Cand acest efect va fi consumat, PNL va ramane in opozitie timp de patru ani. Suficient pentru ca sa dispara. Sau pentru a-si recupera substanta nationala si liberala. Iar Klaus Iohannis va pierde alegerile pentru cel de-al doilea mandat. Dupa care, populatia va urma sa traga concluziile. Daca este mai bine sau mai rau asa. Dar ce anume declanseaza acest efect de domino?

Am vazut, duminica, o platforma pe o platforma. La mitingul din Piata Palatului. Platforma Ciolos, un set balbait de principii asezate scolareste pe cateva pagini, s-a instalat pe o alta platforma. Minuscula. Cativa metri patrati, rezervati premierului. Pentru a nu fi impreuna cu organizatorii. Adica cu PNL, care l-a asumat drept premier. Simbolistica este clara. Dacian Ciolos nu este nici cu ei, adica cu liberalii, dar nici rupt de ei. De aceea, micuta platforma, de unde micutul om politic si-a balbait conceptul precarei sale platforme politice, a fost detasata simbolic de scena principala, ocupata de liderii PNL, dar totusi legata ombilical, printr-un coridor aerian.

Despre participantii la miting nu am nimic de spus. Nici macar nu ma intereseaza numarul lor exact care, in aprecierile diverselor autoritati, cu sau fara ghilimele, variaza de 13 la 30 de mii. Nu am niciun motiv sa dau curs unor insinuari cum ca acolo, in Piata Palatului, nu ar fi fost liberali, ci oameni recrutati cu bani. Important este insa altceva. Discursul lui Ciolos, mesajul lui catre liberali si catre natiune a fost atat de plat, atat de ingalat, incat nu a reusit sa smulga niciun fel de aplauze. Si nu a declansat vreo emotie.

In absenta emotiei colective si atat timp cat nu exista obiective cu adevarat clare, cu adevarat liberale si cu adevarat nationale, cu un mediocru instalat la varf, venit de oriunde altundeva, dar nu din interiorul partidului, PNL nu are nici cea mai mica sansa de a castiga alegerile si de a instala, la capatul acestui an, un guvern.

Unele sperante se indreapta catre presedintele Klaus Iohannis. Acesta a apelat cu succes la o firma de PR si se vede. Prezenta sa pe scena politica a devenit mai frecventa si, intr-un fel, mai naturala. Exceptand unele balbe, destul de grave, discursul sau din ultima vreme i-a adus o crestere de credibilitate. Care nu inseamna neaparat o crestere de favorabilitate. Sau de impact politic. Este, insa, prea putin. Ceea ce PR-ul construieste dintr-o parte distruge, din alta parte, Serviciul pentru Protectie si Paza. Acesta il blindeaza pe presedinte, la propriu si la figurat, sub pretextul ca, in absenta oricarei amenintari reale, sa il apere de un posibil atentat. Cu limuzina sa blindata, cu SPP-istii aflati in jurul sau, cu coloana de echipaje care il insoteste, e greu de persupus ca, la momentul potrivit, Klaus Iohannis va reusi sa faca indispensabilele bai de multime care i-ar putea asigura, in 2019, succesul.

Nemaifiind perceput ca o locomotiva pentru PNL sau fiind din ce in ce mai putin perceput in aceasta ipostaza, Klaus Iohannis nu are cum sa suplineasca, punandu-si la bataie propria credibilitate, diferenta de electorat necesara pentru castigarea alegerilor de catre liberali.

Motivele pierderii alegerilor de catre PNL sunt multiple. Unul dintre ele, extrem de important, este chiar optiunea pentru Dacian Ciolos. Nu fiindca acesta este, in mod clar, sub influenta Bruxelles-ului, fie si doar ca mod de gandire. Nu fiindca acesta se afla intr-un grav conflict de interese pentru ca, in postura sa de prim-ministru, trebuie sa negocieze la sange, in interesul Romaniei, cu institutia care il plateste lunar. Si, evident, nu negociaza nimic. Nu numai fiindca, in mod inevitabil, guvernul pe care l-a condus a suferit esec dupa esec pentru ca nici nu se putea altfel, intr-un an electoral, fara o solida sustinere politica si pentru ca echipa pe care a ales-o si el insusi sunt slabi. Necalificati pentru palarie. PNL pierde alegerile in primul si in primul rand pentru ca, practic – nu discut aici de programul politic care, pana la proba contrarie, este doar o hartie –, nu mai este nici liberal in gandire, in comportament si in actiune si nu mai este nici un partid national.

Aceste doua dramatice schimbari au loc exact intr-o perioada in care este nevoie de mai mult spirit liberal si de o mult mai accentuata afirmare a valorilor si interesului national. Liberalii nu mai dezbat nimic in contradictoriu. Regula unanimitatii s-a instalat in partid ca un blestem. Actiunea partidului – si, inca o data, nu ma refer la mesajele din program – este lipsita de anvergura si nu tinteste in suficienta masura in edificarea capitalului national si in intarirea clasei de mijloc. Dimpotriva, sub Guvernul Ciolos, sustinut acum doar de PNL, capitalul national s-a contractat si la fel s-a intamplat si cu clasa de mijloc.

Are loc o batalie dramatica la nivel mondial, si in special in Uniunea Europeana, intre doua directii diametral opuse. Globalizarea, care este principala tinta a multinationalelor si a sistemului bancar sustinute de o serie de guverne interesate si de o retea puternica de ONG-uri afiliate, cele mai relevante fiind ONG-urile lui Soros, si o alta tendinta a intaririi statelor natiune. In acest veritabil razboi, Uniunea Europeana isi cauta identitatea. Cele mai vulnerabile sunt fostele state comuniste. Dar, iata, cateva dintre ele au reusit sa reziste si sa isi consolideze pozitia de state natiune. Cum ar fi Ungaria sau Polonia. Din aceasta perspectiva, PNL, in special prin Dacian Ciolos, a predat Romania fortelor si intereselor straine. Si asta, inca o data spun, in ciuda propriului program politic care este un exceptional document, caruia liberalii i-au dat foc pentru a incerca sa incalzeasca cu el anemica si balbaita platforma Ciolos.

Intrucat nu exista extraterestri care sa il impinga in sus pe Ciolos si sa faca performant acest guvern pe ultima suta de metri sau sa adauge, printr-o prestidigitatie, fie ea si o enorma emotie colectiva, voturile necesare, PNL va pierde alegerile si nu va fi capabil prin niciun truc, chiar daca Klaus Iohannis isi da foc in acest scop, sa formeze majoritatea necesara pentru a-l instala pe Ciolos prim-ministru inca patru ani. In aceste conditii, contractul cu Ciolos, care, abia acum aflam, a fost incheiat nu pentru un an si nu pentru un guvern tehnocrat, ci pentru cinci ani si pentru un guvern vopsit politic, va fi rupt. Iar omul se va intoarce la cei care il platesc. Presedintele PNL, Alina Gorghiu, asa cum a promis, va demisiona in eventualitatea, atat de probabila, in care Dacian Ciolos nu va ajunge premier. In interiorul PNL, placile tectonice vor exploda in lupta pentru putere. O putere in opozitie. In acel moment, si vorbim de sfarsitul acestui an si inceputul anului viitor, Klaus Iohannis isi va pierde intreaga putere data de partidul care la sustinut in alegeri si care il sustine, acum, neconditionat, in trista sa aventura politica.

Ce va face, in realitate, PSD dupa castigarea puterii si cum va actiona el impotriva presedintelui Klaus Iohannis si a unor institutii sustinute de el, pe buna dreptate uneori si, alte ori, nesabuit, este o alta istorie. Care se va scrie incepand din 2017.