Imaginea este cutremuratoare. Ca un cosmar. O vad pe doamna Alina Gorghiu topaind in viteza pe traversele unei cai ferate. Iar din directia opusa se napusteste trenul. Presedintele PNL e prins intre linii. Captiv. Victima sigura.

Ce vine din directia opusa? Cum poate fi definit monstrul care se napusteste spre ea? Si ce o tine prinsa pe Alina Gorghiu intre linii trimitand-o la inaintare, la un imact sigur cu locomotiva?

Institutul National de Statistica tocmai a publicat cateva rezultatecutremuratoare ale analizelor facute de cei mai importanti specialisti in domeniu. In intervalul 2012-2015, in cea mai prapadita tara din Uniunea Europeana, rata saraciei, in loc sa scada, a crescut. De la 22,9% din totalul populatiei, la 25,4%. Sunt trei ani buni in care penultimul Guvern al Romaniei a raportat crestere economica. Cea mai mare crestere economica din Europa. Iar numarul saracilor a crescut. In ciuda unor masuri reale sociale de care fostul Guvern Ponta si PSD sunt mandri, ascunzand faptul ca, pentru acest relativ reviriment, au lucrat impreuna cu PNL.  In 2016, cresterea economica este de 5%. Uriasa. Din nou, o performanta la nivel european. Dar rata saraciei creste.

Doua cincimi dintre copii si tineri de pana la 18 ani traiesc sub pragul de saracie. Acest procent cumplit se consolideaza sub Guvernul premierului Dacian Ciolos. Iar Dacian Ciolos, in faimoasa lui platforma, stabileste ca una dintre prioritati o reprezinta Sanatatea, iar cealalta Educatia. Cum sa fie sanatosi doua cincimi dintre tinerii care astazi flamanzesc? Cum sa fie educati cei aproape 40% dintre copiii romani de varsta scolara care sunt “analfabeti functional”, adica stiu sa citeasca, dar nu inteleg ce citesc?

Ce legatura au aceste cifre statistice reci si totodata cumplite cu imaginea trenului care o va strivi pe doamna Alina Gorghiu? Una foarte simpla. Avem patru partide care au condus, aliate sau separat, Romania in ultimii 12 ani, PSD, PNL+PD, ALDE si, fireste, UDMR. Unele au raportat cresteri economice spectaculoase, sub Guvernele Tariceanu, Ponta, Ciolos, altele au admis ca Romania trece printr-o recesiune si i-au sacrificat, cu cinism, pe romani intereselor straine, Guvernul Boc si Guvernul Mihai Razvan Ungureanu. In final, insa, situatia este cea rezumata de sinistrele cifre oferite de Institutul National de Statistica. In spatele acestora, se ascunde o realitate pe care doamna Alina Gorghiu o ignora. Sau este silita sa o ignore. La fel cum procedeaza si intreaga echipa condusa de Dacian Ciolos.

Ceea ce se napusteste impotriva presedintelui PNL si a partidului insusi este drama sociala in care se afla romanii. In raport cu aceasta drama, partidele politice pe care le-am enumerat au fost, cu deosebiri neesentiale, la fel de ignorante si de cinice. Semnul egalitatii insa nu a functionat si in ceea ce priveste propaganda.

Daca realitatea este aceeasi si reactia partidelor fata de aceasta realitate este, in esenta ei, la fel, atunci ceea ce le diferentiaza este strategia de comunicare. In timp ce PSD urla din toti rarunchii, mai ales acum, cand e campanie electorala, ca Romania are nevoie de investitii masive, PNL propune acest lucru intr-un program politic necunoscut romanilor, dar sustine Guvernul Ciolos care nu face investitii. In timp ce PSD propune, pe final de guvernare si in plina campanie electorala, fel de fel de masuri menite sa ridice cate ceva din povara care il cocoseaza pe cetateanul roman, PNL prevede si el asemenea lucruri intr-un program politic necunoscut romanilor, dar ii acorda sustinere lui Dacian Ciolos, care se opune oricaror masuri de relaxare sociala. Mai mult chiar, PNL il impinge pe Ciolos intr-o ipotetica functie de premier pentru urmatorii patru ani, in timp ce acesta, duplicitar, se preface ca se opune.

Uniunea Europeana impune Romaniei, cum a impus de altfel si celorlalte state membre, sa nu subventioneze sub nicio forma pretul energiei. Chiar daca Romania, in ciuda faptului ca si-a instrainat o buna parte dintre resursele energentice, continua sa produca energie. Aceeasi Uniune Europeana omite insa sa oblige statele membre, printre care si Romania, sa alinieze si veniturile populatiei, cel putin in ceea ce priveste o stacheta minima care sa fie plasata deasupra nivelului saraciei. Daca vom continua astfel si tinand cont ca milioane dintre cei mai buni romani au parasit aceasta tara si e greu de presupus ca se vor mai intoarce vreodata, nu vom face altceva decat sa distrugem tot ceea  ce a mai ramas sanatos si viabil in fibra natiunii romane. De aici, si politica mai recenta, imbratisata de unele partide, in mod real sau in mod demagogic, de aparare a valorilor Romaniei ca stat natiune impotriva efectelor devastatoare ale globalizarii in cazul unei economii slabe.

PSD a prins din mers acest tren, s-a urcat in el si, mai mult decat atat, a trimis la inaintare Partidul Romania Unita, o formatiune dotata cu destul de multi politicieni puternici si buni de clanta, dar si cu un suport redutabil media. In tot acest rastimp, ce face PNL sub conducerea doamnei Alina Gorghiu? Il sustine pe Dacian Ciolos, asupra caruia ploua cu acuzatii privind interesele sale legate mai degraba de cele ale Bruxelles-ului decat de cele ale natiunii romane si care, in fapt, nu face altceva decat sa repete papagaliceste lectiile extrem de intersate pe care ni le da, de la Berlin, Mutter Angela Merkel.

Cand curentul national este atat de puternic si strabate intreaga planeta de la Washington pana la Bucuresti, cand fortele politice aflate pe cai mari, pe intregul mapamond, mizeaza pe statele natiune, Romania, in viziunea doamnei Alina Gorghiu, care il sustine neconditionat pe Dacian Ciolos, se indreapta in sens invers. Fix in directia din care vine trenul care o va zdrobi.

Doamna Alina Gorghiu a facut doua precizari extrem de importante si grave prin dramatismul lor. A anuntat ca, daca Dacian Ciolos nu va fie premierul Romaniei, ea va demisiona de la conducerea “marelui Partid” National Liberal. E rezonabil. Intotdeauna, pierderea alegerilor de catre PNL, si asa e normal in cazul oricarui partid, trebuie sa se soldeze cu demisii la varf. Iar PNL, daca nu reuseste sa il instaleze pe Ciolos, in ciuda sustinerii pe care o are din partea presedintelui Klaus Iohannis, devenit jucator, si a “sistemului”, aliniat in spatele sau chiar in fata acestuia, se cheama ca a pierdut alegerile.  Alina Gorghiu se putea rezuma la atat. Era suficient. Dar a facut un pas mai departe.

Al doilea angajament al presedintelui PNL este extrem de important sa il analizam pe toate fetele. Doamna Alina Gorghiu a spus ca va demisiona cu certitudine, daca se va face o alianta PNL-PSD. Ii putem intelege aprehensiunea fata de PSD. Dar de ce a simtit ea nevoia unei asemenea afirmatii, atata timp cat, de nenumarate ori, fruntasii ambelor partide au declarat ca este exclusa, pentru ciclul urmator, orice fel de asociere pentru o guvernare? E clar ca Alina Gorghiu nu s-a gandit la pericolul ca presedintele Klaus Iohannis, incercand cumva sa isi salveze, in plina avarie, cel de-al doilea mandat, va incerca sa instaleze un premier politic, convenabil ambelor partide, in jurul caruia sa construiasca o mare alianta. Daca ne-am afla in acest scenariu, atunci Alina Gorghiu nu ar mai avea nevoie de nicio precizare, intrucat ar fi gata demisonata prin simplul fapt al eliminarii, de pe radarul puterii executive, a lui Dacian Ciolos.

Ce altceva se ascunde in spatele acestei afirmatii? Iata ce: Alina Girghiu intuieste sau stie ca presedintele Klaus Iohannis ar fi gata, in parteneriat cu actualul premier, sa faca un compromis si mai mare. La nevoie, sa convinga, “prin mijloace specifice”, varfurile PSD sa il accepte premier pe Ciolos, in schimbul celei mai mari parti a cascavalului Executivului. Iata ceea ce a declansat a doua afirmatie a Alinei Gorghiu. Teama de un asemenea scenariu, pus la cale peste capul ei.

Pentru ca cine, Dumnezeule, ar putea convinge PNL sa faca ceea ce PNL se jura ca nu va face? Doar Klaus Iohannis.

Asadar, stim care este locomotiva care o va zdrobi pe Alina Gorghiu. Iar, acum, stim si de ce liderul PNL este, in mod dramatic si fatal, prins intre liniile trenului.