Aproximativ 100 de profesori au protestat astăzi în fața Guvernului, pentru a cere salarii mai mari, decontarea navetei și dotări mai bune pentru școlile în care predau. Simultan, un alt grup de profesori a pichetat sediul Uniunii Social-Liberale. La proteste au participat cadre didactice din învățămantul preuniversitar, din București și din județele Călărași, Ialomița, Dambovița, Prahova, Buzău, Ilfov și Giurgiu.

In Piața Victoriei, profesorii au scandat „V-am votat și ne-ați înșelat”, „Fără educație moarte orice nație” și „Jos birocrația”.

In varstă de 27 de ani, Laura Vasile Țene predă limba romană și matematică la Școala nr. 59 din București și are și ore de dirigenție. Deși a terminat două facultăți – Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și Facultatea de Matematică și Informatică – și are un masterat în algebră, profesoara caștigă lunar 809 lei. Tanăra spune că este „foarte pregătită, dar neapreciată din punct de vedere salarial”: „Salariul e foarte mic pentru un om care a absolvit măcar o facultate”.

„Fac meseria asta din pasiune. Asta mi-am dorit, am fost influențată de profesorii mei care erau oameni dedicați meseriei. Mi-am dorit ca și eu să pot oferi copiilor un ajutor, un sprijin în dezvoltarea lor profesională și morală”, completează Laura, care este profesoară de 4 ani.

Predă 20 de ore pe săptămană la clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a, iar acestor ore li se adaugă alte 6 ore neplătite (pregătirea suplimentară cu elevii din clasa a VIII-a): „Ajung la 26 de ore. Dar cele 26 de ore pe care le petrec în școală sunt dublate de corectarea lucrărilor. Inainte sde ore – n.r.t trebuie să concepem subiectele. Nu ajungem acasă și ne uităm la televizor. E o prostie să spui că profesorul lucrează 20 de ore”.

„Suntem școală fără internet”

Dincolo de salariile mici, lipsa dotărilor este la fel de gravă. In prezent, în școala în care predă există o singură imprimantă, în cabinetul directorului. Deoarece școala nu are fonduri suficiente pentru hartie, tonere, pixuri și cărți, tanăra își cumpără din salariul ei toate aceste materiale: „Ne dorim laboratoare, resurse, dotări în școală, să existe o imprimantă pe fiecare catedră, e nevoie de internet. Suntem școală fără internet”.

In fiecare săptămană predă pentru 125 de elevi: "La limba romană trebuie să dăm 4-5 lucrări pe semestru plus teza. Și atunci gandiți-vă cați bani trebuie să investim în hartie și tonere". In prezent, foarte multe teste se dau în format tipărit.

„Inainte se dădeau niște bani pentru cărți, acum nu se mai dau. Acum trebuie să ne cumpărăm noi cărți, să le studiem și să vedem dacă sunt conforme cu programa școlară și dacă pot fi folosite la clasă. Mi-aș dori mai mulți bani ca să ne permitem să ne finanțăm studiile de piață: să vezi ce a mai apărut, ce este nou. Intru în librărie și mă costă 5 milioane la începutul anului școlar”, arată Laura.

Pană la clasa a X-a, manualele sunt gratuite și le sunt oferite elevilor la începutul fiecărui an. Dar copiii au ajuns să folosească manuale foarte vechi și foarte uzate: „Eu cred că cel mai mult lipsesc din școală manualele. Am cărți de acum 15 ani. Cărțile din care am învățat eu sunt cele din care predau. Cate generații au studiat de pe acele cărți și în ce stare sunt ... Manualele se dau gratuit, dar nu sunt suficiente, iar cele care sunt au pagini lipsă. Eu sper să ne ofere măcar imprimantele, să se schimbe fondul de manuale în școli. Eu cred că un copil este interesat de școală și dacă are manuale noi. Trebuie să ai și materiale atractive”.

„Mi-aș dori să am manuale cu scriitori la modă, cu o literatură care să fie pe placul lor. Pentru că lucrurile s-au schimbat. Dacă le dai să citească „Baltagul”, cu transhumanța, nu sunt la fel de interesați ca atunci cand faci un club de lectură cu „Jurnalul unui puști” sau cu cărți ecranizate”, completează profesoara.

„Profesorii sunt tot mai puțin respectați”

Laura a observat că oamenii nu se solidarizează cu profesorii și că nu li se alătură în timpul protestelor: „Profesorii sunt tot mai puțin respectați. Problema cu părinții este că lipsa de timp determină abandonul școlar al copiilor. Sunt părinți care se interesează o dată pe an de situația școlară a copilului. Din cauza serviciilor foarte solicitante pentru părinți, ei nu mai vin în școală. E vorba de interesul pe care părintele și copilul îl acordă școlii. Eu am la dirigenție o clasă a VIII-a și copiii sunt extrem de indolenți. Vin 10 sau 9 din 26”.

Roxana Mușat, profesoară de limba engleză în aceeași școală din capitală, lucrează în învățămant de 8 ani. Are 33 de ani, iar din salariul său de 1.000 de lei trebuie să cheltuiască bani pentru materialele de care are nevoie la ore: „Limba străină, mai ales engleza, îți trebuie oriunde te-ai angaja ca viitor adult. Automat trebuie să ai materiale noi, CD-uri, filme, cărți noi. Comunicăm cu părinții pe banii noștri: îi sun de pe telefonul meu. Iată unde se duc banii”.

Alături de profesori au protestat și reprezentanți ai personalului auxiliar din școli și din licee: mecanici, administratori și femei de serviciu. Cu toții spun că primesc prea puțini bani pentru munca pe care o desfășoară. Cicerina Popescu are 54 de ani și lucrează ca femeie de serviciu la Școala nr. 169 din București. Pentru cele 8 ore petrecute zilnic la școală primește 630 de lei pe lună: „E foarte greu. Am crezut că se poate face și pentru noi ceva mai bun. E sărăcie mare”. Femeia este nemulțumită deoarece de 26 de ani muncește în aceeași instituție și s-ar fi așteptat ca, la un moment dat, să îi fie majorat salariul: „In atația ani de zile să am salariul ăsta de mizerie?”.

Mai mult, ea spune că numărul claselor s-a mărit, inclusiv din cauza introducerii clasei pregătitoare, iar acum muncește mai mult pe aceeași bani. Iși amintește că în 2009 caștiga 840 de lei, însă între timp s-au tăiat atat sporul de fidelitate (acordat pentru o vechime mai mare de 10 ani), cat și sporul de rușine.