Am avut, dupa o denumire care imi apartine, un Parlament al oilor de teracota. Un Legislativ care a pierdut de mult timp initiativa in materie. Si nu a facut altceva decat sa gireze, cu smerenie, actele normative produse de Executiv. Cele mai multe pe calea ordonantelor. Acum, ar exista sansa ca, pentru prima data, oile sa isi ascuta dintii. Si, in felul acesta, sa avem un Parlament puternic. Care sa nu mai poata fi dispretuit de cetateni.

In prealabil insa, ar trebui ca Liviu Dragnea, cel mai important reprezentant al puterii politice care se instaleaza la carma statului, sa isi corecteze o aparenta eroare de comunicare. Spun aparenta pentru ca nu sunt deloc sigur ca nu reprezinta pur si simplu un refelex al modului in care liderul PSD vizualizeaza arhitectura unei puteri democratice. Lamurindu-se ca este mult prea riscant sa candideze pentru functia de premier si ca trebuie sa incredinteze aceasta sarcina altei persoane, Liviu Dragnea a anuntat ca va constitui, la nivelul partidului, o echipa de control asupra activitatii guvernamentale. In sine, nu este nimic rau sau nociv in acest proiect. Partidul care a castigat alegerile cu un program electoral transformat in program de guvernare, are, in definitiv, nu numai dreptul, ci chiar si datoria de a verifica in ce masura si in ce ritm proiectele sale sunt implementate. Exista insa o coincidenta peste care nu am de gand sa trec prea usor.

Coincidenta face ca alianta care a castigat alegerile si dispune de o majoritate confortabila si-a trimis in Parlament unii dintre cei mai valorosi specialisti in diverse domenii, adica exact in ceea ce priveste capitolele programului de guvernare. De aceea, nu intamplator, aproape toate numele vehiculate pentru portofolii in viitorul Cabinet apartin unor actuali parlamentari. Ce inseamna asta?

Asta inseamna ca, de facto, se poate spune, fara a gresi deloc, ca activitatea guvernamentala va fi controlata, e adevarat, de catre cei mai importanti lideri PSD, dar din pozitia acestora de parlamentari. Prin urmare, nu partidul, ci Parlamentul este cel care va asigura controlul asupra Executivului. Aceasta definitie a controlului este cu atat mai precisa in acceptiunea de control parlamentar, cu cat ar fi nedrept si chiar incorect ca un Guvern al unei aliante de partide, PSD+ALDE, sa fie controlat doar de catre una dintre cele doua parti. In schimb, daca vorbim despre un control parlamentar al majoritatii, poate fi evitat si acest risc.

Judecand astfel lucrurile, ne-am putea afla, pentru prima data in istoria recenta, in fericita situatie in care am putea vorbi cu adevarat despre indeplinirea de catre Legislativ, care reprezinta cea mai importanta putere a statului, a principalei sale sarcini conferita de Constitutie, si anume controlul real, controlul efectiv asupra Guvernului.

Cele trei puteri in stat sunt independente. In acelasi timp, intr-o democratie, cele trei puteri independente se controleaza reciproc. Si cand vorbim de acest control reciproc, atunci vorbim si despre controlul Parlamentului asupra Executivului si despre controlul Executivului asupra Justitiei. Desigur, respectand independenta celor doua puteri. La fel cum si Justitia poate controla Executivul si Parlamentul. La fel cum Executivul isi poate exercita, la randul sau, in limite constitutionale, un control atat asupra Legislativului, cat si asupra puterii judecatoresti.

Daca vrem sa facem in asa fel incat statul roman sa nu esueze, iar numarul si intensitatea crizelor politice sa scada exponential, atunci avem nevoie cu adevarat sa consemnam decesul unui Parlament alcatuit din oi de teracota si aparitia unui Parlament cu adevarat puternic pe care cetatenii sa il simta ca le apartine cu adevarat, dincolo de momentul electoral.