Cum se explica faptul ca, la scurt timp de la anuntarea acestei reforme, PSD si, respectiv, Guvernul semnalizeaza in toate directiile faptul ca au cedat? Si daca au cedat in ceea ce priveste stabilirea impozitului pe cifra de afaceri, atunci prima intrebare rezonabila care poate fi pusa este ce anume a stat la originea acestui abandon rusinos. Cumva presiunile multinationalelor, exercitate prin intermediul unor ambasade?

Cifrele nu mint. Sectorul din economie controlat de investitoriii straini plateste impozite mult mai mici proportional cu valoarea investitiilor, in comparatie cu societatile cu capital romanesc. Este clar ca, sub o forma sau alta, dar cel mai adesea prin exportarea profiturilor, aceste societati cu capital strain, cele mai multe fiind multinationale, isi diminueaza in mod intentionat veniturile nete si, astfel, platesc un impozit pe profit foarte mic sau chiar un impozit zero.

Din aceasta perspectiva este emblematic exempul urat dat de unul dintre cei mai mari traderi americani de cereale, care ocupa o piata semnificativa a exportului de grau romanesc si care, spre deosebire de ceilalti traderi, raporteaza pierderi an de an, de zece ani. Si ca urmare nu plateste la buget niciun fel de impozit pe profit. Este de la sine inteles ca suntem in fata unei grave anomalii. Nu exista societate comerciala pe  lumea asta, care sa continue sa functioneze constienta ca realizeaza an de an pierderi.

Inchizand aceasta paranteza, putem spune ca PSD si de altfel si liberalii la modul declarativ, au optat corect in sensul generalizarii in Romania a unei experiente care s-a dovedit pozitiva in cazul societatilor mici si mijlocii si anume stabilirea impozitului pe cifra de afaceri. Un impozit de doi la suta pe cifra de afaceri in mod normal este convenabil pentru orice societate comerciala, mica sau mare, daca ne gandum la faptul ca, intr-o Romanie a carei economie este emergenta, se realizeaza in realitate profituri mari, plasate intre 10 si 20%. Sa luam marja inferioara. La un profit de 10%, o societate comerciala, indiferent de cifra ei de afaceri, daca cedeaza 2% bugetului de stat, ramane cu un castig consistent. Fireste, discutam acest lucru in conditiile in care societatile comerciale cu capital strain, nu prea controlate de autoritatile romane, procedeaza corect, neascunzandu-si veniturile asa cum se intampla si cu societatile cu capital romanesc.

Un impozit pe cifra de afaceri ar scuti autoritatile statului roman de la fel de fel de controale, care se dovedesc pe cat de complicate pe atat de costisitoare. Din aceste motive, care desigur ar putea fi inca argumentate, atat PSD, care este la guvernare, cat si PNL, care nu este la guvernare, au ajuns initial la concluzia corecta ca este utila schimbarea sistemului. Moment in care s-a dezlantuit infernul. Bine coalizate si bine reprezentate si sustinute intens de catre propriile ambasade, societatile cu capital strain, in special cele cu capital german, au declansat presiuni fara precedent asupra sefilor PSD si asupra Guvernului. In sensul de a pastra sistemul asa cum e el.

Dar sistemul asa cum e el permite in prezent o situatie dintre cele mai aberante. Investitiile straine reprezinta in Romania circa 40% din capital. In timp ce aportul acestora la bugetul de stat este de doar 20%. Toata diferenta o reprezinta profit exportat pe cai ilegale si destul de greu de detectat de catre acesti investitori cu capital strain.

Si acum, se pune fireste intrebarea de ce, daca masura era buna, PSD a renuntat cu atata usurinta la ea? Care este explicatia reala? Ea nu poate fi decat una singura. Teama endemica ca o asemenea masura, daca nu este pe placul investitorilor straini si, respectiv, daca nu este pe placul ambasadelor,ar putea genera urmari grave asupra reprezentantilor PSD si ai Guvernului. Si cum s-ar putea produce aceste urmari? Din experienta de pana acum, doar prin intermediul DNA, care ar putea fi folosita si este folosta ca mijloc de presiune impotriva guvernantilor.