Postul din zilele de miercuri si vineri este impamantenit in viata liturgica a Bisericii inca din primele veacuri crestine. Bunaoara, in Didahia, cap. VIII, se spune: “…dar voi sa ajunati Miercurea si Vinerea”. Tot din Sfanta Traditie avem consemnata motivatia concentrata a postului din aceste doua zile ale saptamanii. Sfantul Petru, episcopul Alexandriei, martirizat in zilele lui Diocletian, spune asa: “…in a patra zi (miercuri) si Vinerea… se cuvine noua sa postim dupa traditie…, caci in a patra, sfat nelegiuit au facut iudeii asupra Domnului, iar Vinerea, fiindca pentru noi a patimit El.” De asemenea, a doua porunca bisericeasca ne indeamna sa postim toate posturile de peste an, intelegand aici toate zilele de post randuite de Biserica.


Asadar, postim miercurea caci in aceasta zi au facut sfat carturarii ca sa-L prinda pe Mantuitorul Hristos, iar Iuda a vandut pe Mantuitorul Hristos pentru 30 de arginti, tot in aceasta zi. Renuntand la mancarurile de dulce din aceasta zi, Ii aratam Preabunului nostru Mantuitor ca ne desolidarizam de “vanzatorul” si ca iubim mai mult hrana duhovniceasca, partasia cu Dumnezeu, in defavoarea bunurilor lumesti trecatoare si fragile pe care ti le ofera placerile acestei lumi simbolizate in cazul de fata prin mancarurile de dulce.
Postim vinerea caci este ziua in care Hristos Dumnezeu, Marele Rastignit, a indurat patimile cele mantuitoare: scuiparile peste fata, batjocura, biciuirile, lovirile, rastignirea pe Cruce si moartea pentru noi si pentru a noastra mantuire, asa dupa cum marturisim in Simbolul de credinta. Postim vinerea ca sa ne aratam recunostinta fata de Mantuitorul nostru, pentru ca ne-a redeschis Raiul, facandu-ne partasi la viata Sfintei Treimi.

De ce postesc unii crestini si lunea?


Postul de luni este practicat mai mult in viata monastica. Deci este benevol pentru crestinii de rand, dar bine-venit pentru cei ce-l tin, deoarece arata odata in plus dorinta omului de a se hrani mai mult cu cele spirituale. Pot posti lunea cei care se confrunta cu probleme deosebite si vor grabnic ajutor de la Domnul. Mai ales in partile Moldovei multi crestini postesc lunea si pentru a aduce slava lui Dumnezeu pentru binefacerile primite, caci postul este o jertfa, dar si un dar deopotriva.

Care este rolul untdelemnului (uleiului) in alimentatia de post?

Untdelemnul este un aliment descoperit si folosit de om pentru a-si intregi alimentatia zilnica. Uleiul obtinut din samburi de maslin era o hrana atat de “satioasa”, bogat in calorii, incat inlocuia cu succes lipsa carnii. De aceea, in perioada postului, in zilele prevazute de randuielile bisericesti, untdelemnul este scos din alimentatie deoarece noi urmarim in post dezrobirea trupului de patimi, si cum untdelemnul aduce un bogat aport nutritional, trupul nu mai simte nevointa postului. Iata ce spune David in cartea Psalmilor: “Genunchii mei au slabit de post si trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului” (Ps. 108, 23).


Un trup cat mai “usor” din punct de vedere alimentar poate fi orientat mai lesne catre cer.
Dar sa nu uitam esentialul. Postul redus doar la aspectul alimentar devine o simpla dieta. Ca sa putem simti deplin roadele cele frumoase ale postirii este necesar sa insotim postul alimentar cu postul duhovnicesc, adica rugaciune staruitoare, citirea Sfintei Scripturi, a cartilor ziditoare de suflet, dar si de savarsirea faptelor bune.
Parinte Cleopa Ilie spunea: „Noi postim lunea pentru sanatate si pentru paza ingerilor, ca-i de mare folos. Miercurea, in amintirea vanzarii Domnului, iar vinerea postim in cinstea infricosatelor si mantuitoarelor Patimi ale Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos”.

Surse: ziarullumina.ro si Indrumari duhovnicesti pentru vremelnicie si vesnicie. O sinteza a gandirii Parintelui Cleopa in 1670 de capete, Editura Teognost.