Muncitorii din fabricile Timisoarei au iesit masiv in strada, la semnalul celor de la Elba, aflati deja in greva. Nimic nu avea sa ii mai opreasca, Armata nu a mai tras, astfel ca in oras s-au adunat peste o suta de mii de manifestanti.Ulterior, ei au declarat Timisoara primul oras liber de comunism

In 20 decembrie 1989, fabricile din Timisoara stateau pe un butoi cu pulbere, iar muncitorii dadeau primele semne ca se vor alatura colegilor de la Elba, care declansasera greva generala inainte cu o zi.

In dimineata acelei zile, tot muncitorii de la fabrica de corpuri de iluminat si baterii Elba au fost cei care au dat primul semnal. Au reusit sa deschida portile fabricii si au iesit in strada in numar mare. Apoi s-au impartit in grupuri si au mers pe la celelalte fabrici din zona Garii de Nord, unde se afla si Elba.

Printre muncitorii de la Elba care au iesit in acea zi pe portile fabricii s-a aflat si Mircea Miclau. Acum, el este in continuare angajat al fabricii, dar si lider de sindicat.

Timisoara isi plange eroii
 

"Colegii mei de la fabrica au reusit sa deschida poarta din spate si s-a iesit masiv pe aici. Niste femei, colege, s-au dus la Kandia, iar cativa barbati dintre cei care au iesit de la Elba s-au dus la Solventul. La iesirea pe poarta ne-am impartit in doua grupuri. Unii au luat-o spre Gara de Nord si au strigat si la Electromotor (fabrica de piese metalice -n.r.) sa iasa si ei. S-a stat acolo pana cand au iesit muncitorii si ni s-au alaturat. Apoi, la fabrica de panglici si palarii am strigat in fata unitatii pana cand muncitorii de acolo ni s-au alaturat", isi aminteste Miclau.

Mii de muncitori au plecat incolonati spre centrul orasului, strigand Libertate. In fata Maternitatii, s-au asezat in genunchi si au spus ”Tatal nostru”

De pe platforma industriala de langa Gara de Nord se adunasera deja mii de oameni care se indreptau spre centrul orasului. "Mesagerii" au ajuns si pe celelalte platforme industriale din oras, iar datorita acestora au deschis portile fabricii si cei de pe platforma industriala din Calea Buziasului. Muncitorii de la AEM, de la fabrica de manusi, de la detergenti si alte fabrici din zona au pornit in numar mare spre centru.

In fruntea acestei coloane de muncitori se afla Ioan Savu, care era atunci angajat al fabricii de detergenti. Ad hoc s-a transformat intr-un lider al coloanei de muncitori care se indreptau spre centrul orasului.

"In 20 decembrie 1989, dimineata, m-am dus la sefa de oficiu de la fabrica de detergenti, unde lucram eu, si i-am spus ca nu mai pot sa stau. Am luat bilet de voie si am plecat in oras. Cand m-am intors, am vazut o coloana masiva care dadea jos pancartele cu Ceausescu. Am ajuns in fata coloanei. Am vazut ca era o coloana mare care nu rezida forta. Mi-am dat seama ca trebuie facut ceva, unii strigau «Libertate, libertate». Nu asa trebuia strigat, trebuia spus sacadat «Li-ber-ta-te». M-am dus prin coloana si am strigat, iar oamenii s-au luat dupa mine. Parca m-a luminat Dumnezeu in acel moment. A avut o anumita rezonanta. Muncitorii au chemat oamenii de pe strada sa li se alature. La unele fabrici, usile erau sudate sau legate cu lanturi", povesteste Savu.

Ultimii care au iesit in strada au fost muncitorii de la UMT (Uzinele Mecanice Timisoara). Cand au ajuns in zona centrala a orasului, unde deja se aflau peste o suta de mii de colegi de-ai lor de la celelalte fabrici, au fost aplaudati.
Mai multe detalii pe Mediafax.ro