Draga Adela,
Sunt Nico si sunt vaduva de 3 ani. Am un baiat de 25 ani si am avut o casnicie fericita de 25 de ani, dar nu te poti pune cu destinul. A fost si imi este foarte greu fara el. Am fost convinsa ca in viata ce urmeaza sa o traiesc nu as putea sa ma mai uit vreodata la un barbat sau sa-mi placa cineva, dar uite ca s-a intamplat… Nu e deloc bine ce mi se intampla, pentru ca lucrurile sunt tare complicate. el este coleg cu mine si este casatorit cu doi copii, eu am 50 ani, el 44 ani.

Nu am crezut ca poate cineva sa ma placa. Pe scurt, e coleg cu mine din vara lui 2015, nu mi-am dat seama ca ma place decat acum cand pun toate lucrurile cap la cap. De cand a venit in firma, de a doua zi, a inceput sa-mi dea mesaje, emailuri, sa ma incurajeze, sa ma intrebe mereu daca am nevoie de ceva, sa ma ajute la munca si chiar ma ajuta tot timpul la multe lucrari ( am foarte mult de munca). In fiecare dimineata imi dadea email sa ma intrebe ce fac, cum ma simt. S-a intamplat sa fiu in medical si mereu imi dadea mesaje, ma suna sa ma intrebe cum ma simt.

Dupa un an de zile in care nu m-am uitat la el sub nici o forma ca la un barbat, mi-am dat seama ca ma place. In vara aceasta, in iulie 2016, pana sa plece in concediu, m-a invitat in pauza de masa sa bem o cafea pentru a-mi spune ceva important. Ma invitase de nenumarate ori, dar eu niciodata nu aveam timp sau nu vroiam sa-mi fac. Si acum m-am scuzat politicos ca nu am timp. Pana sa plec de la serviciu, am primit de la el un email in care imi spunea ca ma place foarte mult, ca a avut nevoie de mult curaj pentru a-mi spune lucrul asta, ca se gandeste nonstop la mine si, fara sa ma supar sau sa para deplasat, dar ar vrea, cand consider eu, sa depasim relatia de colegialitate.

Nu stiu ce s-a intamplat cu mintea mea, dar mi-am dat seama ca si eu il plac. De atunci in fiecare zi vorbim pe email vrute si nevrute, niciodata nu ii dau eu prima email. Ma suna seara dupa ce pleaca de la serviciu. A indraznit si mi-a zis de multe ori ca vrea sa vina la mine acasa, el sta in Bucuresti, eu in alt oras. Se da in mine o lupta continua. ce sa fac? Daca accept, nu e corect pentru ca are sotie si copii. Am inceput sa-l plac, ce sa fac? Acum ma gandesc eu tot timpul la el, dar cred ca e bine sa nu dau curs la nimic. Te rog sa ma ajuti cu un sfat. Multumesc!

Adela raspunde:
Draga mea,
Tu te pui in locul sotiei lui si nu vrei sa-i faci ceea ce nici tie nu ti-ar fi placut sa ti se faca, atunci cand erai casatorita. Iata cum ne pune viata sa jucam mai multe roluri, pentru a invata mai multe lectii. Nu zic sa dai frau liber sentimentelor tale, dar nici sa nu le ignori. Cand Dumnezeu ne pune in inima iubire, nu o refuzam, e ca si cum am refuza sa traim.

Daca simti iubire, traieste-o. Daca il iubesti cu adevarat pe acest barbat, vei sti cum sa ai o relatie cu el in asa fel incat sa-i respecti si relatia cu sotia lui. Nu trebuie sa-l desparti de ea, dimpotriva. Sa faci din aceasta prietenie ceva atat de special incat sa-l ajute si in casnicia lui – care, fie vorba intre noi, n-o fi nici ea pe roze. Daca ar fi fost, probabil nu ar fi apelat la tine… Prin urmare, sfatul meu acesta este: iubeste-l in asa fel incat sa-i faci bine. Daca lucrurile degenereaza, retrage-te imediat, pentru ca vei suferi si tu si toti ceilalti implicati in aceasta poveste. Desigur, poti si sa nu faci nimic, si sa te chinui sa inabusi in tine aceste sentimente, alegerea iti apartine. Dar, dupa cum vezi, iubirea este guvernata de legi care ne scapa noua, muritorilor de rand. Poatenustiai.ro