In aceasta emisiune, scriitorul Radu Paraschivescu se va opri asupra catorva greseli pe care le intalnim frecvent in ceea ce priveste indicativul sau imperfectul anumitor verbe. Sunt erori care se comit atat in scris, cat si in exprimarea orala.

Radu Paraschivescu: Daca va aduceti aminte, am mai vorbit despre scaparile de acest tip cand am abordat problema verbului „a trebui”. Am spus atunci ca, dintr-un spirit de initiativa nelalocul lui, unii vorbitori scornesc forme de indicativ prezent care nu au ce sa caute intr-o exprimare corecta. Verbul „a trebui”, de exemplu, pastreaza forma „trebuie” la toate persoanele indicativului prezent: eu trebuie sa plec, tu trebuie sa inveti, el/ea trebuie sa dea examen, noi trebuie sa ne achitam datoriile, voi trebuie sa filmati, ei trebuie sa culeaga porumb.

Forma de persoana a treia singular „trebuieste” si formele de plural „trebuim”, „trebuiti” si „trebuiesc” sunt incorecte. Prin urmare, vom spune „Mihai trebuie sa lucreze de la 9 la 5 in fiecare zi”, nicidecum „Mihai trebuieste sa lucreze de la 9 la 5 in fiecare zi”. La fel, vom spune „Trebuie evitate conflictele si discutiile aprinse” si in niciun caz „Trebuiesc evitate conflictele si discutiile aprinse”.

Un caz interesant este cel al verbului „a vrea”, al carui indicativ prezent este vreau, vrei, vrea (la singular), respectiv vrem, vreti, vor (la plural). La imperfect, conjugarea este urmatoarea: vream, vreati, vrea (la singular), respectiv vream, vreati, vreau (la plural). La perfectul simplu, avem formele: vrui, vrusi, vru (la singular), respectiv vruram, vrurati, vrura (la plural). La perfectul compus, verbul se conjuga astfel: am vrut, ai vrut, a vrut (la singular), am vrut, ati vrut, au vrut (la plural). In fine, la mai mult ca perfect avem: vrusesem, vrusesesi, vrusese (la singular), respectiv vruseseram, vruseserati, vrusesera (la plural).

Recunosc, lucrurile sunt ceva mai complicate la imperfect. Din doua motive. Pe de o parte, fiindca imperfectul de la persoana a treia singular suna la fel ca indicativul prezent al aceleiasi persoane (vrea), iar imperfectul de la persoana a treia plural e identic cu indicativul prezent al persoanei intai singular (vreau).

Pe de alta parte, fiindca in ultimele decenii s-a constatat ca vorbitorii prefera formele de imperfect ale verbului „a voi”, care are cam acelasi sens cu „a vrea”, diferentele fiind mai degraba de nuanta. Iar aceste forme sunt: „voiam”, „voiai”, „voia” (la singular), respectiv „voiam”, „voiati”, „voiau” (la plural).

Urmarea este ca formele de imperfect „vream”, „vreai”, „vrea”, „vream”, „vreati”, „vreau” sunt folosite foarte rar astazi, iar lumea a ajuns sa le considere iesite din uz sau chiar arhaizante. Enuntul „Vream sa trec pe la tine aseara” este corect, bietul de el, dar suna invechit. Oamenii au optat pentru formele de imperfect ale lui „a voi” si au ramas la ele. Iar aici apare greseala. Unii vorbitori amesteca formele de imperfect ale verbului „a vrea” cu cele ale verbului „a voi” si produc o serie de forme incorecte, in ciuda insistentei cu care sunt folosite. Acest hibrid sau chiar carcalete lexical a intrat in limba sub formele „vroiam”, „vroiai”, „vroiau” (la singular), respectiv „vroiam”, „vroiati”, „vroiau” (la plural). Toate aceste ultime forme sunt gresite.

Sa exemplificam contrastiv:

Varianta gresita: Vroiam sa-ti spun ceva, dar am uitat ce.

Varianta corecta: Voiam sa-ti spun ceva, dar am uitat ce.

Varianta gresita: Daca vroiati sa plecam mai devreme, trebuia sa spuneti.

Varianta corecta: Daca voiati sa plecam mai devreme, trebuia sa spuneti.

La final, o precizare despre alte doua verbe care uneori ne joaca feste: „a insela” si „a (se) aseza”. La persoana a treia singular a indicativului prezent, forma corecta este „insala” si „(se) asaza”, nicidecum „inseala” si „se aseaza”. Confuzia e intretinuta pe de o parte de substantivele de tip „greseala” sau „invalmaseala” (cu un „e” in penultima silaba), iar pe de alta de faptul ca in trecut formele gresite de astazi erau considerate corecte.

Oricum, e bine sa conchidem acum, in 2016, ca enuntul „Vanzatorul din colt insala la cantar” e corect, pe cand „Vanzatorul din colt inseala la cantar” e gresit. La fel, e corect sa spunem „Studentii se asaza in amfiteatru” si e incorect sa spunem (sau sa scriem) „Studentii se aseaza in amfiteatru”. Digi24.ro