Ramasitele a zece persoane, care au fost executate prin impuscare la data de 1 septembrie 1958 in urma unei condamnari penale pentru fapte indreptate impotriva regimului comunist, sunt cautate, incepand de azi, si deshumate in Cimitirul Pomenirea din Arad, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunistului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER), azi incepe o actiune de investigatii arheologice in Cimitirul Pomenirea din orasul Arad, care are drept scop cautarea, deshumarea si recuperarea ramasitelor pamantesti a zece persoane.

Acestea au fost executate prin impuscare la 1 septembrie 1958 in urma unei condamnari penale pentru fapte indreptate impotriva regimului comunist.

Cercetarile vor fi efectuate de un colectiv de arheologi de la IICCMER si de la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei Cluj, Complexul Muzeal Arad, Muzeul National al Unirii Alba Iulia, Muzeul de Istorie si Stiintele Naturii Aiud. Investigatiile se vor desfasura in prezenta unui procuror militar de la Parchetul Militar Timisoara.
“Varianta cea mai plauzibila a fost ca trupurile victimelor au fost inhumate intr-o groapa comuna, sapata undeva in cimitirul Pomenirea din Arad. Aceasta ipoteza este sustinuta si de o marturie facuta prin anii ‘60 ai secolului trecut de un fost ofiter la Militia orasului Arad, care a indicat cu aproximatie unei cunostinte locul mormantului. In anul 2013, cel care a primit informatia de la ofiterul de militie, a transmis-o istoricului Karoly Vekov, unul dintre putinii cercetatori care au studiat si cunosc foarte bine problematica cazului. In cursul anului trecut, acesta a sesizat IICCMER despre locul unde s-ar afla mormantul comun, prezentand toate informatiile care sustin acest lucru. Tot in 2017, cu sprijinul unei firme din Ungaria specializata in prospectiuni geofizice, s-a efectuat o verificare a terenului cu tehnica de detectie non-invaziva a solului, fiind vizata o parcela a cimitirului neocupata inca de morminte contemporane si unde se presupune ca s-ar afla mormantul comun. Rezultatele investigatiei au depistat anomalii in structura geologica a solulului in trei locuri, acestea urmand a fi verificate prin sapatura arheologica”, a aratat IICCMER.

Conform reprezentantilor institutiei, dupa instaurarea regimului comunist, conducerea politica a tarii a initiat un program de anihilare a oricarei forme de opozitie, iar metodele utilizate pentru indepartarea tuturor celor care se impotriveau noului regim au fost condamnarea pentru infractiuni politice la pedepsa cu moartea sau incarcerarea in penitenciare, lagare si colonii de munca, ori executarea sumara a oponentilor fara existenta unor sentinte judecatoresti.

“Dupa moartea lui Stalin, in martie 1953, in unele tari ale lagarului socialist au existat anumite tendinte spre unele deschideri si transformari social-politice sau de intensificare a opozitiei impotriva regimurilor comuniste, initiate de anumite persoane sau organizatii. In Romania, in cursul anului 1955, mai multe persoane de etnie maghiara si romana au pus bazele unei organizatii clandestine de tip laburist-crestin, concretizata intr-un partid politic, numit Partidul Muncitoresc Crestin. Dupa cum rezulta din documentele Securitatii, scopul invocat al acestei miscari politice anticomuniste a fost declansarea unei lovituri de stat pentru rasturnarea prin mijloace violente a ordinii sociale existente si reinstaurarea vechiului regim politic, aceasta actiune fiind preconizata a se infaptui in cursul lunii august 1956”, a transmis IICCMER.

Organizatia a avut un program ideologic concretizat intr-un manifest de partid, care a fost conceput si redactat in cea mai mare parte de catre Szoboszlay Aladar, un preot catolic nascut la Timisoara, dar legat de zona Aradului, unde a slujit in cateva parohii. Szoboszlay a fost liderul recunoscut al acestei formatiunii politice, care, alaturi de alte persoane de incredere, a reusit in conditii de clandestinitate sa adune multi aderenti ce s-au organizat in grupuri subversive in mai multe zone din tara. In cadrul filialelor teritoriale ale partidului au predominat membrii de etnie maghiara, ponderea romanilor fiind de circa 15 %.

In programul Partidului Muncitoresc Crestin se acredita ideea crearii unui stat confederal romano-maghiar si chiar paneuropean, fiind propusa o structura de guvernamant bazata pe niste principii de functionare ce urmau sa conduca la rezolvarea definitiva a diferendelor istorice romano-maghiare. Intre dezideratele propuse in acest program se situa introducerea sistemului pluripartidist in viata politica a tarii si organizarea societatii dupa niste principii care nu nu apartineau nici comunismului si nici capitalismului. Promovarea acestor teorii au condus ulterior, dupa destructurarea organizatiei si arestarea multor membrii, la acuzatii grave din partea Securitatii, sustinandu-se ca s-a militat pentru stirbirea suveranitatii tarii si subminarea regimul popular, atentandu-se la cuceririle revolutionare ale poporului roman, fiind calomniata Uniunea Sovietica.

Activitatile planificate ale membrilor partidului au urmarit o colaborare cu anumite grupari si persoane din Ungaria, care au fost implicate in pregatirea si declansarea Revolutiei maghiare impotriva dictaturii bolsevice si a ocupatiei sovietice, care a izbucnit in 23 octombrie 1956. Dupa inabusirea revoltei populare din Ungaria in intervalul 4-10 noiembrie 1956, organizatia si-a sistat in mare parte activitatea. Intre timp, Securitatea a inceput sa adune informatii despre aceasta formatiune politica clandestina precum si despre persoanele implicate sau care au avut cunostinta despre aceasta. Arestarile au inceput abia in toamna anului 1957, primul retinut fiind Szoboszlay Aladar, iar in lunile urmatoare au mai fost arestate si incarcerate aproape 200 de persoane.

Dupa terminarea anchetei, Securitatea a trimis in judecata 57 de persoane, acest lot de inculpati primind numele de lotul Szoboszlay, dupa organizatorul si ideologul partidului.

“Procesul a inceput in ziua de 17 aprilie 1958 la Timisoara in fata Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militara Cluj, completul de judecata fiind prezidat de Macskasi Pavel, ajuns maior de justitie fara a fi absolvent al vreunei facultati de drept. Instanta a hotarat prin sentinta penala nr. 719 din 30 mai 1958, pronuntata in dosarul de judecata nr. 357/1958, condamnarea a zece persoane la pedeapsa capitala, ceilalti 47 de membri ai lotului fiind condamnati la pedepse grave cu inchisoarea, dispunandu-se si confiscarea averii pentru toti inculpatii. Cat priveste pe cei condamnati la moarte, acuzatia principala adusa acestora a fost de uneltire impotriva securitatii interne si externe a R.P.R”, arata IICCMER.

Cele zece persoane condamnate la moarte sunt: Szoboszlay Aladár - preot catolic, Huszár Iosif - fost mosier, ultima ocupatie geamgiu, Kónya Stefan - avocat, Lukács Stefan - fost contabil, ultima ocupatie comerciant-gestionar, Tamás Imre - invatator, Tamás Dezideriu - functionar, Orbán Stefan - functionar, Orbán Carol - fost mosier, Ábrahám Árpád - preot catolic si Fintinaru Alexandru - avocat pensionar.

Toate persoanele condamnate au depus in 6 iunie 1958 recurs impotriva sentintei, acesta fiind admis de Tribunalul Suprem al R.P.R., Colegiul Militar, insa a fost schimbate doar doua incadrari juridice pentru unii condamnati, fiind pastrata sentinta cu pedepsele hotarate de prima instanta, care astfel a ramas definitiva. De asemenea, toti condamnatii la moarte au adresat cereri individuale de gratiere catre Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R., care au fost response. Astfel, dupa epuizarea acestei incercari de comutare a pedepselor, toti cei zece condamnati la moarte au fost executati in ziua de 1 septembrie 1958.

Conform datelor consemnate in Fisele Matricole Penale ale persoanelor condamnate la moarte, acestea erau incarcerate la Penitenciarul din Arad incepand cu ziua de 24 aprilie 1958, in timpul procesului fiind duse la Timisoara, atunci cand era necesara prezenta lor in fata instantei. Tot din aceste fise rezulta ca inainte cu cateva zile de punerea in practica a pedepsei, condamnatii au fost ridicati din Penitenciarul Arad de catre delegatii Regionalei de Securitate Timisoara spre a fi executati.

Din continutul proceselor verbale de executie, intocmite individual pentru fiecare condamnat, rezulta ca indeplinirea sentintei s-a facut in noaptea zilei de 1 septembrie 1958, intre orele 23.00 si 24.00, oamenii fiind ucisi prin impuscare dupa ce au fost asezati cu spatele la grupa de executie.

“Desi in aceste documente oficiale nu se specifica locul precis unde s-a desfasurat executia, intelesul ar fi ca aceasta a fost in incinta Penitenciarului Timisoara, lucru care insa trebuie cercetat si stabilit cu precizie. Dupa executie, trupurile mortilor au fost predate comandantului Penitenciarului Timisoara pentru a dispune inhumarea lor. Decesele au fost oficializate abia in anii urmatori, fiind intocmite certificate de moarte pe baza carora decesele au fost inregistrate in registrul starii civile de la Sfatul Popular al orasului Timisoara, aceste consemnari fiind dispersate in perioada anilor 1960-1971”, arata IICCMER.

Dupa caderea regimului comunist, rudele si urmasii celor executati au inceput sa faca demersuri la diferite institutii ale statului pentru a afla locul unde au ingropati, scopul fiind recuperarea osemintelor si reinhumarea lor crestineasca. Acest lucru nu s-a putut insa realiza deoarece nu existau informatii sigure despre locul inhumarii.

“In anul 2010 s-a reusit totusi sa se faca pe cale juridica o oarecare dreptate morala pentru cele 10 persoane ucise in 1958 din motive politice. Printr-o cerere adresata Parchetului de pe langa Tribunalul Militar Cluj la data de 31 ianuarie 2007, d-na Szabo Emilne Alexandra, sora lui Szoboszlay Aladar, in prezent decedata, a solicitat revizuirea sentintei penale nr. 719 din 30 mai 1958 pronuntata de Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militara Cluj. Dupa multe tergiversari si declinari de competenta intre instantele de judecata, cauza a intrat in cele din urma spre solutionare pe rolul Curtii de Apel Cluj. In urma judecarii, procesul s-a incheiat prin pronuntarea sentintei penale nr. 54 din 13 mai 2010. Instanta a hotarat anularea integrala a sentintei nr. 719/1958 si achitarea tuturor celor 57 de condamnati din lotul Szoboszlay, dispunand si restituirea averilor confiscate”, a informat IICCMER.