Prof. Pirtea a explicat ca acest concept isi are radacinile in sistemul transatlantic, unde educatia este privita ca un serviciu, iar toate serviciile trebuie privatizate. Cu toate acestea, nici in Statele Unite ale Americii universitatile nu sunt complet privatizate. Administratia aloca sume considerabile educatiei, iar cei interesati pot urma cursurile unei universitati publice din statul de provenienta (acolo unde cotizeaza deja la bugetul public prin impozite) fara a plati taxe de scolarizare, aceasta aplicandu-se doar daca se studiaza in afara statului de resedinta.

Riscul si substratul „privatizarii educatiei” consta in „francizarea” acesteia. Pe scurt, precum in sistemul economic, furnizorii de educatie principali, de pe plan mondial, vor prelua o parte din institutiile de invatamant superior din tara, folosind aceeasi resursa umana cu costuri reduse, aceeasi infrastructura, instituind, insa, taxe mult mai ridicate, la nivelul renumelui. Astfel, suprapretul platit va fi pentru „brand” si nu pentru diferente majore in procesul de educatie. Sa nu ne miram, intr-un asemenea context, ca Universitati precum Stanford, Oxford, Yale sau chiar si mai aproape de noi…din Viena sau Amsterdam ar putea prelua o buna parte a pietei educationale universitare romanesti, masura care nu ar schimba decat destinatia taxelor studentilor, mult mai mari, pentru aceeasi educatie de acum, dar realizata la costuri acceptabile.

Cresterea calitatii in invatamantul superior romanesc se poate realiza altfel decat prin privatizare. Mai exact, prin schimbarea modalitatii de finantare a universitatilor. In prezent, 90 % din bugetul alocat de la nivel central catre institutiile de invatamant superior se distribuie in mod cantitativ si doar 10 % in baza performantelor. 

“O propunere personala, in calitate de rector, manager al celei mai mari universitati din Vestul tarii, ar fi ca finantarea sa se realizeze in proportie de 50 % cantitativ si 50 % calitativ. Intr-un asemenea context, al promovarii performantei si excelentei in educatie, universitatile cu rezultate deosebite ar putea sa se dezvolte si mai mult, iar cele slabe sa isi inceteze activitatea, situatie in care cu totii am iesi castigatori. Tinerii ar avea la dispozitie o educatie de calitate, iar riscul diplomelor „fara acoperire” pe piata muncii ar fi considerabil redus. O estimare ar fi ca aproximativ 20 – 25 de universitati de stat din Romania si-ar inchide portile, intrucat, in momentul de fata, sunt doar consumatoare de fonduri, fara a produce valoare adaugata comunitatii, scrie ziuadevest.ro.

O asemenea masura ar conduce la schimbari pozitive de un impact major in randul mediului universitar, al ofertei, al motivarii celor care performeaza si ar crea noi perspective pentru tinerii nostri. In final, intreaga comunitate ar fi castigata, educatia fiind baza oricarui proces socio-economic”, este de parere rectorul Pirtea.