Propolisul este o substanta cleioasa, puternic aromata, de diferite culori. Are rolul de a apara viata coloniei sub raport fizic, chimic si biologic. Este folosit impotriva daunatorilor: microbi, mucegaiuri, fungi sau insecte si animale mici (soareci de exemplu), care sunt omorate de catre albine si apoi mumificate intr-un invelis de propolis. Remediile naturiste pe baza de propolis sunt cunoscute si folosite de peste 5.000 de ani. Printre acestea se numara si tinctura. Iata cum se prepara tinctura de propolis:

Aveti nevoie de 100 g alcool de 80-86 grade si 20 g propolis intarit, tinut in frigider. Alcoolul si propolisul se introduc intr-un vas, se incalzeste la 30-40 de grade si se amesteca bine. Aceasta procedura se repeta intr-o saptamana de 6-7 ori. Dupa aceea se lasa sa se aseze si se toarna lichidul curat.

Actiune terapeutica
Uz intern: analgezic, antihemoragic, antifungic, antiseptic al cailor respiratorii medii si superioare, antiseptic intestinal si urinar, antiviral, bacteriostatic si bactericid (anihileaza streptococii, stafilococii, salmonella, proteus), febrifug, regenerant epitelial, stimuleaza procesele de regenerare in ansamblu, stimulent imunitar.

Uz extern: antiinfectios puternic si cu spectru larg, cicatrizant, analgezic, regenerativ epitelial.

Boli in care puteti utiliza tinctura de propolis 
1. Toate bolile interne infectioase care duc la stari febrile se trateaza cu 30 picaturi pe zi.
2. La menopauza, timp de un an, 10 picaturi zilnic.
3. La inflamarea prostatei , zilnic 30 picaturi.
4. La hipertensiune, zilnic 30 picaturi, pana la vindecare.
5. La inflamarea rinichilor si ficatului, zilnic de doua ori cate 40 picaturi, puse intr-un pahar cu 100 ml apa calda. Pana la vindecare.
6. La angina, faringite, gripe sau pentru evitarea unor complicatii, zilnic de doua ori cate 40 picaturi, puse intr-un pahar cu 200 ml apa calda si zilnic de mai multe ori, gargara.
7. In cazul ulcerului de stomac sau enterite, zilnic 40 picaturi puse in 100 ml lapte cald. Se bea pe stomacul gol.
8. Bataturi, cheratite se trateaza astfel: inainte de culcare se imbiba o bucata de vata in tinctura de propolis si se aseaza pe locul dureros, ziua se poate folosi alifia de propolis (Atentie, cheratitele raman inca dureroase zile intregi).
9. La afectiunile pielii, daca pacientul suporta spirtul, locurile bolnave sunt frecate cu tinctura de propolis. Afectiunile dispar repede (in cazul cand spirtul nu este suportat, propolisul trebuie amestecat intr-o crema).
10. Dupa barbierit, ne spalam pe fata , in 100 ml apa calda adaugam 40-50 picaturi de tinctura de propolis.
11. In cazul TBC pulmonar, de trei ori pe zi cate 30 picaturi intern, si saptamanal, de doua ori se fac inhalatii cu 100 picaturi de tinctura de propolis la Ľ litru apa fierbinte.
12. Omul beat se poate trezi din betie daca ia 50 picaturi tinctura de propolis in 100 ml apa rece.
13. In boli micotice intre degete, locurile bolnave sunt unse cu tinctura de propolis.
14. La dureri de stomac, se recomanda 50 picaturi tinctura de propolis in 100 ml apa. Durerile dispar repede. Compozitia este recomandata si in cazul parazitozelor intestinale, zilnic de doua ori, pe stomacul gol.
15. La durerile de masele, se pune o vata imbibata cu tinctura de propolis (propolisul curat pus pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si impiedica infectia).
16. In cazul ranilor vechi, se spala rana cu extractie de lipan, apoi se unge de mai multe ori cu tinctura de propolis. Dupa o perioada scurta, edemele si durerile dispar.
17. In cazul arsurilor de gradul 1. Rana trebuie unsa de mai multe ori cu tinctura de propolis. In aceste cazuri se formeaza vezicule.
18. Cand medicamentele facute din plante sau materiale sintetice nu dau rezultate. Nu se recomanda in cazul persoanelor alergice. Cei sensibili la propolis nu le folosesc.

Contraindicatii
Persoanele care au alergie la propolis. Pentru a evita fenomenele neplacute, in cazul in care nu stiti daca aveti sau nu intoleranta la propolis, veti face un test aplicand tincture - din abundenta, pe o portiune mica din piele, urmarind efectele ce apar. In cazul in care ea nu determina nici un fel de reactii nedorite (mancarimi, inrosire, iritatie) se poate folosi cu succes.