Numele meu este Maya si am 20 de ani. Acum 2 ani am inceput din joaca, sa zic asa, o relatie cu un barbat cu 7 ani ani mai mare, probabil din curiozitatea varstei.

A fost ok in mare parte, dupa vreo 3 luni am inceput sa avem si relatii intime. La inceput aveam dureri mari in timpul actului sexual si intr-un final am inceput si eu sa cred ca eu as avea o problema, dupa ce el mi-a spus asta de multe ori.

Desi nu era el cel cu care imi incepusem viata sexuala, insa era primul fata de care aveam senimente, am zis sa ii ascult sfatul de a merge la un doctor ginecolog (trecuse un an de cand incepusem relatia). Doctorul m-a asigurat ca nu eu as fi cea cu probleme, ci el. I-am spus si mi-a zis ca va avea mai multa grija, insa nu a rezolvat asta niciodata.

Intre timp, pot sa zic ca ne intelegeam bine, cu mici certuri, ca oricine. Insa, cu trecerea timpului, devenise din ce in ce mai posesiv. Pentru ca tineam foarte mult la el am renuntat, incetul cu incetul, la viata mea de dinainte: prieteni, colegi, etc. De aproximativ 7-8 luni, au inceput certurile mai dese, parca inventa motive. Imi dadea impresia ca pe tot parcursul relatiei incerca sa ma faca sa ma simt vinovata la fiecare cearta, un fel de santaj emotional.

De multe ori mi-a spus ca pot sa imi iau pe altul, dar dupa ce se calma, imi zicea ca o spune la nervi, apoi iar incepea sa imi spuna ca ma iubeste si o sa fie langa mine mereu. Dar eu cand ii spuneam ca nu imi da suficienta atentie si ca nu petrece destul timp cu mine, se enerva. Am inceput sa cred ca noi doi nu avem sanse la un viitor impreuna, dar am continuat de frica faptului ca nu ma voi putea obisnui fara el. El fiind acel gen de om impulsiv, agitat, de parca as fi fost proprietatea lui.

Daca el vorbea cu o colega, nu avea nimic, din punctul lui de vedere si imi spunea ca vorbesc despre serviciu. Dar daca eu vorbeam cu un coleg despre scoala, imi scotea ochii. Am inceput sa cred ca i se potriveste o femeie de pe vremuri, care era de la sat, statea inchisa in casa si el, ca barbat, avea dreptul sa faca ce vrea.

De cateva luni, am inceput sa nu am foarte mare atractie fata de el, adica imi doream, dar cand era momentul, imi trecea. De o saptamana nu am mai vorbit cu el, nu a mai dat un semn. Acum 2 zile mi-am pierdut cartela si nu stiu daca in acest timp a incercat sa dea un mesaj sau ceva. Oare ar trebui sa vorbesc cu el pe Facebook? Sau sa las asa si sa imi vad de viata mea?

Cu siguranta ca nu ai niciun motiv sa te simti vinovata, in niciun caz pentru ca asa vrea el. Iubirea te face sa-l intelegi si sa-l ajuti pe celalalt, nu sa dai vina pe el cand nu esti in stare sa fii la inaltime. Iar el a dat foarte multe dovezi ca nu este. Evident ca te doare sa faci sex cu un barbat care nu a auzit in viata lui de preludiu. O femeie nu se ia cu asalt, se ia cu tandrete si cu afectiune – dar e clar ca nu e genul lui de treaba.

De asemenea, faptul ca te considera ca pe o proprietate a lui este inacceptabil. Din pacate, nu ai dupa cine sa plangi, acest om nu stie decat sa te faca sa suferi. Daca i-ar fi pasat de tine, te-ar fi cautat el, dar daca s-a dat la fund nu e cazul sa-l intrebi tu de sanatate, scrie poatenustiai.ro.

Cand va veni la tine – caci, probabil va veni, macar din puterea obisnuintei sau din curiozitate ca nu-l cauti – ar fi mai bine, pentru tine, sa nu mai ai timp pentru el. Decat sa traiesti cu un barbat care te face sa te simti ultimul om, mai bine singura. Daca refuzi sa fii tratata asa, mai devreme sau mai tarziu cu siguranta vei intalni pe cineva care sa merite.