Nu toate ierburile de leac sunt placute la gust. Este o chestiune de timp sa ne obisnuim cu gustul, ca sa ajungem sa consumam fara probleme preparatele din plante amare atat de eficiente in tratarea anumitor afectiuni. Plantele amare stimuleaza secretia biliara, accelereaza digestia si ard grasimile. Mai sunt denumite si tonice amare, pentru ca majoritatea proceselor din corp sunt stimulate ca sub efectul unui tonic. Remediile amare sunt necesare pentru drenarea ficatului si fierii. Iata cateva plante amare care te ajuta in lupta cu boala:

1. Pelinul
Pelinul e un remediu forte contra efectelor sedentarismului si pentru combaterea atoniei digestive. Pelinul comun sau pelinarita stimuleaza maduva spinarii si actioneaza in congestia cerebrala. Deseori, somnambulismul este combatut cu pelin. Este un excelent tonic cerebral.

Datorita uleiurilor volatile pe care le contine, pelinul mareste secretiile gastrice si favorizeaza producerea sucului gastric, redand apetitul si normalizand scaunul. Planta se utilizeaza sub forma de infuzie, cate o ceasca inaintea meselor principale sau sub forma de pulbere, cate 2-5 g/zi, in anorexiile convalescentilor si in dispepsii cu constipatii.

Pentru eliminarea oxiurilor, un remediu cu bune rezultate este pelinul alb sub forma de infuzie, pulbere sau tinctura. Spalaturile vaginale cu ceai de pelin sunt foarte eficiente in tratarea mancarimilor.

2. Rostopasca
Este un adevarat combinat chimic. Stimuleaza activitatea bilei si a ficatului, refacerea celulei hepatice, secretia externa a pancreasului, distruge bacterii si ciuperci parazite, are actiune citostatica (motiv pentru care este recomindata in tratamentul extern al cancerului de piele), este dilatator coronarian, are actune antitumorala. Trateaza constipatia, cataracta, obezitatea, stopeaza tumorile, dispepsia, anemia, anorexia, colesterolul crescut, fierea lenesa, hepatitele.

Aceasta planta contine alcaloizi, vitamina C, ulei volatil, substante de natura flavonoidica si saponozide. Astfel ca frunzele rotopascai au actiune sedativa si narcotica asupra centrilor nervosi superiori, relaxeaza musculatura neteda a vaselor de sange, stimuleaza peristaltismul intestinal si contractiile uterine.

Extractele din aceasta planta au remarcabile efecte antibiotice. Curata sangele de toxine si ajuta la cresterea numarului de globule rosii. Pusa in vin (30 g de planta uscata, impreuna cu radacinile, se lasa 1-2 ore in 1/2 litru de vin alb), inlatura icterul. Se poate folosi extern, contra bolilor piele, bataturilor, verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece. Infuzia se prepara dintr-o lingurita rasa de planta uscata la 1/4 litru de apa clocotita (se opareste doar).

3. Gentiana
Obiceiul de a folosi plantele amare ca produs stomahic in dispepsii dateaza inca din antichitate, fiind mult utilizat de catre romani. Cea mai potrivita planta pentru tratarea dispepsiilor este gentiana sau ghintura. Planta are si proprietatea de a mari numarul globulelor albe si rosii, sporind capacitatea de aparare a organismului. Trateaza bolile cardiovasculare.

Se foloseste sub forma de extract din radacina uscata. Radacina se taie cubulete si se macereaza in rachiu alb. Dupa o saptamana, se filtreaza si se iau 20-30 de picaturi de extract intr-un pahar cu 6-8 linguri de apa. Cura dureaza 7-10 zile si are ca efect o digestie buna si redarea poftei de mancare. Dupa o indigestie este suficienta o lingurita de extract in jumatate de pahar cu apa.

Picaturile de gentiana luate pe o bucata de zahar ajuta persoanele slabite si epuizate dupa calatorii lungi. O jumatate de lingurita de pulbere luata cu un pahar de apa se recomanda pentru combaterea frigurilor si a viermilor intestinali. Cate o lingurita de tinctura de gentiana, de patru ori pe zi, stimuleaza metabolismul si normalizeaza secretia de hormoni tiroidieni.

4. Cicoarea
Este un tonic depurativ si diuretic, mareste si fluidifica secretia biliara, antianemic, remineralizant, vermifug si laxativ. Boli in care se utilizeaza: furunculoza si acnee (sub forma de ceai, in amestec cu radacina de brusture si trei frati patati), angiocolite, deschinezii biliare, constipatii cronice, tuse, insuficienta cardiaca, seboree, vindecarea ranilor si taieturilor.

O cura de doua saptamani cu ceai de cicoare ajuta la cresterea secretiei de bila, a celulelor hepatice diminuate, mai ales in cazul consumatorilor de alcool. In traditia populara, decoctul florilor se folosea contra afectiunilor oculare, iar ceaiul, contra durerilor abdominale, a durerilor de dinti, calmarea durerilor canceroase si scaderea tensiunii arteriale.

Din flori, amestecate cu trifoi rosu, se facea un ceai pentru dureri de cap. Pentru ficat si curatirea stomacului se bea primavara sucul stors din frunzele fragede amestecate cu zat. Peste planta inflorita se turna apa fierbinte si se punea deasupra stomacului ca sa linisteasca durerile. Cicoarea are si un usor efect antibiotic. Frunzele se pot manca in salate, cu lamaie si usturoi. Radacina de cicoare poate fi folosita ca inlocuitor de cafea.

5. Papadia
Frunza se storcea si zeama se punea la bube negre. Radacina pisata bine, prajita in smintina proaspata, se intindea pe o frunza de brusture, se punea in locurile unde se simtea durere reumatica si se tinea 24 ore. Ceaiul din radacina si flori uscate de papadie se lua contra durerilor de ficat, a hemoragiei si pentru circulatia sangelui, in boli de rinichi. Zeama de papadie se lua si pentru cei ce sufereau de durere de piept si naduseala.

Papadia tonifica ficatul, glandele, combate litiazele, obezitatea si stimuleaza intestinele. 1-2 lingurite de planta intreaga maruntita si uscata se pun in 250 ml apa clocotita. Se acopera timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 3-4 cani pe zi. 10 tije proaspete mancate de dimineata, la trezire, dizolva fara dureri calculul biliar. Se poate face acest lucru 10-30 zile zilnic. Din frunze tinere se poate face o salata primavara.

Sirop din flori de papadie: se fierb flori timp de 3 minute, se strecoara si se adauga zahar. Se fierbe din nou pentru a primi consistenta de sirop. Sucul proaspat se aplica pe pete, veruci. Amestecat cu morcovi, castraveti, rosii si telina, acest suc e bun pentru toate afectiunile enumarate.

6. Tintaura
Tintaura sau fierea pamantului activeaza circulatia sangelui, creste tonusul capilar. La sate, era utilizata pentru combaterea seboreei, matretii, intarirea radacinii firelor de par si regenerarea lui. Se foloseste in boli de stomac si pentru marirea poftei de mancare. Tintaura este una dintre cele mai puternice ierburi detoxifiante din flora medicinala romaneasca, o planta care spala organismul de toate otravurile. Se foloseste sub forma de tinctura, pulbere, sirop, cataplasme, ceai si vin.

Infuzia de tintaura se prepara din 2-3 lingurite de tintaura maruntita pusa la macerat intr-o cana de apa de izvor, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o cana de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ o jumatate de litru de preparat, din care se beau 1-2 cani pe zi.

Cataplasma calda cu tintaura se aplica in caz de colici renale, dureri lombare si nevralgie sciatica. Tinctura e buna in stari gripale cu febra, dischinezie biliara si balonari, infuzia in intoxicatii alcoolice, pulberea in hepatita virala de tip A, B, C si obezitate. Vinul ajuta in constipatii atone, convalescenta si anorexie. Siropul de planta este adjuvant in leucemie. Baile de sezut si clisma cu infuzie ajuta la eliminarea oxiurilor.

7. Anghinarea
Este folosita frecvent in tratarea bolilor hepatice. Frunzele de anghinare au efecte sigure asupra cailor biliare, favorizeaza functia rinichilor, diminueaza colesterolul si continutul de zahar din sange. Planta e recomandata in boli de ficat, nefrite acute, diabet, boli digestive, afectiuni ale inimii, hemoroizi, varsaturi, constipatie, colita.

Ceaiul de anghinare se prepara dintr-o lingura de frunze maruntite si oparite cu o jumatate de litru de apa clocotita. Se lasa la racit, apoi se strecoara. Se bea cu o jumatate de ora inainte de mese. Apoi, bolnavul trebuie sa stea culcat pe partea dreapta timp de o jumatate de ora. Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant in hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala.

Cercetarile mai noi atribuie anghinarei proprietati antimicrobiene. Contraindicatii: afectiuni renale si hepatobiliare. Aceasta planta dubleaza practic intensitatea efectelor plantelor laxative si depurative, fiind de un imens ajutor in cura de dezintoxicare.

Indicatii si contraindicatii
Preparatele din plante amare se iau cu 10-15 minute inainte de masa. Pentru ca efectul curei sa fie complet, ele se iau inca o saptamana dupa ce tratamentul s-a incheiat. Este bine sa asociem cura cu plante amare cu regim vegetarian.

Atentie! Plantele amare se utilizeaza cu precautie, nefiind recomandate femeilor insarcinate si persoanelor extrem de slabite si surmenate. Nu se folosesc doze mari, deoarece aceste plante sunt toxice. Provoaca voma, colici abdominale, purgatii, scaune cu sange si ameteli, palpitatii. De aceea trebuie sa respectati intocmai dozele optime.