Lacramioarele sunt frumoase cand fac un covor de flori mici, ca niste perle. Cu trecerea timpului insa, pe masura ce tufele se indesesc, plantele fac din ce in ce mai putine flori. Este momentul sa divizati tufele pentru a revigora planta. Divizarea tufei sa face o data la 3-4 ani.

Ingrijirea florilor. Lacramioarele nu sunt plante pretentioase, daca le asigurati conditii minime in aprilie-mai vor inflori abundent. Pentru ele asta inseamna: locuri semi-umbrite, umezeala suficienta, substrat acid.

Lacramioarele prefera locurile semi-umbrite si umede. Dar se dezvolta foarte bine si in locurile umbrite din gradina pe care alte flori nu le lotereaza. Pot fi plantate sub arbusti dar si langa borduri, ziduri si garduri sau in oricare alte locuri umbrite.

Au nevoie de o umiditate relativ ridicata. Pamantul trebuie mentinut reavan, iar frunzele se pulverizeaza pentru ca nu suporta uscaciunea.
In privinta solului, Lacramioarele se simt bine intr-un substrat argilo-nisipos, bogat in humus, acid, cu pH intre 5 si 6. Puteti incorpora turba acida toamna la inceputul primaverii in zona in care cresc pentru mentinerea aciditatii.

Puteti ajuta planta, hranind-o cu fertilizanti. Folositi ingrasaminte lichide sau ingrasaminte cu eliberare prelungita.
Pentru infiintarea culturilor, materialul biologic este reprezentat de muguri stoloniferi. Mugurii mari, rutunzi sunt floriferi si eu vor evolua intr-o floare. Cei subtiri si ascutiti sunt vegetativi.

Ciclul vegetativ al Lacramioarei presupune un repaus pe perioada verii, iar pentru reluarea vegetatiei e nevoie de temperaturi scazute cel putin o luna de zile. Nu trebuie sa va alarmeze faptul ca dupa inflorire frunzele incep sa se ingalbeneasca. Nu rupeti frunzele, ele inca hranesc planta care formeaza in aceasta perioada mugurii din care anul urmator vor aparea florile.