„Daca nu va cununati si traiti in desfranare, o sa va pedepseasca Dumnezeu si o sa va ia doua suflete dintre cele mai dragi!”. Intamplare adevarata! Pedeapsa celor ce traiesc necununa?i:
In comuna Belcesti, judetul Iasi, doi soti au trait necununati 38 de ani si au nascut cativa copii. Amanand mereu cununia religioasa, nu li se primeau slujbele la biserica si nu puteau fi impartasiti cu Trupul si Sangele lui Hristos, caci traiau in desfranare.
Intr-o noapte, insa, i s-a aratat femeii in vis o imparateasa imbracata in alb, cu cununa pe cap, care desigur era Maica Domnului, si i-a spus cu asprime: „Daca nu va cununati si traiti mai departe in desfranare, o sa va pedepseasca Dumnezeu si o sa va ia doua suflete dintre cele mai dragi!”.
Ei insa n-au luat in seama aceste cuvinte si au ramas necununati. Dupa aproape un an de zile de asteptare i-a ajuns mania Domnului, caci le-au murit doua fete in accident, implinindu-se astfel cele vestite prin vedenie de la Maica Domnului.
Cutremurati de pacatul facut si de pedeapsa care i-a ajuns, s-au trezit ca din somn si s-au cununat imediat la biserica, inainte de inmormantarea fiicelor lor, spovedindu-si pacatele si caindu-se cu multe lacrimi de faradelegile lor.

***

Pentru cei ce traiesc necununati

Nu pot merge alaturi pacatul neparasit si canonul de cainta pentru pacat, pentru ca pacatul batjocoreste cainta. Trebuie parasit sau desfiintat pacatul pentru ca roadele caintei sa se vada.
Cei ce traiesc necununati, mai intii calca porunca a 7-a „sa nu traiesti in desfranare”. Deci, toata balaciunea curvareasca este asupra lor si pe haina botezului.

In al doilea rand, se socotesc ca cei ce sunt potrivnici Sfintelor Taine si harului lucrator prin Sfintele Taine. De aceea cei ce traiesc necununati nu se pot impartasi pana ce nu se cununa la preot daramand zidul vrajbei dintre ei si Dumnezeu, chiar daca se spovedesc si fac canon. Nu le folose?te canonul dat de preot daca traiesc in continuare in pacatul curviei si se impotrivesc tainei Sfintei Cununii. Nu pot merge alaturi pacatul neparasit si canonul de cainta pentru pacat, pentru ca pacatul batjocoreste cainta. Trebuie parasit sau desfiintat pacatul pentru ca roadele caintei sa se vada. Tot din acest motiv nu le sunt primite darurile la Sfantul Altar: pomelnicele, lumanarile, faina, uleiul si alte daruri. Tot din aceasta cauza, la randul lor nu pot cununa ca nasi pe altii. Mai intai trebuie sa se cunune ei si apoi sa cunune pe altii. Nu pot fi martori la savarsirea unei Sfinte Taine atata timp cat ei s-au dovedit a fi vrajmasii Sfintelor Taine. Inainte ca acestia sa se cunune trebuie sa faca o spovedanie generala, iar preotul le poate da canon: sa posteasca o saptamana, sa se pastreze curati pana la cununie, sa pastreze discretie la cununie, fara alai si petrecere, imbracati obisnuit, si canon de pocainta dupa canonicitatea Sfintei Biserici.

Cunosc foarte multe cazuri, perechi de tineri si chiar oameni in varsta, care au trait o vreme indelungata necununati (5-10 ani) din diferite motive, iar dupa ce s-au cununat n-a durat un an sau doi si s-au despartit. Au trait mai mult impreuna necununati decat dupa ce s-au cununat, de ce se intampla lucrul acesta?
Asa se intampla. In loc sa asculte de sfatul parintilor si de porunca lui Dumnezeu sa nu pacatuiasca inainte de cununie, unii incep viata si petrec o bucata din ea impreuna in pacatul curviei. Acestia pentru ca nu s-au pazit, i-a aprins diavolul desfranarii cu focul si dulceata pacatului, dupa care le-a dat mereu amanare si apoi rusinea. Au amanat primirea Sfintei Taine a Cununiei sub diferite motive: ca nu ar fi parintii de acord pentru unii, ca este prea devreme sa se cunune pentru altii, ca este mai bine sa traiasca de proba pentru a se convinge daca se potrivesc ca nu cumva mai tarziu sa constate ca nu se potrivesc si sa se desparta si alte motive, toate nejustificate din punct de vedere moral-religios. Dupa ce a trecut timpul, au aparut copiii, lumea ii stie si le da rusinea ca sa moara in starea aceasta, pentru osanda la judecata: „in ce te voi gasi in aceea te voi judeca.”
Surse: Arhimandrit Ioanichie Balan,”Istorioare duhovnicesti”; Pr. Ilarion Argatu, Despre casatorie.