"Imparate Ceresc" este cea mai scurta si mai frumoasa rugaciune la indemana omului pentru a se curati de lucrarea necurata a diavolului si se spune de 7 ori dimineata si de 7 ori seara, spune Parintele Calistrat Chifan.
„Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea, si mantuieste, Bunule, sufletele noastre. Amin”

Rugaciunea "Imparate ceresc" se adreseaza celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi, Duhul Sfant, Domnul de viata datatorul, Care de la Tatal purcede (dupa cum marturisim in Simbolul Credintei). Originea si autorul acestei rugaciuni nu sunt cunoscute, insa exista motive sa credem ca isi are obarsia aproape de sfarsitul primului mileniu al erei crestine.


"Imparate ceresc" este probabil una dintre cele mai cunoscute rugaciuni, alaturi de "Tatal nostru" (Rugaciunea domneasca) si de Psalmul 50 al lui David. Face parte din asa-zisele "rugaciuni incepatoare", adica acele rugaciuni pe care le auzim la inceputul multor slujbe, inclusiv la inceputul rugaciunilor noastre obisnuite de dimineata si de seara: "Imparate Ceresc", ”Sfinte Dumnezeule” (de 3 ori), "Prea Sfanta Treime", "Tatal nostru".

In plus, se obisnuieste sa se citeasca "Imparate Ceresc" pentru a-L chema pe Duhul Sfant inainte de inceperea oricarui lucru. Unul dintre aceste cazuri este rugaciunea din slujbele bisericesti. Iar acest lucru, cred, explica includerea rugaciunii "Imparate Ceresc" intre rugaciunile incepatoare. In sfarsit, aceasta rugaciune este una din stihirile Cinzecimii, iar acest lucru este si motivul pentru care scriu astazi articolul acesta. Totusi, sa privim mai intai textul rugaciunii.

Ne adresam Duhului Sfant ca unui Imparat al cerurilor (a se vedea inceputul Rugaciunii Domnesti: "Tatal nostru, care esti in ceruri..."). Aceasta adresare, strict vorbind, nu este specifica celui de-al treilea Ipostas. Astfel, spre exemplu, in vecernia din postul mare, se citeste rugaciunea "Imparate ceresc, credinta o intareste...", care cel mai probabil face referire la Hristos, dar nu este destul de clar; ne putem gandi, de asemenea, ca este adresata Sfintei Treimi.

Urmeaza apoi apelativul "Mangaietorule". Astfel L-a numit Mantuitorul pe Duhul Sfant intr-o convorbire cu ucenicii: "Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac, Duhul adevarului, pe care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi Il cunoasteti ca ramane la voi si in voi va fi!" (Ioan 14, 16-17). Pe langa sensul evident "cel care mangaie, alina", acest cuvant poate fi inteles, de asemenea, in sensul de "mijlocitor", "Dumnezeu", "ocrotitor".

Despre Duhul Sfant, precum si despre Dumnezeu "in general", vorbim de omniprezenta "Care pretutindenea esti". Expresia care urmeaza, "toate le plinesti", pe drept cuvant poate incurca. Dupa cum se poate observa, in acest caz, nu este vorba despre implinirea rugaciunilor si dorintelor noastre, ci tot cam la fel - despre omniprezenta Dumnezeirii: "pe toate le plinesti" inseamna "pe toate le umpli cu Tine". Cu toate acestea, aici se poate vedea ceva si mai mult: Duhul Sfant nu umple pur si simplu in mod "mecanic" universul cu Sine, ci El il anima, in fiecare secunda ii intretine existenta, altfel totul s-ar dezintegra si s-ar imprastia.

Mai exista in aceasta rugaciune o expresie pe care, dupa cum va puteti imagina, multi o inteleg gresit: "Vistierul bunatatilor" nu inseamna nicidecum ca Duhul Sfant este un fel de comoara pentru oamenii buni. Nu, Duhul de viata facator este vistieria celor bune, fericite, izvorul si rezervorul a tot binele si al curatiei.

In continuare Il numim pe Duhul Sfant ”Datator de viata”. Aici este necesar sa amintim o alta cantare pe care o auzim adesea la priveghere: "Prin Duhul Sfant tot sufletul viaza si intru curatie se inalta..."

Toate aceste cuvinte si expresii despre care am vorbit pana acum sunt apelative folosite in aproximativ doua treimi din rugaciune. Urmeaza apoi partea de cerere. Ce Ii cerem lui Dumnezeu Duhul Sfant? Ii cerem ”sa vina si sa se salasluiasca intru noi". Acest lucru poate fi inteles in doua moduri (iar o intelegere nu o exclude pe cealalta): fie ne dorim ca fiecare dintre noi sa devenim casa a Duhului Sfant, biserica a lui Dumnezeu, fie ca (cf. In 1, 14) Duhul Sfant sa se salasluiasca printre noi, intre noi, unindu-ne intr-Unul Trupul lui Hristos.


Cerem apoi ca Duhul Sfant, salasluit in noi, sa ne curete de toata intinaciunea, adica de patima, de pacat si pentru ca El, Bunul sa ne mantuiasca sufletele, adica sa ne izbaveasca de puterea lumii, a diavolului, ba inca si de patimile noastre, si ca El sa ne daruiasca Imparatia Cerurilor, propria Sa Imparatie (a se vedea inceputul rugaciunii).

Dupa cum am mentionat mai sus, rugaciunea "Imparate Ceresc" este componenta a slujbei Cinzecimii (Ziua Sfintei Treimi). Amintim ca aceasta rugaciune nu se citeste in perioada dintre Pasti si Rusalii: in perioada pascala ea este inlocuita cu citirea (sau cantarea) intreita a Troparului Pastilor, iar de la Inaltare pana la Pasti nu mai este deloc inlocuita cu nimic, iar aceasta absenta semnificativa subliniaza incordarea cu care Biserica asteapta in fiecare an Pogorarea Duhului Sfant. Si iata ca in ziua Cinzecimii, dupa sapte saptamani de absenta specifica, se aude din nou rugaciunea "Imparate ceresc" cantandu-se de multe ori, incepand cu Vecernia Mare (penultimele stihiri la stihoavne), iar apoi de doua ori la Utrenie (dupa Psalmul 50 si inainte de Doxologia Mare). Din aceasta zi, "Imparate ceresc" se citeste in fiecare zi, pana in prima zi de Paste.

sursa: ortodoxia.rol.ro