Cine vrea sa imprastie lumina trebuie sa se pregateasca sa arda. Aceasta este lectia pe care ne-o preda lumanarea. V-ati gandit vreodata? Lumanarea isi implineste rostul ei doar daca arde. Sensul ei este acela de a lumina prin ardere. Oamenii sunt, sau ar trebui sa fie si ei, niste faclii. Mult mai frumosi decat lumanarile obisnuite fiindca ei se consuma altfel si nu se pot aprinde daca ei nu o doresc. Pentru orice lumanare exista doua posibilitati: prima este sa ramana intreaga. Asta ar insemna sa nu fie aprinsa, sa nu se micsoreze, dar nici sa-si implineasca rostul ei. A doua posibilitate ar fi sa raspandeasca lumina si caldura si prin asta sa se daruiasca cumva chiar pe sine, ceea ce e mult mai frumos decat sa ramana rece si neimplinita.

Noi, oamenii, suntem la fel. Cand traim numai pentru noi, suntem lumanarea neaprinsa, care nu si-a implinit rostul. Doar daca daruim lumina si caldura, atunci avem un sens. Si care sunt lumina si caldura pe care trebuie sa le impartasim celorlalti? Iubirea, adevarul, bucuria, increderea si dorurile pe care le purtam in inima. Sa nu ne temem ca devenim mai mici. Asta e o iluzie. Inlauntrul nostru va fi mereu lumina.
Sfantul Apostol Pavel in ultimul capitol al primei epistole catre Corinteni spune: „Mor in fiecare zi… Tu omule, ce semeni nu da viata daca nu va fi murit (1 Cor. 15, 31-36)“. Daca tu n-ai pic de ravna, samanta ta ramane tot neincoltita. Tu insuti trebuie sa pui samanta in pamant, sa o ingrijesti, sa fii gradinarul propriei tale vieti.
Daca ne vom cruta pe noi insine, ratam invierea. Si nu ma refer acum la invierea de dinaintea judecatii de apoi, ci la cea de aici, de pe pamant. Pentru ca toate, si raiul, si iadul, ni le pregatim, zi dupa zi, cu fiecare clipa care trece. Hristos Insusi ne avertizeaza ca cine tine la viata lui o va pierde, iar cine-si va pierde sufletul sau pentru El si pentru Evanghelie, acela il va gasi, adica il va mantui.

***

6  motive pentru care aprindem lumanari in biserica

Precum lumanarea ajunge sa fie facuta din polenul florilor si are un parfum dulce, la fel si sufletele noastre ar trebui sa aiba mireasma dulce a harului dumnezeiesc.
Unul dintre primele lucruri pe care o persoana care intra pentru prima data intr-o biserica ortodoxa il observa sunt lumanarile pe care credinciosii le aprind inaintea icoanelor. Unii si-ar putea pune intrebarea: de ce aprindem lumanari in biserica, atunci cand ne rugam?
Pentru ca lumanarea ne poate fi model duhovnicesc de urmat, iata sase motive de la Sfantul Simeon al Tesalonicului (1381-1429) pentru care aprindem lumanari in biserica:
1. Precum lumanarea este curata (de ceara curata), la fel si inimile noastre ar trebui sa fie curate.
2. Precum lumanarea de ceara curata este maleabila (spre deosebire de cea din parafina), la fel si sufletele noastre ar trebui sa fie maleabile, pana ce le indreptam si le intarim in invatatura Sfintelor Evanghelii.
3. Precum lumanarea ajunge sa fie facuta din polenul florilor si are un parfum dulce, la fel si sufletele noastre ar trebui sa aiba mireasma dulce a harului dumnezeiesc.

4. Precum lumanarea, atunci cand arde, se contopeste si hraneste flacara, la fel si noi trebuie sa ne luptam sa dobandim unirea cu Dumnezeu.
5. Precum lumanarea, arzand, lumineaza intunericul, la fel si lumina lui Hristos din noi sa lumineze inaintea oamenilor, ca sa se aduca slava numelui lui Dumnezeu.
6. Precum lumanarea iti ofera propria lumina, ca sa lumineze intunericul omului, la fel si lumina virtutilor, lumina dragostei si a pacii trebuie sa caracterizeze un crestin.
Iar ceara care se topeste simbolizeaza faclia dragostei noastre pentru aproapele nostru.
Sa ne rugam ca lumina lui Hristos sa ne lumineze si pe noi!
Surse: Ziarullumina.ro; Doxologia.ro

preluat de pe ortodoxia