Am surprins-o intr-un moment de tandrete maxima cu fiica ei, chiar inainte de a zbura inapoi in America, la Mr. Pink. Ne-am revazut dupa zece ani de la primul nostru interviu si senzatia a fost ca fata aceea frumoasa, pe care o vanau toate tabloidele, s-a maturizat si a devenit femeie in toata puterea cuvantului.

Fizic e neschimbata, cu aceeasi silueta si picioare lungi pe care astazi fiica ei, Irina (10), dovedeste ca le-a mostenit. Mental, insa, Monica Gabor (30) lasa impresia sigurantei de sine si a maturitatii varstei. Sa fie vorba despre stabilitatea financiara pe care i-o ofera Mr. Pink in America? Nu neaga niciun moment asta. Dar linistea ei de acum se datoreaza, in primul rand, relatiei imbunatatite cu fostul ei sot, Irinel Columbeanu, si legaturii indestructibile cu Irina, care se construieste zi de zi tot mai frumos.

De data asta, ai reusit sa stai mai mult in tara.

Monica Da, de regula stau doua-trei saptamani. De data aceasta am decis sa-mi prelungesc sederea si i-am spus iubitului meu ca vreau sa mai stau cu Irina, pentru ca simt ca are nevoie de mine. Si el mi-a spus: „E de inteles, este normal, e copilul tau, stii ca eu te-am sustinut dintotdeauna.“

Deci nu exista gelozii de genul acesta.

Nu, nu exista gelozii de genul acesta, nu e nicio competitie intre ei doi, pentru ca e vorba, oricum, despre iubiri diferite, iubirea pentru copil si iubirea pentru partenerul de viata, si Pink chiar m-a incurajat sa am o relatie stransa cu fiica mea inca de cand ne-am cunoscut. Datorita lui am putut sa zbor de mai mult de o suta de ori spre Romania, sa vin special la tribunal sau doar s-o vad pe Irina… Nu-l deranjeaza sa faca orice pentru fericirea mea si a ei. Iar cand Irina a spus: „As vrea sa vin la tine in vacanta, dar nu stiu daca ma lasa tati“, am vorbit cu Irinel si i-am spus: „Veniti si am eu grija de voi, cu toate aspectele, inclusiv cu biletele de avion si cazare“. Si, sincer, pare futil sa vorbesti despre partea financiara, dar totusi Pink a cheltuit vreo 50.000 de dolari pe venirea Irinei si-a lui Irinel acolo – nu stiu ce alt barbat ar face asta pentru un fost sot, scrie poatenustiai.ro.

Pink vrea copii?

Ne dorim copii, la un moment dat. Vorbim despre asta destul de des, dar inca nu suntem hotarati cum si prin ce metoda, pentru ca ne gandim sa avem gemeni.

Daca te gandesti la o anumita metoda, sansele sunt mari sa ai gemeni.

Da, dar inca nu ne-am hotarat. Stim doar ca vrem sa ramanem impreuna pentru totdeauna, insa sa ai copil in America, unde nu ai familia cu tine, unde nu ai sustinere emotionala, mi se pare mult mai greu. Eu, cand am ramas insarcinata cu fetita mea, am avut tot sprijinul din partea familiei, mama a venit sa stea cu ea…

Adevarul e ca, in ultimii ani, viata ta si cea a surorii tale, Ramona, s-au schimbat foarte mult si v-ati cam imprastiat prin lume.

Da, ne este greu sa stam una fara cealalta, mai ales ca sora noastra cea mare este la Bacau, iar Ramona este in Dubai, dar facem tot posibilul sa petrecem cat mai mult timp impreuna in vacante:

pe Ramona o aduc in America, Ramona o duce pe Alina in Dubai cu copiii, data trecuta am fost eu cu Irina si cu un nepot de-al meu la Ramona si am stat vreo zece zile, timp in care Irina s-a hotarat sa se mute acolo – i-am spus ca n-are nicio sansa! I-a spus Ramonei: „Vai, ce-mi place viata ta si faptul ca esti model!“. (rade)

Daca te uiti la Irina, e deja longilina, ca tine si ca Ramona, si are toate sansele sa devina manechin.

Ea se vede model si chiar am facut recent o sedinta foto doar pentru noi doua, ca sa avem amintire, si i-a placut foarte mult, o vad incantata de aceasta cariera.

Daca Irina ar veni, inainte de a implini 20 de ani, sa-ti spuna ca vrea sa se casatoreasca, ai incuraja-o sau i-ai spune sa mai astepte?

As incuraja-o, pentru ca poate ar fi iubirea vietii ei. Cine sunt eu sa-i decid destinul?

Normal, e fetita!

E fetita, dar tatal ei nu prea vede cu ochi buni drumul acesta, pentru ca stie cat este de inteligenta si o vede devenind femeie de afaceri. Irina este foarte buna la matematica, la franceza… Eu, una, cred ca este capabila sa faca ambele lucruri. Daca va vrea sa faca modelling, are avantajul faptului ca eu am facut asta cativa ani si ca tatal ei ar proteja-o sa nu cada in anumite capcane din acest domeniu. Isi doreste foarte mult sa faca reclame, sa fie in prezentari… Dar hai sa vorbim cu ea si peste sase luni, ca ea la fiecare sase luni isi schimba dorinta. O lasam sa viseze si, intr-un final, ghidata de noi, va decide ce este mai bine pentru ea.

Pe de alta parte, este foarte talentata la pictura si am inteles ca face si dans.

Da, merge la dansuri, dar cu pictura a lasat- o mai moale. Are niste picturi superbe si ar fi pacat sa abandoneze, pentru ca e talentata si multa lume a fost impresionata de lucrarile ei. Eu, bineinteles, ma laud cu ce face ea si multi nici n-au crezut ca picturile acelea au fost facute de un copil de opt ani. Dar are spirit artistic, iar tatal ei i-a cultivat acest talent dand-o la cursuri de pictura. El fiind mereu cu ea si dedicandu-si viata ei, a vazut ce inclinatii are, la ce se pricepe, ce-i place si, drept dovada, merge la Liceul Francez, vorbeste franceza perfect, vorbeste engleza aproape perfect…

Deci o pregatiti deja pentru viitor.

Da, asta incercam sa facem cu ea. Iar eu incerc sa o fac sa devina independenta. Ii spun: „Uite, la un moment dat, o sa-ti doresti sa locuiesti singura si trebuie sa fii capabila sa-ti faci un mic dejun singura, sa stii sa folosesti masina de spalat, sa-ti speli vasele singura, sa fii curata, sa arati bine intotdeauna…“ Cand vin in Romania ii reamintesc toate acestea si constat ca si-a insusit unele lucruri.

Chiar nu pare un copil rasfatat, desi ar fi putut sa fie o mica printesa.

Nu, n-o lasam sa fie o mica printesa, pentru ca daca esti in felul asta pierzi totul in viata, pentru ca nimanui nu-i place sa fie in compania unei persoane care vrea sa aiba totul de-a gata. Iar daca ea isi va dori sa lucreze cu oamenii, va trebui sa fie cu picioarele pe pamant, sa trateze pe toata lumea decent, frumos, iar noi, ca parinti, trebuie sa fim un exemplu pentru ea.

Ti-amintesti cum erai la varsta ei?

Eram mai copil decat ea, pentru ca eu n-am trecut prin trauma unui divort. Mi-amintesc ca ma jucam cu copiii in fata blocului, ca mergeam la cea mai noua si mai dotata scoala din zona, ca ma simteam cea mai norocoasa pentru ca aveam biblioteca chiar in fata scarii, ca incercam sa ma tin ocupata mergand la tot felul de cursuri, eram inscrisa la cenaclul literar… Mi-a placut intotdeauna scoala, n-am fost niciodata un copil problema si-mi placea sa-mi impresionez profesorii cu informatii pe care poate nici ei nu le stiau. Si Irina e la fel ca mine. Ea daca ia 90 de puncte din 100 crede ca a luat un rezultat oribil. E o perfectionista! Ma bucur ca ia scoala in serios, dar nici nu vreau sa faca o tragedie din cauza unei note.

Viitorul ei unde este, in Romania sau in America?

Tot ea va decide lucrul acesta. Scopul meu este s-o fac sa se descurce oriunde in lume.

Tu cum te-ai descurcat cand ai ajuns in America?

In primul rand, m-am mutat din vila cu 13 camere de la Izvorani intr-un apartament cu doua camere. Am facut acest lucru pentru ca nu mai rezistam presiunii din Romania. Simteam ca, daca nu plec, sunt in pericol de-a renunta la tot. Eram pur si simplu in depresie. Si, ca sa ma salvez, m-am gandit la Irina si am zis ca mai bine sa aiba o mama la distanta decat o mama cu probleme sau una care nu mai este.

Ai avut ganduri atat de radicale?

Da. Nu mai rezistam, pentru ca s-au spus atat de multe lucruri neadevarate despre mine, ca pur si simplu nu mai aveam putere sa ies de fiecare data si sa le contracarez. Aveam niste bani stransi si am plecat in America sa incep o viata noua. M-am inscris la scoala, am inscris-o si pe mama la scoala, am inscris-o pe Irina la gradinita… Deci toate eram ocupate de la 9 dimineata pana la 4 dupa-amiaza. Toate invatam limba engleza, eu la nivel avansat, mama era la primul nivel, iar Irina invata la gradinita. Seara gateam, in weekend mergeam la Universal Studios. Asta era programul nostru si, intr-adevar, la inceput, zburam o data pe luna in Romania, unde mai aveam cateva contracte de imagine si prezentari si toti banii pe care ii strangeam ii foloseam pentru ca eu, Irina si mama sa ne descurcam foarte bine acolo. Apoi, dupa ce l-am cunoscut pe Pink, el m-a sustinut si financiar, si emotional. Mi-a fost foarte greu cand Irina a trebuit sa ramana la tatal ei, eram la pamant, pur si simplu. Dar am avut noroc sa am din nou un om bun langa mine care sa ma sprijine si sa-mi spuna ca totul va fi bine din nou. Si, intr-adevar, acum sunt din nou foarte apropiata de Irina, totul este bine din nou, ba chiar mai bine decat inainte, pentru ca am trecut si prin momente in care mi se spunea la telefon: „Nu, nu vrea sa vorbeasca cu tine“.

Cred ca, din toamna trecuta, e prima oara dupa divort cand tu si Irinel comunicati, in sfarsit.

Da, acum ma inteleg foarte bine cu el, in sensul in care ne putem suna oricand si putem vorbi despre orice aspect legat de Irina, ca doi oameni civilizati. De cand a fost in America si a vazut ca am o relatie cu un om de buna credinta, cu intentii serioase, ca sunt intr-un mediu mai mult decat OK, ca am o viata buna, s-a convins ca nu am nicio intentie s-o pastrez in America cu forta si ca n-as face niciodata ceva ilegal sau care sa-mi pericliteze viitorul si, implicit, viitorul Irinei. E-adevarat ca i-au trebuit cinci ani sa se convinga de asta si ca si el a facut unele eforturi. Dar si eu le-am acceptat pe toate, pentru ca Irina merita orice efort din partea mea.