Iohannis a fost DEMASCAT! Diversiunea prin care Sistemul institutiilor de forta vrea sa infringa vointa populara

TITLURILE ZILEI

Primăria Timișoara a semnat contractul pentru proiectarea centrului de colectare separată a deșeurilor

Azi 41 0

Miercuri a fost promulgată legea privind localizarea cu precizie a apelului la 112

Azi 54 0

Zilele Porţilor Deschise la UPT, în perioada 18 aprilie – 21 iunie 2024

Azi 47 0

România, cea mai mare rată a inflație din UE în luna martie 2024

Azi 65 0

În perioada 21 aprilie – 1 mai are loc „Timișoara pentru TINEri!”

Azi 52 0

BZI Live

Andra Ilioan - 3.3.2023

Anamaria Prodan - 3.3.2023

Eugen Orlando Teodorovici - 3.3.2023

cristoiu

Jurnalistul Ion Cristoiu povesteste in "gandul de duminica" despre cum reuseste presedintele Romaniei, Klaus Iohannis, sa se foloseasca de institutiile de forta, precum SPP-ul, pentru a crea o diversiune. Gestul sau a starnit controverse in lumea politica, acesta incercand sa starneasca frica in adversarii sai de la PSD si ALDE pentru a-i alunga de la Ziua Nationala a Romaniei.

Va vom reda in continuare sinteza lui Ion Cristoiu asupra evenimentelor din 1 decembrie 2016:

"Decizia lui Klaus Iohannis de a privatiza Ziua Nationala a Romaniei, eventual, pentru a o inchiria, cum a facut cu casa din Sibiu, unui sediu de banca, a descumpanit pe multa lume. A descumpanit din perspectiva a ce s-a intimplat dupa ce a interzis accesul la tribuna Paradei si la Receptia de la Cotroceni liderilor PSD si ALDE sub pretextul ca sunt urmariti penali.

Inainte de 1 decembrie 2016, presa vuia de zvonurile devenite stiri potrivit carora PSD si ALDE pregatesc o contratribuna.

SPP-ul, trecut prin Lucian Pahontu, ca si alte institutii de forta, in slujba diversionista a noului Stapin (inca o institutie de tip Noua Securitate scapata de sub control democratic!), a si lansat zvonul cu miile de batausi convocati de Florian Pandele in Piata Arcului de Triumf pentru a se bate cu fiarele vechi cumparate de Romania la ordinul SUA pe post de avioane de vinatoare.

In Ziua de 1 decembrie 2016, nu s-a intimplat nimic altceva decit ca liderii PSD si ALDE au stat linistiti printre oamenii muncii.

Nici Klaus Iohannis n-a fost huiduit la nivelul cerut de pozitia sa de chiabur fata de Ziua Nationala care e, totusi, a Romaniei, si nu a Lui.

Intrebarea Ce l-a apucat pe Klaus Iohannis? a devenit si mai acuta cind s-a vazut ca la Receptie au fost invitati doi politicieni urmariti penal – Ion Iliescu si Traian Basescu – si un fost sef SIE, MRU, la ora demisiei dat fie mort, fie fugit din tara.

A devenit limpede ca notele deciziei – brutalitatea mojicesca, aroganta de proprietar al Zilei Nationale – au avut menirea de a provoca.

De a provoca ce?

Raspunsul ni-l da o vorba scapata de Klaus Iohannis miercuri, 9 noiembrie 2016, pe fondul limbaritei de care a fost lovit in campania electorala:

„Alegerile se cistiga emotionind alegatorul, alegerile se cistiga pe baza de emotie si nu pe baza de argument”.

Pilda a fost stoarsa din Klaus Iohannis din propria-i experienta.

A cistigat prezidentialele din 2014 pe baza unei emotii create de uriasa Diversiune cu votul din Diaspora.

O Diversiune prin care Sistemul instructiilor de forta i-a dat presedintia pe tava in schimbul fagaduielii ca stabii acestor institutii vor ramine in functia lor pina la cea de-a doua venire a lui Christos.

Pilda dezvaluie, poate, fara sa vrea lovitul de limbarita, noua Diversiune prin care acelasi Sistem i-a fagaduit lui Klaus Iohannis ca-i va da pe tava prin alegerile din 11 decembrie 2016, Guvernul Meu, al Premierului Meu, sprijinit de Partidul Meu.

Ca si in 2014, prin Diversiunea Votul din Diaspora, ca si in 2015, prin Diversiunea Colectiv, s-au pus la cale tot felul de operatiuni menite a crea emotia colectiva in stare sa rastoarne sondajele de opinie.

Diversiunea Privatizarea Zilei Nationale urmarea stirnirea unei reactii violente din partea PSD si ALDE.

Prin Divizia Presa si Divizia de Retele Sociale a SRI, scandalul provocat de reactia PSD si ALDE era prevazut sa provoace aceea emotie colectiva in stare sa rastoarne sondajele.

N-a fost asa, deoarece spre deosebire de Victor Ponta (lesne de manipulat, asa cum s-a vazut in noiembrie 2014 si in noiembrie 2015), Liviu Dragnea e mai greu de tras pe sfoara, chiar daca Sistemul isi va fi infiltrat acoperiti cu nemiluita si in jurul presedintelui PSD.

A fost, indiscutabil, un esec al Sistemului.

Se va resemna Sistemul?

Nici vorba.

Asa cum am mai scris, nu urmaresc campania electorala pentru alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016.

Simt insa acum nevoia unei precizari:

N-o urmaresc in notele ei de batalie tipica democratiilor din totdeauna, altfel spus, de confruntari intre partidele competitoare pentru a obtine votul romanilor. O urmaresc insa intr-un alt plan, cel real, dureros de real intr-o tara care pretinde a avea deja, in materie de democratie, 26 de ani:

Cea a confruntarii dintre Sistemul Institutiilor de forta si vointa populara.

E limpede ca vointa populara balanseaza anul acesta spre PSD-ALDE.

Nu e nimic deosebit.

De 26 de ani stim ca in anumite momente, din temeiuri doar de el stiute, Poporul opteaza pentru fortele dintr-o anume parte a scenei politice.

In 1996 a fost optiunea pentru CDR-PD.

In 2000, dupa dezastrul Regimului Constantinescu, optiunea populara s-a intors la PSD si la PRM.

2004 a adus cu sine balansarea catre Dreapta.

2008 a marcat un vot sensibil egal intre Dreapta si Stinga.

Numai capacitatea lui Traian Basescu de a forta realitatile a facut ca PDL sa ramina la Guvernare si dupa 2008.

Dar cu ce costuri!

Ca venise vremea PSD-ului s-a vazut in 2009, cind Traian Basescu a cistigat prezidentialele cu un scor deloc elocvent. Au venit apoi Crizele devastatoare provocate de taierea salariilor, de demonstratiile fara intrerupere, de bilbielile guvernarii PDL. Intr-un efort de contracarare a realitatilor, Traian Basescu il forteaza pe Emil Boc sa demisioneze si-l inlocuieste cu Mihai Razvan Ungureanu. Noul Guvern, din care sint exclusi baronii PDL, se vrea un guvern nou. Romanii nu se lasa pacaliti. Smecheria baronilor PDL se vede cu ochiul liber. Incercasera, la presiunile exercitate de Traian Basescu asupra lor, sa mimeze schimbarea.

Rezultatul?

Adincirea catastrofei!

Pe 27 aprilie 2012 postdecembrismul inregistreaza o premiera:

Caderea unui Guvern in urma unei Motiuni de cenzura.

Si nu a unui Guvern oarecare, ci a unuia sprijinit de Presedinte si de Sistemul institutiilor de forta.

Traian Basescu e obligat sa dea Guvernarea pe mina USL, coalitie PSD-PNL, nascuta tocmai din presiunea vointei populare contrazise de manevrele lui Traian Basescu.

Au urmat dezastrele Dreptei:

Suspendarea lui Traian Basescu, victoria fara seaman a USL la locale si la parlamentare.

Cu greu, Sistemul si-a revenit, la alegerile din 2014, dupa ce-a reusit sa destrame USL (prin santajarea lui Crin Antonescu) si, mai ales, sa-i traga pe sfoara pe romani cu proiectul Klaus Iohannis:

Prapurele plimbat prin tara fara a se sti ca e doar o cirpa, vopsita frumos de Sistem, cirpa pur si simplu, nici macar una vorbitoare.

Alegerile prezidentiale din 2014 au reprezentat, totusi, expresia vointei populare.

Indiferent cine ar fi candidat dinspre Dreapta, l-ar fi infrint pe Victor Ponta, candidatul Stingii. Si nu pentru ca Victor Ponta comisese suficinte greseli ca sa fie infrint la scor, ci pentru ca, dupa doi ani de Guvernare, Stinga incepuse sa se erodeze.

Ciclul electoral se anunta unul firesc.

Guvernul Victor Ponta raminea pina in decembrie 2016.

In tot acest timp, Stinga se eroda la Guvernare.

Cresteau, prin compensatie, PNL si Klaus Iohannis.

Asa s-ar fi petrecut lucrurile, daca Sistemul, atent sa-i indeplineasca lui Klaus Iohannis toate sughiturile de vanitate toanta, n-ar fi aranjat Diversiunea Colectiv.

Uriasa Diversiune care a fost Afacerea Tragedia de la Colectiv a adus la Guvernare un asa-zis Guvern de tehnocrati.

In realitate, nu era vorba de un Guvern de tehnocrati, ci de unul al PNL prin intermediari.

Aceeasi solutie, neroada, folosita de Sistem in cazul Guvernului MRU.

Sa ne imaginam cum ar fi stat lucrurile daca Guvernul Victor Ponta raminea la Putere.

Indiscutabil, toate sondajele ar fi dat victorioasa coalitia PNL-USR.

Sondajele arata un altfel de rezultat.

N-avem nici un temei sa le punem la indoiala.

Situatia e izbitor de asemanatoare cu cea din 2000.

Guvernarea Dacian Ciolos e inscrisa in constiinta alegatorilor ca Guvernarea Klaus Iohannis.

Regimul Klaus Iohannis are deja doi ani de existenta.

In 1998, cind avea 2 ani de existenta, Emil Constantinescu nu atinsese inca nivelul maxim de dezamagire.

Klaus Iohannis l-a atins.

Si nu acum, in 2016, ci inca de anul trecut, din 2015.

Guvernarea tehnocrata a fost o catastrofa.

O catastrofa adincita si de nenorocita decizie a lui Dacian Ciolos de a candida fara convingere la postul de premier din partea PNL.

Ca si in 2012, ca si in 2015, Sistemul institutiilor de forta a intrat in alerta.

Acum, in 2016 e mai mult decit alerta.

E panica.

Panica de-a binelea!

In cei 10 ani de mandat, stabii institutiilor de forta din Romania si-au consolidat puterea, averile, relatiile si, mai ales, s-au convins ca sint de neinlocuit.

In 2014, au avut grija sa aduca la Cotroceni Rata lor mecanica. E cel mai bun Presedinte al Romaniei pe care l-au avut vreodata institutiile de forta. Sistemul ii satisface hachitele, toate in planul marunt al unui ins marunt. Asigurati dinspre Stapin, stabii Sistemului, incremeniti in functii de atita timp, isi fac de cap fara opreliste. De aici imaginea unei Romanii devastate de confruntarile politico-mafiote in numele Luptei impotriva coruptiei.

Toate sondajele arata, in privinta PSD, cifre care nu pot decit sa inspaiminte de moarte Sistemul. Stabii institutiilor de forta se tem de moarte de un succes al PSD in alegerile de la 11 decembrie 2016. La cite abuzuri au comis, la averile pe care le-au strins, la cumetriile cu care au paienjenit tara, o majoritate parlamentara fara echivoc i-ar matura din fotoliile asudate de cit au stat fundurile lor si i-ar trimite direct in puscarie, acolo unde ei au trimis zeci de nevinovati.

Prin urmare, fraudarea vointei populare e la ora actuala scopul pentru care Institutiile de forta au lasat deoparte rafuielile de pina acum si s-au unit in vederea realizarii lui cu orice pret.

Bine, bine, vor spune naivii, dar nici stabii Sistemului nu pot face orice.

Cum adica nu pot face orice?

Rasturnarea Guvernului Victor Ponta n-a dovedit ca sint in stare de orice.

Citi au murit pe altarul intereselor mafiote ale Sistemului?

64 de persoane.

Pai intre 22 decembrie si 27 decembrie 1989, au murit in Diversiunea cu Teroristii, peste o mie de oameni.

Si cei care au pus la cale Macelul se mindresc mai departe cu certificatul de Revolutionar.

Ce-i opreste sa mai calce o data pe cadavre pentru a ramine in fotoliile lor putrezite de atita fund gras?"

ion cristoiu iohannis spp diversiune sinteza

Distribuie: