Manastirea Turnu de pe Valea Oltului este o veche vatra monahala asezata sub Muntele Cozia, ctitorita de insusi Mircea cel Batran. In acest loc, crestinii spun ca au loc minuni si ca lacasul ar semana mult cu cele de la Muntele Athos. A ars aproape din temelii in trecut, a fost recladita cu ajutorul unui episcop si a oamenilor care veneau sa se roage aici. Daca odata, accesul se facea cu barca sau trasura, acum, doritorii pot ajunge cu usurinta la Turnu.

Multa vreme accesul spre manastire a fost deosebit de greu. Din partea sudica, se ajungea cu trasura de la Jiblea, iar de la Cozia, cu barca peste Olt, apoi pe jos de-a lungul raului, spre nord, singura legatura o formau potecile ce urcau culmea muntelui si coborau in satele Lovistei, mentioneaza site-ul www.crestinortodox.ro. Dupa construirea podului peste Olt si a caii ferate, drumul spre Manastirea Turnu a devenit mult mai usor.

Chiliile sihastrilor deschise credinciosilor
Inceputurile asezamantului de la Turnu se situeaza in jurul secolelor al XV-lea si al XVI-lea, cand s-au retras in acest loc mai multi calugari de la Manastirea Cozia.

Dintre sihastrii retrasi aici, cei mai cunoscuti au fost pustnicii Daniil si Misail, ale caror chilii, sapate in stanca, se vad si astazi. Cuviosul Misail a ridicat aici o biserica de lemn, cu hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”, devenit astfel ctitorul Schitului Turnu, potrivit doxologia.ro.

Varlaam a ridicat prima biserica in secolul al XVII-lea
Prima biserica din piatra si caramida a fost construita in acest loc la care se ajungea cu mare greutate in anul 1676, de catre fostul egumen al Manastirii Cozia, Varlaam, care a ajuns sa ocupe scaunul mitropolitan al Tarii Romanesti. Mitropolitul Varlaam a ridicat noua constructie pe vechea temelie a bisericii de lemn, asezand sub ea moastele cuviosilor Daniil si Misail.
Asezamantul, care era o copie a Manastirii Cozia-Veche, a fost modificat de episcopul Argesului, Gherasim Timus (1894-1911), care a dorit sa construiasca o resedinta de vara la Turnu.

Un arhitect polonez a ridicat noul edificiu
Dupa ce, timp de secole, singura legatura a manastirii cu lumea o formau potecile muntelui, intre anii 1891-1896 s-a construit calea ferata Ramnicu-Valcea – Raul Vadului, iar in preajma schitului s-a amenajat o statie CFR, legata de soseaua Calimanesti – Sibiu printr-un pod plutitor peste Olt.

Avand astfel drumuri sigure, intre anii 1893-1901, episcopul Gherasim Timus a ridicat la Turnu o mare cladire cu forma patrata, cu doua niveluri, parter si etaj. Biserica a fost construita la etaj cu hramul „Schimbarea la Fata”.

Planurile acestui edificiu au fost intocmite de arhitectul Anton Grigorievici Lapinscki, polonez, care a imprimat lucrarii sale un stil cu totul strain de cel al bisericii romanesti, potrivit crestinortodox.ro. Tot el a pictat si biserica.

La 28 octombrie 1901, cu ocazia sfintirii noilor constructii, Schitul Turnu a fost ridicat la rangul de manastire.

Un foc mistuirtor era sa o stearga de pe fata pamantului
Un incendiu care a izbucnit dintr-o soba de la arhondaric a distrus, insa, in 1932 mai multe corpuri de case, doua soproane, trapeza veche, clopotnita, turla de la biserica mica, tampla cu toate icoanele si candelele, iar pictura interioara a fost stricata.
In anul urmator, prin straduinta episcopului Nichita Duma si datorita daniilor credinciosilor, s-au refacut biserica, doua case si clopotnita.

Pictura s-a realizat in fresca de catre pictorul Belizarie, intreaga lucrare fiind terminata in 1935-1936. Pana in anul 1939, la Turnu a functionat o scoala de cantareti bisericesti.

Manastirea Turnu a fost desfiintata si transformata in Casa de odihna pentru personalul Episcopiei Ramnicului si Argesului in anul 1961, ca urmare a Decretului 410 din 1959. Decretul privea regimul general al cultelor religioase, dar prevederile sale urmareau in fapt desfiintarea asezamintelor monahale, stabilind criterii prin care cei mai multi monahi erau obligati sa paraseasca manastirile in care vietuiau. In urma acestui act legislativ s-a organizat de catre autoritati o ampla campanie de verificare a intregului personal monahal, stabilind pe cei care indeplineau criteriile de excludere.

De abia in anul 1988 manastirea a revenit la statutul sau, dupa un timp in care a fost schit al Manastirii Cozia.