Sfantul Ilie 2018. Traditii si obiceiuri de Sfantul Ilie. Sfantul Ilie este cinstit de crestini, vineri, ca aducator de ploi, dupa ce, prin rugaciunea sa, a salvat de la moarte poporul din Israel, dupa trei ani si jumatate de seceta, dar si ca divinitate populara a Soarelui si a focului, atestata prin numeroase traditii si datini.
Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul, sarbatorit in 20 iulie, a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia in cetatea Tesve din Galaad (Israel). De la aceasta cetate provine numele de Tesviteanul al proorocului.

Sfantul Ilie 2018. Traditii si superstitii de Sfantul Ilie. Ilie se bucura de o cinstire deosebita din partea Bisericii, ziua praznuirii sale fiind marcata in calendar cu rosu, insemnare ce nu apare in acest fel la niciun alt prooroc.

Sfantul Prooroc Ilie este una dintre cele mai interesante si complexe figuri de sfinti, putand fi considerat un sfant ecumenic, deoarece este cinstit nu numai in crestinism, ci si in iudaism si chiar in traditia islamica.
Sfantul Ilie a trait cu peste opt sute de ani inainte de intruparea Mantuitorului, pe vremea regelui Ahab, in regatul Israel din Samaria.

Potrivit traditiei, Sovac a vazut, la nasterea lui Ilie, oameni imbracati in vesminte albe care il inveleau pe fiul sau in haine de foc si ii dadeau sa manance o flacara. Preotii templului din Ierusalim au interpretat vedenia considerand ca Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetica.

Vechiul Testament istoriseste despre faptele lui Ilie in cartile numite Regi, de unde aflam ca Sfantul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab si ii vesteste acestuia ca Dumnezeu va pedepsi poporul cu seceta, daca nu va lepada credinta in zeul Baal. Si pentru ca regele, impreuna cu poporul lui Israel, au nesocotit cele vestite de Ilie, nu a mai plouat timp de trei ani si jumatate, explica purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Constantin Stoica.

Sfantul Ilie a fost nevoit sa se ascunda de mania regelui Ahab la paraul Cherit, in Hozeva. Potrivit traditiei locului, aici se afla pestera in care Sfantul Ilie Tesviteanul a stat trei ani si sase luni, inainte de a urca pe Muntele Sinai. In pestera Sfantului Ilie se pastreaza icoana acestuia, in care sfantul este infatisat ca fiind hranit de corbi. "Si a zis Domnul catre Ilie: «Du-te de aici, indreapta-te spre rasarit si te ascunde la paraul Cherit, care este in fata Iordanului. Apa vei bea din acel parau, iar mancare am poruncit corbilor sa-ti aduca acolo!» Si a plecat Ilie si a facut dupa cuvantul Domnului; s-a dus si a sezut la paraul Cherit, care este in fata Iordanului", se scrie in Vechiul Testament.

Corbii ii aduceau paine si carne, iar apa bea din parau. Hrana era adusa de la Templul din Ierusalim, locul unde se aduceau jertfe de paine si de carne. Painea unita cu carnea preinchipuia, astfel, Euharistia, trupul Domnului.

Spre sfarsitul anilor de seceta, pentru cunoasterea adevaratului Dumnezeu, Sfantul Ilie ii propune regelui sa ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel, unde sa se roage lui Dumnezeu mai intai prorocii lui Baal, iar apoi el. Acesta a fost momentul in care Ilie a inlaturat cultul zeului Baal, reusind sa coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoti ai lui Baal nu reusisera sa faca.

Sfintii Parinti spun ca Moise si Ilie au fost prezenti la Schimbarea la Fata de pe Tabor, pentru a li se indeplini dorinta de a vedea fata lui Dumnezeu prin fata schimbata in lumina lui Hristos. In viata lor pamanteasca, ei nu au reusit sa vada fata lui Dumnezeu - Moise a vazut doar spatele lui Dumnezeu, pe Muntele Sinai, iar Ilie s-a retras intr-o pestera atunci cand Dumnezeu a trecut in adiere de vant.

In perioada sa pamanteana, Ilie a savarsit si pacate, cel mai mare fiind uciderea parintilor sai, la indemnul diavolului. Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut in randul sfintilor si l-a urcat la cer intr-o trasura cu roti de foc trasa de cai albi inaripati.

In cer, Sfantul Ilie cutreiera norii, fulgera si trasneste dracii cu biciul sau de foc, pentru a-i pedepsi pentru raul care i l-au pricinuit. Si, pentru ca dracii inspaimantati se ascund pe pamant prin arbori, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in trupul unor animale, Sfantul Ilie trasneste naprasnic, pentru a nu-i scapa nici unul dintre ei.

In ajunul zilei cand este sarbatorit Sfantul Ilie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu canepa, se dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau acasa. Iar daca in noaptea dinspre Sfantul Ilie ele visau canepa verde, acesta era semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi. Daca in vis vedeau canepa uscata, se zicea ca se vor marita cu oameni batrani.

Potrivit traditiei, in dimineata zilei de Sfantul Ilie, se culegeau plante de leac, in special busuioc, se puneau la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. Si tot de Sfantul Ilie, erau adunate plantele intrebuintate la vraji si farmece.

Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica, pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc, iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice, atunci cand copiii lor faceau bube in gura.

Tot traditia spune ca nu era voie sa se consume mere pana la 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sa se bata unul de altul, pentru a nu cadea grindina, obiceiul acesta fiind pastrat si astazi. Tot in 20 iulie, merele, considerate fructele Sfantului Ilie, sunt duse la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.

Tot de Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de cele ale copiilor. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.

Bisericile sunt pline, in aceasta zi, cu bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sfantul Ilie), iar la casele gospodarilor se organizeaza praznice mari.

Se credea si se mai crede si astazi ca, daca tuna de Sfantul Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.

Oamenii mai spun ca, dupa ziua Sfantului Ilie, vor incepe ploile mari de vara.

In aceasta perioada, la sate, apicultorii recolteaza mierea de albine, activitate numita si retezatul stupilor. Recoltarea mierii se face, si acum, in multe locuri, potrivit datinei, numai de catre barbati curati trupeste si sufleteste, imbracati in haine de sarbatoare, ajutati de catre un copil, femeile neavand voie sa intre in stupina. Dupa recoltarea mierii, cei din casa, impreuna cu rudele si vecinii invitati la acest moment festiv, gustau din mierea noua si se cinsteau cu tuica indulcita cu miere.

Ziua Sfantului Ilie marcheaza si miezul verii pastorale, cand le era permis ciobanilor sa coboare in sate, pentru prima data dupa urcarea oilor la stana. Cu aceasta ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau in dar iubitelor sau sotiilor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migala.

In vechime, se obisnuia ca, tot in aceasta zi, sa se organizeze intalniri ale comunitatilor satesti de pe ambii versanti ai Carpatilor, targuri, iarmaroace si balciuri, unele pastrate pana in zilele noastre.

In zona Sibiului, Ilie este considerat un sfant manios, care i-ar pedepsi pe cei care lucreaza in 20 iulie. Si pentru ca il stia manios, Dumnezeu nu i-a spus niciodata cand este ziua lui, te reama sa nu aduca urgie peste oameni, spune legenda.

Ca divinitate solara si meteorologica, Sfantul Ilie provoaca tunete, trasnete, ploi torentiale si incendii, leaga si dezleaga ploile si hotaraste unde si cand sa bata grindina.

Sarbatoarea proorocului Ilie Tesviteanul este si ziua Aviatiei Romane, acest sfant fiind considerat, incepand din 1913, ocrotitorul si patronul aviatorilor.