Reamintim ca himenul este membrana care se rupe sau se desprinde de peretii vaginali cu ocazia primului raport sexual cu penetrare vaginala. Penetrarea himenului se numeste deflorare. Fiind, de regula, subtire, fragila, himenul se poate rupe sau desprinde (chiar si doar partial) si cu prilejul unor activitati fizice sau daca este apasat cu degetul sau un obiect. Dar, cum am vazut si in alte articole, himenul poate fi elastic, poate fi mai rezistent sau chiar permisiv, pliindu-se sau comprimandu-se la insertia unui tampon intravaginal, a degetului sau chiar a penisului erect. Alteori este foarte fragil, cedand extrem de usor. Sa nu ne asteptam ca himenul unei fete sa semene cu himenul altei fete!

De-a lungul timpului, medicii (dar nu numai ei) si-au pus intrebari cu privire la cauza si sensul durerii care survine la prima penetrare (durerea nuptiala) si cu privire la sangerarea care insoteste deflorarea. La inceputuri, ei credeau ca penisul rupe vaginul! In zorii Evului Mediu, au ajuns sa considere ca ar fi vorba despre un „nod de carne” aflat in interiorul vaginului. Potrivit altora, din aceeasi epoca, ar fi fost vorba despre cateva vase de sange care „inchid” vaginul si care se rup la prima penetrare.

Un boboc de trandafir…

Cel care a descris pentru prima data himenul a fost (in sec. X) medicul persan Ibn Sina (Avicenna), vorbind despre „un fel de pielita fina care inchide vaginul si care sangereaza la contactul cu penisul”. Existenta acestei mebrane a fost confirmata, cu precizari suplimentare, de anatomistul flamand Andreas Vesalius (1544).

Asadar, acum stim exact ca himenul este un mic inel membranos care bordureaza intrarea in vagin (aflata sub meatul urinar), pliindu-se in aceasta. Himenul este destul de dificil de identificat. Aspectul sau relativ plisat, dar mai ales culoarea au facut ca el sa fie numit, printr-o metafora, „boboc de trandafir” sau „boboc de floare”. De aici si termenul „deflorare”, care ilustreaza „stricarea” acestui „boboc” la primul act sexual cu penetrare.

Deflorarea se realizeaza treptat

Dupa cum ati putut afla si din alte articole anterioare, himenul se poate rupe si inainte de deflorarea peniana. Daca, de exemplu, intr-o practica autoerotica, o adolescenta nu se multumeste a-si mangaia clitorisul si teanteaza, cu un deget sau doua, asupra intrarii vaginale, himenul, mai ales daca este foarte subtire, se poate deprecia partial sau se poate rupe pe de-a intregul. Iar ruptura ramane (in sensul ca nu se reface in starea initiala), nu se realizeaza o cicatrizare propriu-zisa, intrucat himenul este foarte putin vascularizat. Din acest motiv, si sangerarea ce insoteste ruperea este minora.

Tinerele pot sangera si pot resimti dureri la primul raport sexual cu penetrare, din cauza ca penisul, traversand himenul, produce, de regula, o ruptura larga, mai mare decat cea provocata de inserarea a doua degete sau a unui tampon igienic nepotrivit. Mai trebuie retinut ca, dupa primul raport sexual cu penetrare, himenul nu „dispare”, marginile lui ramanand, mai mult sau mai putin, sub forma unei „relicve himenale”. Aceasta relicva himenala se face vinovata de eventualele dureri ce pot surveni cu prilejul urmatoarelor penetrari. Cu timpul, cu contributia activitatii sexuale cu penetrare, zona se va modela, dureri si chiar o sangerare mai putand surveni daca femeia isi schimba partenerul sexual (iar acesta o penetreaza altfel, chiar si dintr-un unghi diferit, sau are un penis mai gros) sau variaza pozitiile sexuale.

Asadar, deflorarea este un proces progresiv, nu un act/ proces unic. In cele mai multe cazuri, si ultimele relicve dispar doar cu prilejul primei nasteri, daca aceasta se realizeaza pe cale vaginala.

Potrivit traditiei, deflorarea este un act supus „controlului religios si social”. Conform acesteia, dupa o prima noapte petrecuta de doi tineri impreuna (presupunandu-se ca a avut loc acuplarea), se considera ca „mariajul este consumat”. Din aceasta perspectiva, deflorarea ramane o marturie a debutului vietii sexuale de cuplu (conjugale), asa cum integritatea himenului inca este considerata o dovada a castitatii inaintea casatoriei.

Prima penetrare peniana va largi deschiderea himenala, provocand o rupere/ sfasiere ce va varia ca aspect in functie de forma, densitatea etc. himenului. Ruperea himenului se insoteste de regula de o usoara sangerare, care, potrivit traditiei, este considerata a fi o marturie a virginitatii de pana atunci. Aceasta sangerare se mai numeste „sangerare nuptiala”.

Totusi, este bine sa avem in vedere ca relatia dintre aceasta sangerare si virginitate nu este intotdeauna stricta, fiindca nu toate femeile sangereaza la prima penetrare.