De patru luni, un catel isi asteapta zi de zi stapanul sa iasa pe usa spitalului barladean, acolo unde stie el ca a intrat ultima data.

In luna decembrie un pacient cu grave probleme de sanatate a fost adus cu ambulanta la Spitalul “Elena Beldiman”, dar din nefericire a decedat. In urma ambulantei a sosit si cainele barbatului, un metis cu blanita crem, care si-a vazut stapanul intrand pe usa cladirii. De atunci, asteapta cuminte ca stapanul sau sa iasa si sa plece impreuna acasa.

Zi si noapte, catelul sta in fata intrarii de la Urgente. Mai face cat un tur prin curte, se mai aseaza in rondul de flori din apropiere dar niciodata nu se indeparteaza. Ca nu cumva stapanul sa iasa, iar el sa nu observe. Angajatii de la Compartimentul de Primire al Urgentelor s-au familiarizat cu prezenta catelului. Sunt impresionati de atasamentul si devotamentul de care da dovada acest caine si l-au indragit foarte mult.

“Inca o data animalele ne demonstreaza ca sunt mai loiale decat oamenii. Nu este primul caz in care cainii pacientilor decedati nu vor sa paraseasca spitalul unde au fost adusi. Au mai fost cateva cazuri de astfel de caini, dar cel al catelului, pe care l-am botezat «Fetita», desi nu stiu daca e fetita sau baiat, ne-a impresionat in mod deosebit. Este atat de cuminte si atat de insistent in a-si reintalni stapanul incat nu are cum sa nu te emotioneze. Sta aici in rond si nu paraseste zona, rar mai doarme sub scarile de la Urgente. Il hranim cu ce avem mai bun, dar nu-i putem alina suferinta oricat am vrea”, ne-a declarat un brancardier de la UPU.

Paznicii spun ca il vad toata ziua trist si nu paraseste deloc zona in care si-a vazut pentru ultima oara stapanul. Probabil ca il va astepta acolo pana intr-o zi.

Povestea Fetitei seamana izbitor cu cea a lui Hachiko, un caine din rasa Akita, care i-a apartinut unui profesor din Tokyo. Pe durata vietii stapanului sau, Hachikō il insotea dimineata la Gara Shibuya urmand ca la intoarcerea acestuia de la serviciu sa-l astepte in acelasi loc din apropierea garii si sa se intoarca impreuna acasa. Cei doi si-au continuat rutina zilnic pana in 21 mai 1925, cand profesorul nu s-a mai intors seara din obisnuita sa calatorie cu trenul deoarece suferise un atac cerebral la universitate in acea zi. Prezenta sa zilnica si privirea fixa asupra trenului a atras atentia celor care calatoreau frecvent (navetisti) si care vazusera anterior cainele alaturi de profesorul Ueno. Acestia i-au adus alimente si l-au hranit pe durata asteptarii sale. Situatia a continuat timp de noua ani, Hachikō aparand zilnic in gara exact in momentul in care trenul sosea in gara Shibuya.

sursa: estnews.ro