News Flash:

Pestera Scarisoara – adapostul celui mai mare ghetar subteran din Romania

20 August 2014
1104 Vizualizari | 0 Comentarii
pestera Scarisoara
Chiar intr-o tara bogata in pesteri, cum este Romania, multe dintre ele remarcabile prin frumusete si importanta stiintifica, pestera Scarisoara isi pastreaza de multa vreme un statut aparte, pentru savanti si simpli vizitatori deopotriva.Aici se gaseste cel mai mare ghetar subteran din Romania, o masa de gheata veche de milenii, care „vorbeste” oamenilor de stiinta despre vremurile trecute, iar in jurul ei, feerice alcatuiri de gheata, insufletite de lumina, incanta privirile vizitatorilor.


Nu se stie cand a fost descoperita pestera; de pomenit, e pomenita pentru prima data intr-un document din 1947. K. F. Peters si A. Schmidl au dat primele informatii stiintifice despre ea, in 1861, respectiv 1863, iar Emil Racovita a studiat-o in anii 1921 -1923 si a scris despre ea in renumita sa lucrare Speleologia. 


Numele de Scarisoara i-a ramas de pe vremea cand apartinea de comuna cu acelasi nume, situata la 16 kilometri mai jos. Azi, in urma unor schimbari administrative, pestera apartine comunei Garda de Sus, judetul Alba. 


Este numita si pestera Ghetarul de la Scarisoara, ca recunoastere a insemnatatii celei mai importante comori pe care o adaposteste – uriasul bloc de gheata subpamantean, cu o vechime de 4.000 de ani.


Numerosi speologi au explorat-o de-a lungul timpului, interesati de originea ei si de caracteristice unice ale ghetarului. Si iata ce au aflat: 


pestera Ghetarul de la Scarisoara face parte din sistemul carstic Ghetar - Ocoale – Dobresti.

este formata in calcare de varsta jurasica (vechi de aproximativ 150 de milioane de ani), dispuse pe directia NV-SE, la o altitudine de 1.165 m.

candva, aici curgea la suprafata un rau, care a dizolvat treptat calcarele, adancindu-se tot mai mult, apele ajungand, in cele din urma, in subteran.

un gol format in urma prabusirii unui aven (un „put” natural) s-a umplut cu gheata in timpul glaciatiunilor, astfel formandu-se ghetarul care face faima pesterii. Dupa incalzirea climei, gheata s-a topit partial, dar ghetarul nu a disparut, caci este alimentat in fiecare iarna de un nou strat de gheata, format la suprafata. 

cea mai veche gheata de la baza are aproximativ 4.000 de ani. 

In 2005, cercetatorii de la Institutul de Speologie „Emil Racovita” din Cluj, impreuna cu specialisti straini, au analizat carote (mostre cilindrice, obtinute prin forare) extrase din ghetar si au aflat o multime de date interesante din trecutul acestei regiuni: cum a fost vremea in fiecare an din ultimii 4.000, cand au fost incendii in zona, chiar si cat aur se exploata in Apuseni pe vremea dacilor.


Intr-o padure de la marginea platoului, se deschide impresionata intrare in pestera - un aven cu diametrul de 50-60 de metri. Trebuie sa cobori 48 de metri in adanc, pe o poteca ingusta si niste scari de metal, pentru a ajunge  in Sala Mare a pesterii. E frig, caci pe fundul avenuluui dainuie mereu – chiar si vara – un strat de zapada.  Dar esti rasplatit atunci cand, ajuns pe fundul avenului, intri, trecand printr-un portal  de 17 metri inaltime si 24 de metri latime, in Sala Mare.


Sub picioarele tale se gaseste ghetarul subpamantean, acolo de mii de ani; e un enorm bloc de gheata, cu un volum de 75.000 - 80.000 metri cubi. Podeaua Salii Mari este fata superioara a ghetarului. Vara, temperatura este de aproximativ +1 grad Celsius; iarna, de cca. -7 grade Celsius. Dimensiunile grandioase ale Salii  Mari sunt deja impresionante, dar pestera mai pastreaza, chiar pentru simplii turisti, o incapere plina de frumuseti: asa-numita Biserica - o incapere impodobita cu peste 100 de stalagmite. 


Sala mare, Biserica si avenul de intrare constituie „zona turistica”. Pestera mai are doua sectoare, aflate sub Sala Mare, a caror explorare e permisa doar specialistilor: Rezervatia Mica, la care se ajunge coborand pe verticala inca 15 metri in adanc, si Rezervatia Mare, unde se ajunge coborand o veriticala de 20 m, dupa care urmeaza o galerie foarte inclinata - Galeria Maxim Pop.


In ambele rezervatii, se gasesc stalagmite de gheata, unele permanente, altele care se topesc vara si se refac in fiecare iarna.


Din Rezervatia Mare, o alta prelungire foarte ingusta - Galeria Coman - duce pana la 105 m adancime. E plina de formatiuni minerale spectaculoase - stalactite, stalagmite, coloane, draperii –, o bogatie de forme impietrite, formate prin lenta depunere a sarurilor minerale din apa prelinsa de-a lungul mileniilor. 


In apropiere - dar fara a fi legata de Pestera Scarisoara -  se gaseste o alta pestera de mare interes, ce face parte din acelasi sistem carstic: pestera Pojarul Politei. Speologii cred totusi ca, inainte de formarea uriasului bloc de gheata din Scarisoara, intre cele doua pesteri ar fi existat o comunicare naturala. Galeria Coman trece la doar cativa metri de aceasta pestera.


De ce este importanta pentru oamenii de stiinta Pestera Scarisoara?


Unul dintre domeniile de interes il reprezinta ghetarul insusi – modul sau de formare, evolutia formatiunilor de gheata, structura stratificata si informatiilepe care aceste vechi straturi de gheata le-au pastrat prin timp. 


Apoi, avenul pesterii este un interesant obiect de studiu pentru botanisti;  el are o vegetatie variata care, datorita adancimii mari, este dispusa intr-un mod caracteristic, diferentiata pe mai multe niveluri.


Mai putin bogata este fauna; in general, numarul speciilor cavernicole este redus, cea mai reprezentativa fiind o mica insecta, Pholeuon proserpinae glaciale, de numai 2-3 mm lungime.


Dar, chiar fara multe animale, Pestera  Scarisoara ramane una dintre comorile speologice ale Romaniei, spectaculoasa si unica prin insusirile ei.  Mediafax.ro

pestera scarisoara
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZT.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1406 (s) | 35 queries | Mysql time :0.037170 (s)