiunea. Pentru ca nici el, nici SRI nu sunt datori unor persoane fizice, dar si el si SRI sunt datori natiunii romane.