Aparent, al UDMR. Fiindca partidul condus de Kelemen Hunor risca sa nu treaca pragul de 5%, intaiul statator al statului vecin, Ungaria, a crezut de cuviinta ca este bine sa viziteze Romania. Pentru a-i da un impuls electoral partidului etnicilor maghiari. Si vine acolo unde concetatenii nostri sunt majoritari. Cu numai doua, trei zile inaintea alegerilor. Care va fi efectul? Viktor Orban va fi doar agent electoral UDMR sau, vrand, nevrand, va impinge de la spate si alte partide?

Ne aflam intr-o perioada complicata. Nu numai in ceea ce priveste politica interna a Romaniei, ci si in plan global. In Statele Unite, tocmai s-a desfasurat o batalie crunta intre doua concepte, cel de stat global si cel de stat national. Urmeaza sa fie consemnata victoria, la limita, a tezei statului national. Teza sustinuta de Donald Trump. Rezultatul de acolo reverbereaza in intreaga lume. Si, cum este si firesc, mai ales in Uniunea Europeana.

Situatia Uniunii Europene este inca si mai complexa. Ea este prinsa in acest meci planetar al globalizarii si anti-globalizarii, dar, in plus, fiecare membru al Uniunii Europene are de dat un examen greu. In functie de interesul national, de vointa politica, dar si de cultura institutionala, trebuie sa opteze pentru o reforma, intr-un sens sau altul, a Uniunii Europene. Fie Bruxelles-ul va primi o putere mai mare, urmand ca statele membre sa renunte, prin libera lor vointa, la si mai multe atribute tinand de suveranitatea nationala, fie sa reformeze Bruxelles-ul intr-o alta directie, statele UE urmand sa se transforme, fara exceptie, in state natiune cu dreptul de a-si exercita o putere egala asupra deciziilor, iar aparatul UE fiind silit sa se restructureze si sa devina mult mai flexibil.

In acest context, statele din Grupul Visegrad, din care Romania nu a facut parte atunci cand au fost create primele valuri ale integrarii in Uniunea Europeana si in NATO, isi strang randurile pentru a promova politici nationale. Si pentru a forta Bruxelles-ul sa se conformeze. In acest scop, ele isi concerteaza o buna parte dintre politicile din interiorul Uniunii Europene, dar si a politicilor externe mai intai in raport cu statele limitrofe Uniunii Europene, cel mai important jucator din acest punct de vedere fiind Federatia Rusa. Care este situatia in Romania?

Romania este cel mai important si cel mai credibil partener al Statelor Unite din sud-estul Uniunii Europene. In principiu, acest statut ar trebui sa ii asigure o pozitie privilegiata in raport cu vecinii. Numai ca lucrurile nu stau asa. Spre deosebire de planul militar, in plan politic si mai ales economic, parteneriatul cu Statele Unite nu se sustine printr-o reciprocitate. In rest, Romania este mai izolata decat oricand. In absenta faimoaselor trilaterale care si-au dovedit eficienta sub mandatul presedintelui Emil Constantinescu, eufemistic vorbind, singurul aliat al Romaniei este Marea Neagra. Dar nu mai este nici Marea Neagra. Si asta de cand, printr-un straniu parteneriat dintre Turcia, al doilea stat NATO ca putere militara, si Federatia Rusa, Marea Neagra devine din ce in ce mai nesigura. Ea, oricand, se poate transforma, dintr-o bariera naturala care ne-ar putea apara, intr-o baza militara de unde am putea fi atacati.

Si in Romania se confrunta si se vor confrunta in alegeri cele doua mari tendinte din lumea actuala. Globalizarea, bine reprezentata de catre Guvernul Ciolos, PNL si mai ales Uniunea Salvati Romania si sustinuta, in mod ostentativ, de presedintele Klaus Iohannis si, de cealalta parte, partidele care, sincer sau populist, sustin valorile statului natiune. In aceasta batalie, care duminica ne va oferi un rezultat, UDMR ramane o formatiune politica relativ izolata si care, treptat, si-a pierdut o buna parte din sustinerea de care se bucura din partea etnicilor maghiari. Si, de aici, urmeaza efectele perverse.

Primul efect pervers al starii de lucruri pe care am prezentat-o mai sus este ca, intr-o atmosfera si asa inflamata de declaratiile iresponsabile ale unor reprezentanti ai miscarilor de secesiune din secuime si a pozitiei fara precedent adoptata de Ministerul de Externe al Ungariei, care le-a interzis tuturor diplomatilor din lume sa participe la sarbatoarea Zilei Nationale a Romaniei, UDMR simte instinctiv nevoia, pentru a obtine mai mult electorat, sa lanseze mesaje de tip extremist. Si iredentist. Si, tot ca de obicei, reprezentantii guvernului de la Budapesta incearca sa ajute UDMR sa obtina un scor electoral mai bun pe aceeasi cale a declaratiilor anti-romanesti.

Prezenta lui Viktor Orban in Romania chiar inainte de duminica alegerilor va crea, cu certitudine, reactii si contrareactii. El vine pentru a upgrada, la fata locului, angajamentele mai mult sau mai putin explicite ale statului maghiar privind o viitoare autonomie a judetelor cu populatie preponderent maghiara pe calea unei secesiuni. Viktor Orban mizeaza, desigur, ca si UDMR, pe o mobilizare mai motivata in alegeri a etnicilor maghiari. Aceasta ar putea fi reactia.

Dar care este contrareactia? Contrareactia este ca, in intreaga tara, dar cu preponderenta in Ardeal, partidele romanesti care mizeaza pe valorile statului natiune si pe sentimentele patriotice ale romanilor vor beneficia, chiar inaintea alegerilor, de munitie suplimentara.

Ar putea fi astfel declansata o emotie colectiva. Dar nu este emotia colectiva la care se referea, cu nostalgie si totodata cu speranta, presedintele Klaus Iohannis. Este o emotie colectiva in sens contrar. Care va scufunda si mai mult PNL, USR, Guvernul Ciolos si va submina, pentru viitorul interval de timp, puterea si autoritatea presedintelui Klaus Iohannis. Din aceasta perspectiva, acum stim ca, venind in Romania ca agent electoral UDMR, printr-un efect pervers, Viktor Orban va lucra pentru partidele nationaliste din Romania care, in felul acesta, ajungand mai usor la putere, se vor putea alatura, in viitor, Grupului de la Visegrad.