Se stie ca nimeni nu poate retine amintiri situate sub un anumit prag al vietii sale, de obicei varsta de trei ani. In trecut, explicatia acestui fapt n-a facut obiectul unor preocupari deosebite, considerandu-se chiar ca in primii sai ani, copilul nici n-ar avea nevoie de memorie.

S-ar parea totusi ca acele fapte de care nu ne mai amintim, sunt memorate. Cercetatorii de la Univesitatea din Toronto, Canada, apreciaza ca informatiile din perioada cea mai precoce nu au disparut, dar dezvoltarea rapida a celulelor hipocampus, centrul de memorie a creierului, a facut imposibila pastrarea interconectarii intre celulele vechi si cele nou create - noteaza portalul infoniac.

Cu alte cuvinte, informatiile sunt stocate in memorie, dar nu mai pot fi recuperate de acolo. Este poate ceva asemanator cu situatia unui calulator, unde am instalat un soft nou, foarte performant, care insa nu mai poate prelua unele date din memoria veche a calculatorului, cu care este partial incompaibil.

Faptul ca am instalat softul nou nu sterge informatiile din memorie, dar face imposibila preluarea lor de acolo.

Conform studiilor, informatiile stocate in memoria din primii 3-4 ani de viata nu vor mai putea fi niciodata preluate, iar informatiile stocate in perioada urmatoare, apartinand varstei de 3-7 ani se mai pot prelua doar fragmentat si adesea fara legaturi coerente.

Abia dupa varsta de 10 ani, amintirile se cristalizeaza. Aceasta, in principiu. Practic insa apar aspecte nuantate. Astfel, in timp ce majoriatea infomatiilor aferente varstei de 7-10 ani revin din memorie fragmentar, altele revin integral si cu o precizie care poate uimi.

Este vorba in primul rand de alfabet si scriere, de aritmetica invatata la scoala, de arta cantului sau a expresiei plastice la copiii dotati si inca multe altele. 

Observatia este pertinenta si merita explicata: aceste informatii s-au pastrat active in memorie din doua motive: primul, acela ca individul a operat cu ele in permanenta, iar al doilea, ca revenirea unei informatii s-a facut in general corelata cu alte informatii.

Se stie ca memoria este mai slaba atunci cand retinem un fapt, decat atunci cand retinem un sir de fapte. Dar alfabetul il invatam odata cu citirea si cu informatiile din ea, iar aritmetica odata cu aplicatiile ei.

Rezulta ca parintii au posibilitatea sa stimuleze memoria copiilor exersand periodic revenirea la informatiile deja memorate si mai ales asocierea unei informatii cu alta, stiind ca cele izolate se pierd primele.

De exemplu, copilul se poate obisnui cu apropierea de o jucarie imediat dupa baie, eventual asocierea acestor momente cu primirea unui anumit aliment sau apropierea de o anumita persoana. Mai multi factori de informatie creaza legaturi mai stabile intre ei.

Experienta a aratat ca acei copii, alaturi de care parintii isi petrec timpul lor, povestind, cantand, jucandu-se cu ei, se formeaza cu o memorie mult mai puternica, decat cei crescuti in oarecare izolare, eventual pentru faptul ca parintii sunt ocupati si nu dispun de timp. 

Nu trebuie sa ne facem iluzii ca, prin asemenea procede, vom determina copilul sa retina informatii anterioare varstei de 2-3 ani. Nici nu este necesar acest lucru. Dar stimularea functionarii memoriei de la o varsta precoce este o gimnastica a mintii, ale carei efecte asupra inteligentei se pot asemana cu efectele exercitiilor fizice asupra trupului. (sursa: ziare.com)