Figurile celor care ne conduc ne-au devenit atat de familiare incat uitam sa ne mai intrebam cine sunt, de fapt, acesti oameni, de unde vin si ce au facut inainte de a intra in politica si de a decide in numele nostru.

Dupa atatia ani in care trecutul lor a avut radacini infipte adanc in nomenclatura comunista sau in reteaua de cadre a Securitatii, iata-ne intrati intr-o noua paradigma. E o lume pe care o cunoastem, care ne-a dat miliardari de carton, moguli de presa sau primari de municipii, dar niciodata n-a ajuns sa conduca cu adevarat Romania.

E lumea micilor afaceristi caliti in descurcareala anilor ’90, cei care indesau marfa in portbagajul de Dacie sau in remorca de ARO, oameni plecati de jos si pusi pe facut bani prin orice metode, de la comert cu amanuntul pana la acapararea activelor de stat. De aici vine Liviu Dragnea, asa a facut primii bani si asa si-a croit drum spre o cariera politica.

La inceputul anilor ’90, Dragnea a detinut trei firme private, cu care a derulat primele sale afaceri. Am cautat in arhivele de la Registrul Comertului si am mers sa-i intalnim pe cei care i-au fost asociati si clienti. Din toate acestea, am reconstituit anii de tinerete ai celui mai influent politician al momentului.

Tanarul Liviu Dragnea a deschis o carciuma in satul sotiei si apoi s-a extins in satele din jur. A fost taximetrist de marfa cu un ARO facut din bucati. A vandut bere la halba in birturi comunale improvizate in casele unor tarani, in camerele de la drum.

S-a asociat cu oameni pe care a stiut sa-i foloseasca si mai apoi sa-i arunce. A preluat de la stat un hotel si mai multe restaurante in locatie de gestiune, iar mai apoi s-a facut stapan peste ele.

Anii ’90 au impartit Romania in tara sfasiata care este astazi. Unii au castigat enorm intr-un timp scurt, altii au pierdut tot fara ca macar sa bage de seama. Liviu Dragnea a castigat atunci mai mult decat am putea crede la prima vedere.

Ascensiunea lui din prima parte a anilor ’90 a fost ametitoare. Din omul care turna berea in halbe a ajuns, in numai cativa ani, prefectul judetului Teleorman, iar apoi si-a facut loc la mesele cele mai bogate ale politicii romanesti. In urmatoarele saptamani va vom spune povestea acestei ascensiuni.

O Dacie castigata la loz in plic si un ARO facut din bucati

O garnitura de mobila, cateva bunuri casnice si o Dacie rosie, cumparata de la o minora care o castigase la loz in plic. Aceasta este averea cu care Liviu Dragnea a intrat in afaceri si pe care el insusi a declarat-o la Registrul Comertului Olt, unde s-a prezentat impreuna cu asociatul sau Petcu Vasilica. Era august 1990 si Liviu Dragnea avea 27 de ani.

In 1987 terminase Facultatea de Transporturi Auto din Politehnica Bucuresti, iar Revolutia il prinsese facand naveta intre Giuvarasti si Corabia, unde lucra ca inginer stagiar (intr-o sectie auto apartinand Intreprinderii de Utilaj, Grau si Transport pentru Constructii Craiova). Giuvarasti – satul de bastina al sotiei Bombonica – este o comuna situata la granita dintre judetele Olt si Teleorman. Nu se mai stie cum a prins Dragnea drag de Bombonica, dar la 6 august 1988 au facut nunta iar el a ramas, cum se zice in Teleorman, „la muiere-n casa“.
Oamenii din Giuvarasti isi amintesc de acest baiat de 27 de ani, cu manecile suflecate, murdar pana la urechi de vaselina si reparand zi si noapte la un ARO prafuit, cu care ducea marfa taranilor la targurile din tara.

Aceasta a doua masina nu apare printre bunurile declarate la Registrul Comertului, poate si pentru ca avea un statut incert din punct de vedere legal. Dupa cum insusi Liviu Dragnea a povestit intr-un interviu din 2016, era o masina pe care si-o facuse singur, „din bucati, piesa cu piesa, pe baza unui certificat de IMS (n.r. – masina de teren produsa in anii ’50-’60 la Campulung Muscel)”.

Tanarul Liviu Dragnea isi petrece prima parte a anului 1990 la volanul acestui ARO facut din bucati. Ii ataseaza o remorca si incepe sa-si exerseze spiritul antreprenorial incarcand-o cu legume si negociind cu taranii din Giuvarasti pretul fiecarei curse spre Alexandria sau Turnu Magurele.

Profitul lui Bachus

Pe 14 august 1990, infiinteaza „Asociatia cu scop lucrativ Bachus”, entitate privata care avea ca principal obiect de activitate „prepararea si desfacerea de cafea, bauturi alcoolice si racoritoare“. Dragnea se asociaza in aceasta afacere cu Petcu Vasilica, un satean din Giuvarasti a carui matusa detinea o casa aflata chiar in centrul comunei.

In aceasta casa de pe Strada Principala, Dragnea si Petcu isi deschid un bar – Bachus – in care vand bere la halba, coniac si alte categorii de bauturi spirtoase si racoritoare.

Oamenii din Giuvarasti si-l amintesc pe seful PSD jucand inclusiv rolul de vanzator si carand berea pe la mese, iar hartiile ramase in arhiva de la Registrul Comertului ni-l arata alergand cu treaba si in a doua zi de Craciun: pe 26 decembrie 1990, Liviu Dragnea cumpara, pentru dotarea barului, un televizor marca Telecolor contra sumei de 25.000 de lei, achitat cu banii jos, in prezenta martorilor Mireanu Paul si Creata Iulian.

Bachus-ul merge bine si aduce castig. Dupa o jumatate de an de comert cu alcool, Dragnea si Petcu pun ban pe ban si depun la CEC. Dragnea insusi se prezinta la un ghiseu din Corabia cu un teanc de 633 de bancnote de 100 de lei. Ii depune si primeste chitanta:

Cu bani pusi la CEC si cu tot mai multi clienti insetati, Liviu Dragnea si asociatul sau isi fac planuri de extindere. Pe 18 iunie 1991, cei doi transforma „Asociatia cu scop lucrativ Bachus” intr-o societate cu raspundere limitata: Com Orizont SRL. Obiectul de activitate ne arata ca imaginatia lui Dragnea era nemarginita: de la comert cu tigari, piese auto si jucarii, la activitati de video-disco si import-export. Practic, tot:

Cum au ramas taranii din Giuvarasti fara statie de autobuz
Setea de consum a cetatenilor din Giuvarasti se dovedeste prea mare pentru o singura unitate comerciala, asa ca, pe 16 aprilie 1992, Com Orizont SRL inchiriaza de la Consiliul Local cladirea Statiei Auto Giuvarasti, formata din doua camere totalizand 19 metri patrati. Chiria lunara e stabilita la 4.750 de lei.

In urma acestui contract, satenii din Giuvarasti raman fara statie de autobuz, dar se imbogatesc cu o noua carciuma in care se pot racori dupa muncile campului. Statia e de fapt scheletul unei gherete pe care Liviu Dragnea si asociatul sau o imprejmuiesc cu pereti de sticla, asa ca noul birt capata numele popular „La geamuri multe”.

Urmeaza o vara lunga, in care se bea bere multa si se face profit pe masura. Com Orizont SRL, firma patronata de Liviu Dragnea si Petcu Vasilica, isi extinde obiectul de activitate la comert ambulant in piete, targuri, oboare, bazare, in locuri publice si de agrement.

Apoi, pe 27 octombrie 1992, deschide un al treilea bar in comuna vecina Izbiceni, unde, conform actelor de la Registrul Comertului, inchiriaza doua camere din locuinta lui Costica Sprincenatu si un teren de 50 de metri patrati, „situat intre casa si gard”. Totul in schimbul unei chirii lunare de 3.000 de lei.

Liviu Dragnea umple o camera cu marfa si asaza cateva mese si cateva scaune in cea de-a doua. Imprejmuieste spatiul dintre casa si gard cu niste placi de carton si improvizeaza o mica terasa. Apoi deschide butoaiele cu bere si incepe sa vanda. Inaugurarea acestei carciumi improvizate trebuie sa fi fost un eveniment pentru taranii din Izbiceni, pentru ca 26 de ani mai tarziu amintirea acelei terase e inca vie pe uliti.

Costica Sprincenatu s-a stins intre timp, dar varul lui, Bebe, ne povesteste cu lux de amanunte: „Liviu Dragnea a facut primul bar de la noi din comuna si aici s-a vandut prima data bere la halba. Era omor! Imprejmuise cu placaj, amenajase frumos. Vindea si bere, vindea si coniac, bautura…”.

Doua saptamani mai tarziu, pe 12 noiembrie 1992, Com Orizont SRL inchiriaza si cladirea bufetului din satul Pleasov (comuna Lunca, situata la 10 kilometri de Giuvarasti), evacueaza Cooperativa de consum si deschide inca un bar. Al patrulea.

Acelasi model si in comuna Islaz, unde inchiriaza cateva camere din casa cetateanului Gheorghita Marin si improvizeaza o carciuma. Aceasta afacere are si o oarecare componenta sentimentala:

Dumitru Dragnea, tatal actualului presedinte PSD, fusese seful postului de Militie din Islaz la sfarsitul anilor ’70. Casa unde Liviu Dragnea a deschis barul se afla chiar peste drum de cladirea Politiei, la etajul careia locuise familia Dragnea.

Promovarea in Liga I a afacerilor
Liviu Dragnea tocmai implinise 30 de ani si era deja un mic patron cu afaceri in mai multe sate asezate pe granita dintre judetele Olt si Teleorman. Insa, mai presus de orice, invatase cateva lucruri elementare despre Romania acelor ani: setea de consum a populatiei era uriasa, iar statul se afla intr-o degringolada din care se putea pune mana pe ceva mai mult decat pe niste statii de autobuz si cladiri de bufeturi comunale.

Cu aceste ganduri in minte, Dragnea se orienteaza spre Turnu Magurele, cel mai apropiat oras si locul unde terminase liceul, iar primul lucru pe care il face este sa caute un asociat cu putere de influenta. Il convinge pe Florin Mindroc, un fost coleg de facultate care avea deja afaceri in Bucuresti, sa devina parteneri si sa se extinda in orasul de pe Dunare.

Pe 20 decembrie 1992, Dragnea si Mindroc preiau, in cota egala, actiunile firmei Dacorom SRL, detinuta de Scaete Ion si Costea Ion, doi cetateni din Turnu Magurele. Acestia vindeau firma aducand ca argument oficial „motive financiare personale care nu le mai permit sa desfasoare activitatile in conditii bune”.

Dacorom SRL detinea un bar denumit „La Groapa”, aflat la subsolul unei cladiri de pe strada General Praporgescu din Turnu Magurele, insa desfasurarea ulterioara a evenimentelor arata ca Liviu Dragnea si Florin Mindroc nu de asta erau interesati. Procedurile de infiintare a unei entitati private erau greoaie in acei ani, iar ei aveau nevoie cat mai repede de o firma pentru intra in afaceri care nu mai suportau amanare. Statul tocmai urma sa ofere in locatie de gestiune mai multe unitati comerciale din judetul Teleorman.

Locatia de gestiune era o forma de inchiriere pe care statul roman a practicat-o masiv la inceputul anilor ’90 si care era foarte avantajoasa pentru cel care prelua o unitate comerciala deoarece o lua cu tot cu angajati, bunuri de inventar, vad comercial si, mai ales, cu posibilitatea de a o cumpara definitiv la un pret preferential.

Angajatii unei unitati aveau prioritate atunci cand statul hotara sa o ofere in locatie de gestiune, insa vorbim de o perioada in care criteriile impuse prin documente oficiale puteau fi schimbate, negociate si chiar ignorate fara nicio problema.

Astfel ca, la inceputul anului 1993, in decurs de numai cateva saptamani dupa preluarea firmei de catre Liviu Dragnea si Florin Mindroc, Dacorom SRL primeste in locatie de gestiune cele mai importante unitati comerciale din zona desi pana atunci nu avusese nicio legatura cu activitatea lor. SC Turris SA Turnu Magurele si SC Vedea SA Teleorman (ambele societati cu capital de stat) cedeaza, catre firma lui Liviu Dragnea, Restaurantul Modern, Hanul Diligentei si Hotelul Turris din centrul orasului Turnu Magurele.

Cicerone Constantinescu, directorul din acei ani al SC Vedea SA Teleorman si omul a carui semnatura apare pe contract, spune ca nu-si mai aminteste ce criterii au stat la baza acordarii Hotelului Turris catre firma detinuta de Liviu Dragnea si Florin Mindroc: „Ministerul Turismului de la acea vreme a dat ordinul prin care ne-a permis sa oferim unitatile comerciale in locatie de gestiune.

E foarte mult de atunci si nu-mi mai amintesc ce a fost. Daca se prezenta cineva si cerea, aplicai criteriile stabilite de minister. Daca nu le-am respectat, o sa raspund in fata legii”.

Cativa ani mai tarziu, cand Liviu Dragnea devenise unul dintre liderii Partidului Democrat si prefect al judetului Teleorman, Cicerone Constantinescu se inscria in PD, iar presa locala il indica drept un apropiat al lui Dragnea.
Discoteca, depozit en-gros, cauciucuri second-hand

Ne intoarcem la inceputul anului 1993 si il gasim pe Liviu Dragnea administrandu-si noile afaceri fara sa dea doi bani pe angajamentele incheiate cu statul roman. In contractele prin care firma Dacorom a primit restaurantul Modern, Hanul Diligentei si Hotelul Turris, semnate de insusi Liviu Dragnea in calitate de administrator, erau impuse si cateva conditii, cum ar fi faptul ca „locatarul trebuie sa urmareasca permanent practicarea unor servicii de inalt nivel calitativ, corespunzator categoriei de incadrare a unitatii”.

Aceste conditii raman, insa, numai pe hartie si cele trei unitati sunt transformate, in scurt timp, din cele mai bune restaurante ale orasului in bodegi dotate cu pacanele si in depozite de marfa de unde se poate cumpara orice.

A doua zi dupa semnarea contractelor, Dacorom SRL isi extinde obiectul de activitate la jocuri mecanice, jocuri electronice si biliard. La Hanul Diligentei se deschide un butic si o discoteca in aer liber. In restaurantul Modern si in hotelul Turris apar un magazin alimentar si un depozit en-gross in care se vand inclusiv cauciucuri second-hand.

Liviu Dragnea conduce cu mana de fier toate aceste afaceri si, in acelasi timp, practica o echilibristica in care amesteca firmele si asociatii pentru ca, in final, intreg controlul sa ramana la el. Trage firma Com Orizont pe linie moarta si incepe sa mute magazinele din Giuvarasti, Izbiceni si Lunca in proprietatea firmei Dacorom. In acest fel se descotoroseste de Petcu Vasilica, primul sau asociat si omul care il ajutase sa intre in afaceri.

Petcu Vasilica traieste si astazi in Giuvarasti, insa a refuzat sa vorbeasca despre acea perioada. La inceputul dialogului a fost jovial si binevoitor, dar cand a auzit numele sefului PSD si-a schimbat atitudinea: „N-am timp si nici nu-mi place sa discut despre lucrurile astea. Eu sunt taran, am solar si sunt ocupat”.

Pe parcursul anului 1994, Liviu Dragnea lucreaza si la indepartarea lui Florin Mindroc din afacerile pe care le detineau in cota egala. Isi infiinteaza o noua firma, Stefimar SRL (dupa numele celor doi copii), in care este unic asociat si pe numele carei muta cateva magazine detinute de Dacorom SRL.

Cei care i-au cunoscut in acea perioada sustin ca acesta este momentul in care intre Liviu Dragnea si Florin Mindroc, prieteni din studentie, apare un conflict in care cel din urma il acuza pe Dragnea ca vrea sa acapareze toate activele Dacorom. Intr-un final, Mindroc renunta la tot si, asa cum arata si istoricul de la Registrul Comertului, pe 24 noiembrie 1994 se retrage definitiv din firma Dacorom SRL cedand actiunile catre Liviu Dragnea.

Am incercat sa aflam chiar de la Florin Mindroc ce s-a intamplat in acei ani, dar ne-a spus ca prefera sa taca: „Eu si Liviu Dragnea am fost prieteni inca din facultate, dar acum nu mai avem niciun fel de relatie. Sunt multe lucruri pe care numai eu le stiu, dar e o situatie in care nu pot sa vorbesc. Inca mai am anumite activitati pe Teleorman si nu mi-ar face bine”.

Cu aceasta abilitate de a se descurca in haosul anilor ’90 si de a-i folosi pe oamenii de langa el, Liviu Dragnea reusise, in numai cativa ani, sa se transforme din tanarul cu ARO facut din bucati intr-unul din cei mai influenti afaceristi ai judetului. In 1995, Dragnea detinea mai multe baruri si restaurante, un hotel, depozite de marfa si magazine alimentare. Avea sa urmeze traseul firesc: sponsor in campanii electorale si mai apoi intrarea in politica, lucru care nu l-a facut sa renunte la afaceri, ci doar sa le treaca pe numele altora. Restaurantul Modern, Hanul Diligentei si Hotelul Turris, pe care le luase in locatie de gestiune de la stat, au intrat definitiv in proprietatea apropiatilor sai.

Com Orizont SRL, Stefimar SRL si Dacorom SRL, cele trei firme cu care Liviu Dragnea a facut afaceri la inceputul anilor ’90 si singurele in care numele sau a aparut vreodata in hartii, au fost radiate la mijlocul anilor 2000, cand Liviu Dragnea devenise presedinte de Consiliu Judetean. Imaginea tanarului care vindea bere la halba si cara marfa la targuri trebuia ingropata adanc in trecut, pentru a face loc unui viitor politic din ce in ce mai luminos. Poatenustiai.ro