Separarea – nu este un proces unilateral, insa de multe ori, noi vorbim despre parintii care nu sunt pregatiti, care “tin” copiii, nu-i elibereaza.

Despre mamele care-si “leaga” copilul de sine, fiindu-i teama de singuratate si de a se simti inutila si de lumea lor care este concentrata doar pe copil.

Ne-am obisnuit sa credem ca parintii au o mare responsabilitate pentru calitatea vietii copiilor lor.

Insa exista si copii care nu PLEACA.

A pleca, a lasa, iar uneori a abandona (daca e nevoie de asta pentru supravietuire) – aceasta este sarcina copiilor, daca-si doresc sa-si gaseasca propria cale in viata.

Si acest lucru este cel mai dificil. Pentru ca atunci cand langa parinti este comod si caldut – e greu sa te “rupi” si sa te formezi.

De asemenea, ii tine legati de parinti si ideea ca, daca parintii mi-au dat viata – atunci sunt obligati sa-mi ofere.

A iubi, a educa – este o optiune, pe care cineva o are in sine sau a dobandit-o, iar cineva nu o are – el doar aduce copilul pe lume si este capabil sa ofere ceva foarte limitat ( un set minim pentru supravietuire) – si copilul trebuie sa se conformeze cu asta.

Trebuie sa caute in alta parte, in alte persoane, in sine, oriunde. Sa treaca peste deficit, peste furie, resentimente si impotenta… Sa se resemneze si sa mearga mai departe.

Lumea nu se limiteaza numai la parinti, daca iti permiti sa observi acest lucru si sa nu-ti pierzi fortele pentru a cauta sursele in pustiu. Cu cat mai devreme reusesti sa vezi si treci peste dezamagirea legata de acest lucru, cu atat mai multe forte si timp iti vor ramane pentru viata ta.

Renuntand la asteptari si sperante – inseamna in primul rand, sa renuntam la putere. Sentimentul de putere sau dorinta de putere, intotdeauna ne tine langa sursa asteptarilor si langa oricare lucru infectat cu speranta.
Un alt mod de a-ti permite sa cresti, in loc sa cresti in tine incapacitatea de a creste – ar fi sa incerci sa vezi in parintii tai oamenii si nu obiectele posibilei iubiri. Aici, daca reusesti, poti vedea ca tu insuti nu esti o sursa de iubire foarte roditoare. Mai ales pentru parinti.

A pleca – de asemenea, inseamna sa incetezi sa-ti consideri parintii Neputinciosi. Sa incetezi sa-ti asumi responsabilitatea pentru viata, fericirea si sentimentele lor. Sa vezi ca ei cumva traiesc. Se bucura de ceva si se intristeaza de ceva.

Probabil nu asa cum iti doresti, cum ti-ar placea tie. Poate ca in opinia ta traiesc incorect, nefericiti, in intuneric, dar traiesc. Ei nu sunt obligati sa faca astfel incat sa-ti bucure privirea. Traiesc cum pot.

Da, tu nu ar trebui sa le asiguri fericirea, dar nici ei nu ar trebui sa ti-o asigure pe a ta. Acesta este unul dintre punctele esentiale de a depasi dependenta emotionala de parinti.

Trebuie doar sa observi cheile, sa ti le atribui si sa incetezi sa le “arunci” in parinti, daca nu-ti doresti sa-i pierzi pentru totdeauna. Poatenustiai.ro