N-a luat niciodata medicamente si nu a apelat la tratamentele chimice. Singurul lui medic a fost doar Bunul Dumnezeu!
Asta nu inseamna ca nu a fost bolnav niciodata, dar la vreme de boala a apelat intotdeauna la plante din gradina Domnului. Asa se face ca in nenumarate randuri mi-a dezvaluit o parte din terapiile sale, precum si remediile naturiste pe care le-a folosit de-a lungul atator ani. Despre leacurile pentru raceala, pentru oase, dar si pentru linistea creierului, am aflat taine, pe care acum le vom dezvalui tuturor. Poate ca ar fi facut-o parintele, pe cand inca mai era printre noi, dar timiditatea l-a impiedicat sa o poata face prin viu grai. Mi-au ramas nenumaratele inregistrari pe reportofon, dar si amintirea unui monah desavarsit.

Taifas la o ceasca de ceai verde

De obicei am ramas mai multa vreme la Manastirea Cozia, in timpul iernii. Sfanta Liturghie imi mangaia sufletul, Utrenia, Vecernia, Ceasurile, toate imi primeneau trairea intru Hristos, iar in vremea dintre slujbe, zaboveam ore in sir in chilia parintelui. Despre dragostea lui pentru plante, am aflat dintru inceput. Am inteles foarte lesne de ce parintele avea atata energie si o imunitate de invidiat, pentru un nonagenar. Inca de la prima mea vizita, m-a servit cu un ceai verde fierbinte, dar a avut grija sa-mi precizeze ca: „Eu nu am fost adeptul cafelei niciodata. In tinerete am mai baut, ocazional, dar o faceam de complezenta, nu pentru ca mi-ar fi placut. Stiu ca are efecte energizante si ca revigoreaza un organism obosit, dar la fel de bine stiu ca un ceai cald, indulcit cu miere face mai mult decat orice cafea din lume. V-am asteptat cu un ceai verde, pentru ca ma vizitati inainte de pranz si asa obisnuiesc de cand sunt in manastire: in prima parte a zilei, beau numai ceai verde.
Chiar daca plantele au devenit adevarate medicamente pentru multi dintre noi, nu trebuie sa uitam ca si acestea au o istorie. Mai intai a aparut ceaiul negru, apoi arborele de ceai a fost cultivat si utilizat si in Rusia la fel de mult ca in China si uite-asa ne-am trezit consumand in acelasi timp doua tipuri de ceaiuri. Atat cel negru, cat si cel verde, contin multe vitamine si saruri minerale, dar si flavone, alaturi e magnifica vitamina C, care poate fi economisita si mobilizata mai eficient impotriva radicalilor liberi. Cultul ceaiului a aparut insa abia in timpul dinastiei Han, cand au inceput sa-l aplice ca pe cel mai eficient medicament. Calugarii taoisti chinezi au afirmat ca ceaiul nu numai ca face mintea mai agera, dar genereaza intelepciune, ridicand spiritul. Cam asta era dintru inceput, apoi au ajuns si calugarii nostri mari consumatori de ceaiuri.”

Ceaiurile cele mai sanatoase sunt cele din plante culese la timp

Faptul ca intotdeauna beam un ceai de calitate in chilia parintelui Pahomie m-a facut sa indraznesc sa-l intreb cate ceva si despre celelalte ceaiuri pe care le avea in dulapiorul de la intrare. Abia atunci mi-am dat seama ca acest calugar smerit si mult prea tacut, avea chilia doldora de ceaiuri, care mai de care mai folositoare in diferite afectiuni si ca ne servise cu ceai verde, considerandu-l unul dintre ceaiurile „pentru oaspeti”. Ne-a povestit apoi ca ceaiurile cele mai bune calitativ, sunt ceaiurile din plante pe care ti le culegi singur. Nu exista anotimp in care sa nu poti face o fiertura din plante culese de tine insuti, care sunt de departe cele mai sigure si mai eficiente leacuri din lume: „E bine insa sa aveti grija ca plantele sa fie culese din zone curate din punct de vedere ecologic, evitand locurile poluate, de la marginea soselelor, din parcuri, sau de pe langa calea ferata. Cele mai eficiente ceaiuri sunt cele care se obtin din plante proaspat culese. Si asta o puteti face singuri, incepand de primavara timpuriu (uneori chiar pe la jumatatea lunii februarie) si pana la sfarsit de noiembrie. Sunt situatii in care puteti face un ceai din planta proaspata chiar si iarna, cu conditia sa stiti locul exact unde se afla planta sub zapada (urzica, rostopasca). In general insa, exista perioade stricte de recoltare si anume: florile se culeg la inceputul perioadei de inflorire; frunzele se aduna inainte si dupa perioada de inflorire a plantei; fructele se recolteaza intotdeauna cand sunt bine coapte, iar radacinile se scot din pamant la inceputul primaverii sau la sfarsitul toamnei. Regula de baza pentru ca plantele medicinale sa fie eficiente in procesul de vindecare a anumitor boli este aceea ca recoltarea acestora sa fie facuta obligatoriu in perioada continutului cel mai mare de substante active si niciodata atunci cand sunt acoperite de roua.”

Dumnezeu a lasat bolile, dar si ceaiuri tamaduitoare

Despre boli, parintele Pahomie spunea ca de simtit le-a simtit intotdeauna, doar ca nu a vrut sa le ia in seama. A fost intotdeauna constient de faptul ca Dumnezeu a lasat bolile pe pamant ca pedeapsa pentru pacatele savarsite de oameni, dar tot El, in marea Lui bunatate pentru oameni a lasat si leacuri pentru fiecare boala in parte. Omului ii trebuie doar un dram de vointa, pentru a cauta leacul care i se potriveste spre a invinge boala.
”Leacurile acestea, au existat de cand exista plantele pe pamant, ca unii le numesc batranesti, babesti, manastiresti, leacurile sunt leacuri, iar noi trebuie sa le lasam mostenire celor ce vin dupa noi, altfel se pierd si e pacat mare. Dintotdeauna au existat oameni sanatosi si oameni bolnavi, iar leacurile le-au fost de mare ajutor tuturor. Este adevarat, sunt persoane cu o sanatate de fier, dar macar o data in viata au racit, au tusit sau i-a durut un picior. De sute de ani, oamenii au tot experimentat fel de fel de leacuri si s-au tamaduit cu frunze, cu fructe, cu radacini, cu fierturi, alifii, dar inainte de toate cu ceaiuri. La un moment dat fiecare dintre noi lasa aceste leacuri celor care ne urmeaza, desi multe dintre ele sunt mai mult sau mai putin modificate. Important este sa respectam cantitatile, asa cum le-am mostenit, pentru ca sunt situatii in care si plantele pot sa faca rau. Trebuie sa fiti cu mare grija si sa spuneti asta tuturor adeptilor tamaduirii cu ajutorul plantelor.”

Jarul incins calmeaza durerile reumatice

Desi l-am cunoscut pe acest monah, pe cand se afla in preajma varstei de 90 de ani, avem impresia ca ma aflu langa un om cu cel putin 20 de ani mai tanar. Este incredibil cat era de lucid si de doritor de a impartasi din trairile sale, dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult era vioiciunea din privire si pasii vioi, de om tanar, pe care adesea l-am admirat in timp ce parcurgea distanta dintre chilie si biserica. Aici se oprea intotdeauna in prima strana din dreapta si statea in picioare pe tot parcursul slujbei. L-am intrebat, daca nu il dor genunchii sau spatele, atunci cand ingenuncheaza si mi-a marturisit ca iarna mai simte cate un junghi in spate sau la picioare, dar seara se oblojeste cu leacuri din chilie si a doua zi e ca si nou. Ceea ce ii mai dadea oarecare bataie de cap era o hernie de disc, veche de vreo saisprezece ani, pe care insa o trata cu jar incins:„Dintre toate afectiunile coloanei vertebrale hernia de disc este cea mai periculoasa, pentru ca de cele mai multe ori se ajunge la interventia chirurgicala. De obicei poate sa apara in orice parte a coloanei vertebrale, de cele mai multe ori afecteaza zona lombara sau cervicala. 

Ruperea unui disc din coloana sau, pur si simplu, tasarea lui, duce la pierderea lichidului care mentine flexibilitatea coloanei si apare acea durere sfasietoare, pe care trebuie sa o calmam cat mai repede. La mine, oasele sunt doar tasate. Parintele Calinic Stan, pe care eu l-am gasit aici, in manastire, spunea ca razele calorice, emanate de jarul incins sunt cele mai eficiente. Si am experimentat si eu. Pentru aceasta insa, trebuie sa avem in casa o soba sau un semineu cu lemne. Se face focul si se asteapta domolirea acestuia, iar cand jarul este format, bolnavul isi descopera spatele (se da jos inclusiv maieul) si se aseaza cam la 30 cm de jarul incins. Se sta maxim 20 de minute la gura sobei (eu nu prea mai rezist decat vreo 10-15 minute), apoi se imbraca haine de lana sau de bumbac, nici vorba de haine sintetice. Pentru ameliorarea durerilor, procedura se repeta dimineata si seara, timp de 5 zile, iar pentru vindecarea definitiva (daca este doar leziune si nu fractura) se poate ajunge pana la 10-15 zile.”

Colagenul din planta de coada calului ajuta oasele

In ultimii ani se mai subrezise si parintele, dar nu intr-atat incat sa apeleze la medic. Avea vizibile probleme cu genunchii si mi-am dat seama de asta pentru ca la anumite momente din timpul slujbelor, nu putea sa mai stea in genunchi si ramanea in picioare, in strana. I-am intrebat si pe ceilalti calugari din obste, dar toti miau confirmat ca n-a fost nici macar la un control de rutina si ca se oblojeste tot cu buruieni. Monahul Filimon, care il ajuta pe parintele Pahomie in ultimul sau an de viata, mi-a spus ca avea mare incredere in siliciul din planta de coada-calului, in sensul ca acesta intinereste si reda mobilitatea articulatiilor: „Siliciul continut din belsug de planta de coada-calului, este un mineral esential in producerea colagenului, care este direct raspunzator de sanatatea tesuturilor musculare si a mobilitatii articulare. Am citit undeva ca siliciul solubil din organism determina mentinerea tineretii organismului. S-a constatat ca aportul marit de siliciu, obtinut prin administrarea sistematica de coada-calului, alaturi de regimul vegetarian preponderent crudivor, ajuta organismul sa faca fata mult mai usor tuturor afectiunilor. Maceratul obtinut din aceasta planta face ca siliciul sa fie asimilat in organism cel mai usor. Pentru aceasta se iau 200 g planta proaspata de coada calului, care, dupa ce se marunteste, este acoperit cu 200 ml alcool alimentar de 60 de grade. Se lasa totul la macerat timp de 10 zile, dupa care se strecoara si se depoziteaza la intuneric. Tratamentul dureaza trei saptamani, timp in care se administreaza astfel: 50 ml macerat, in 50ml apa plata. Acesta poate fi reluat din trei in trei luni, fiind o inepuizabila sursa de tinerete. Studii de medicina experimentala arata ca oasele fracturate se sudeaza de 1,5 pana la 2 ori mai repede atunci cand se administreaza coada-calului, care pe langa siliciu, este foarte bogata si in saruri de calciu si magneziu, ajutand la asimilarea rapida a acestor minerale.“


Nicio planta nu se infuzeaza mai mult de 6 minute

Orice planta poate deveni toxica sau isi poate pierde proprietatile daca nu e folosita cum trebuie. In mod normal, planta nu se fierbe. Pentru un ceai sanatos, cu efecte benefice pentru vindecarea anumitor boli, intotdeauna se toarna apa clocotita peste planta respectiva. Nicio planta, fie frunze, fie radacina, fie flori, nu trebuie lasata la infuzat mai mult de 5-6 minute. Exceptie face doar ceaiul din coji de mere sau gutui.

Cojile de mere inhiba celulele canceroase

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult si lucrul datorita caruia mi-am pus zeci de semne de intrebare, a fost acela ca de fiecare data cand ne servea cu ceai, plantele infuzate erau altele. Daca era frig afara ceaiul era de macese, daca observa ca te bantuie vreo viroza, pe langa macese, adauga si musetel, afine, soc, rozmarin. Un ceai care mi-a placut foarte mult la gust a fost acela din coji de mere:” Cum sa nu faca bine acest ceai, daca este facut cu bucatele din fructul biblic, marul. Important este sa nu folositi mere cumparate din magazinele astea mari, ci mai degraba din cele mici, viermanoase, acelea netratate sunt bune. Ceaiul de mere este bun pentru orice boala. Consumand atat fructele in intregime, cat si cojile sub forma de poame sau ceai, trebuie sa stim ca merele apara organismul de riscuri ale bolilor cardio-vasculare, astm bronsic si diabet zaharat, mai eficient decat medicamentele. Unele studii au aratat ca aceste fructe acrisoare inhiba dezvoltarea celulelor de cancer hepatic si de colon. Merele au o puternica actiune antioxidanta, deoarece contin multi flavonoizi si prin aceasta preantampina un mare numar de afectiuni cronice si degenerative. In cojile de mar exista cantitati mari de cvercitina, o flavonoida cu actiune antioxidanta puternica, care amplifica actiunea vitaminei C si astfel protejeaza de cancer in general. Coaja merelor poate fi consumata ca atare sau sub forma de fiertura. Se fierbe un litru de apa de izvor, pana cand da in clocot, apoi se adauga coaja de la sase mere si se mai fierb impreuna timp de doua minute. Se tine ceaiul acoperit un sfert de ora, dupa care se bea pe parcursul unei zile. Dupa o cura de 60 de zile, se continua cu trei portii de mere padurete pe zi (cate un mar inaintea fiecarei mese principale), timp de 30 de zile. Se reia aceasta cura alternativa pana la stoparea evolutiei tumorilor canceroase.”

De cand parintele nu mai este printre noi, cand ajung la Cozia, am intotdeauna o strangere de inima. Pastrez si azi cosuletul cu frunze uscate de iasomie, pe care parintele mi le-a daruit pentru zilele in care oboseala ma va invinge. Privesc spre incaperea pustie de sub staretie, acolo unde era chilia monahului Pahomie si ma gandesc de unde dobandise acest fost invatator, atatea comori despre plantele de leac?!